Evrei 12:2-3, SCC: privind la Iesus; Începătorul şi Desăvârșitorul credinţei; care pentru bucuria cea stându-I înainte, a răbdat o cruce, dispreţuind ruşine, şi S-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu. Cugetaţi dar la Cel răbdând de la cei păcătoşi o vorbire contrară către El; ca să nu obosiţi, fiind descurajaţi în sufletele voastre”.

 

Atunci când umblăm pe calea lui Dumnezeu și ea trece printr-o perioadă de pustie, unde este greu, căci Biblia despre pustie spune că este mare și grozavă, unde sunt șerpi înfocați și scorpionii, locuri sterpe și fără apă (Deuteronom 8:15). Acolo este un deșert plini de gropi, un pământ al secetei și al umbrei morții, un pământ nelocuit, unde nu sunt oameni care să te spirijine, ajute (Ieremia 2:6), acolo sunt fiare sălbatice, acolo ești ispitit de Satan și demoni (Marcu 1:13). Acolo ești încercat, fie de satan însuși (Matei 4:1-10), fie de demoni, căci este sălașul lor (comp. cu Apocalipsa 17:3). Căci în Scriptură, pustia este comparată cu abisul - comp. Levitic 16:10; Levitic 16:22, cu Romani 10:6-7, unde sunt demonii legați (2Petru 2:4; Iuda 1:6). Iată cât de dificilă este pustia!

Ca să putem trece peste pustie fără să cădem de oboseală sau de descurajare, trebuie să învățăm să privim atât la Căpetenia noastră: Iesus care este Începutul credinței noului legământ, El a fost primul care a crezut poruncile Tatălui care s-au dat pentru noul legământ (Ioan 12:49-50), precum și El este Desăvârșitorul credinței noastre, adică Cel care ne face credința perfectă! Cum? Prin exemplul Său, prin călăuzirea Lui, prin învățătura Lui!

Este foarte important în pustie să învățăm să privim la Iesus, să privim la bucuria din țara promisă!

Ca să înțelegem importanța acestui lucru, vom ilustra cu o întâmplare prin care a trecut un grup de vânători de foci, care într-o situație erau pierduţi fără speranţă într-o lume a gheţurilor pe întinderi de necuprins şi a orbitoarelor furtuni de zăpadă, la o distanță mare de orice localitate umană.

Atunci situaţia a devenit critica, și majoritatea s-au descurajat, și voiau să renunțe, chiar unul dintre ei a spus: „Nu cred că va mai fi printre noi un supravieţuitor care să povestească ce s-a întîmplat.“ Totuşi, doi dintre ei refuzau cu încăpăţînare să–şi piardă speranţa. Unul dinre ei, un şef de sector, se gîndea cu dragoste la logodnica lui. Când tovarăşii lui epuizaţi voiau să renunţe, figura ei era în permanenţă înaintea lui. El n-avea de gînd să moară şi de aceea, îşi încuraja mereu colegii să nu se culce în zăpadă care le-ar fi fost fatal; ci, i-a îndemnat să își continue mersul spre a ajunge la liman. El şi cei aproximativ cincizeci de oameni au supravieţuit dezastrului prin harul lui Dumnezeu și prin perseverență.

Iar ceea ce i-a salvat acest grup de vânători de foci, a fost acest conducător care nu a permis descurajării să îi afecteze privirea apre ceea ce iubea, spre logodnica lui, cu care apoi s-a căsătorit! Astfel, figura luminoasă a feţei ei, pe care el o avea în minte, i-a salvat pe mulţi de la moarte. Această întîmplare adevărată ilustrează cît este de important ca niciodată să nu pierdem din vedere iubirea noastră, pe Domnul Iesus și țara promisă!

Vedem în textul din Evrei 12:2-3, SCC, îndemnul de a privi la Iesus! De ce? Deoarece El este Începătorul credinței noului legământ, astfel El este Cel întâi născut din mulți frați, primul născut din nou (Romani 8:29), și El a trecut pe calea îngustă, prin pustie, pe calea crucii, înaintea noastră și a biruit, de aceea noi nu suferim ceva nou, ci privind la Christos și la modul lui de a învinge lumea, vom putea și noi să devenim învingători (Ioan 16:33).

Observăm că Iesus a învins, deoarece avea o minte concentrată la bucuria cerului, la cer, la poziția de “la dreapta tronului lui Dumnezeu”, la bucuria cea stându-I înainte”, și noi să fim concentrați la cer, la țara promisă, la tot ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru noi ca plată, la poziția cerească, de regi, preoți, judecători! - Apocalipsa 5:9-10; 1Corinteni 6:1-3.

Textul ne învață, cum să privim la Iesus? Pavel explică: “Cugetaţi dar la Cel răbdând de la cei păcătoşi o vorbire contrară către El”, astfel prin cugetare mintală când vom privi la Iesus, la exemplul Său, la viața Sa de biruință, și această cugetare trebuie să ne pătrundă în inimă, “ca să nu obosiţi, fiind descurajaţi în sufletele voastre”.

Noi trebuie să cugetăm și aceasta trebuie să nască în inima noastră dorință și voință ca să continuăm pe calea lui Dumnezeu pătrunși de exemplul Domnului și Stăpânului nostru, de faptul că El ne conduce în pustie (Psalm 107:4-7), și Îl vedem pas cu pas cum ne ajută (2Timotei 4:17-18), de învățătura Lui care ne întărește și este ca o candelă pentru picioarele noastre (Psalm 119:105), a “Lui să Îi fie gloria; şi acum, şi într-o zi a eternităţii!”2Petru 3:18, SCC.