Ieremia 2:13, GBV 2001: „Pentru că poporul Meu a făcut două rele: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, ca să-şi sape fântâni, fântâni crăpate, care nu ţin apa”.

 

În vremurile biblice, oamenii depuneau mari eforturi pentru a găsi surse de apă sigure. Avraam şi Isaac au săpat fântâni la Beer-Şeba ca să aibă suficientă apă pentru familiile lor şi pentru animalele lor (Geneza 21:30-31; Geneza 26:18).

  Fântânile de mică adâncime secau deseori în lunile lungi şi fierbinţi de vară. De aceea, israeliţii trebuiau să sape fântâni foarte adânci (Proverbele 20:5). O fântână din Lachiş are 44 de metri adâncime. O altă fântână, din Gabaon, are peste 25 de metri adâncime şi 11 metri lăţime. Pentru săparea acestei fântâni s-au scos 3 000 de tone de rocă. Femeia samariteană care venise să ia apă de la izvorul lui Iacob i-a spus lui Isus: „Fântâna este adâncă“ (Ioan 4:11, SCC). Nivelul apei era, cam, la o adâncime de 23 de metri.

Pe lângă fântânile cu apă vie, cu izvor de apă dulce în ele, în trecut, o altă sursă de apă în Orientul Mijlociu erau fântânile ce strângeau apa de ploaie ce cădea în sezonul ploios, sezon care ţinea din octombrie până în aprilie. Însă, uneori în anotimpul secetos când aveai mai multă nevoie de apă, fântâna crăpa, materialul cu care era tencuită fântâna, crăpa, și peste noapte se scurgea în pământ toată apa de ploaie din fântână!

Dumnezeu compară aceste două tipuri de puțuri cu o viață fără Dumnezeu, care falimentează când ai nevoie mai mult de apă, când seceta este mare și cu una conectată la El, la izvorul vieții, cre indiferent cât de mare este seceta îți dă apă!

Așa din păcate este viața unora care au cunoscut adevărul, li s-a dat din apa de izvor, prin altcineva care o avea în curtea lui, și apoi la un timp fiind încurajați să-și sape propria fântână, au fost înșelați de Satan să nu sape în curtea lor după apă adâncă de izvor; ci, spunându-li-se de Înșelătorul că e mai ușor cu puțul colector, de strâns apă, care nu trebuie făcut adânc, și că e bine și așa!?!

Însă vine timpul în care singuri își vor da seama cât de mult au fost înșelați, cu cât seceta din lume este tot mai mare, chiar în relațiile lor a celor apostați seceta este tot mai mare, vine momentul când și aceea apă statută, clocită, se va scurge în pământ și momentul de criză profundă vor constata ce amăgiți au fost, și greșeală gravă au făcut, că nu și-au săpat propria fântână cu apă de izvor, ca să se alimenteze din Dumnezeu izvorul apelor vii, și nu din oameni, a căror rezervor este mic și seacă repede! Pe când apa vieții lui Dumnezeu este un izvor inepuizabil!

Atunci își vor da seama că calea lor duce la moarte (Proverbe 14:12), dacă nu vor pleca de pe ea, spre calea vieții! – Ieremia 21:8.

Acești oameni care au părăsit calea îngustă, pentru că li se părea grea, au făcut două rele, spune Iehova!

În primul rând, L-au părăsit pe El: Izvorul apelor vii”, și în al doilea rând, și-au pus încrederea în fântâni crăpate”, adică în ei, în oameni, în grupări false sau în lume!

Cei care s-au încrezut în ei, și-au croit o proprie cale, mai lată, după bunul lor plac, o cale care nu duce la viață, ci la pierzare (Matei 7:13-14), o apostazie.

Alții au urmat oameni, oameni ce pretindeau a fi lucrători, dar nu erau decât orbi care duceau în rătăcire alți orbi (Matei 15:14), și ei au mers tot spre apostazie.

Iar alții au mers pe la alte grupări care de mult sunt moarte dezrădăcinate, purtați de vânturi de învățături, în întuneric și pe care îi așteapă judecata eternă (Iuda 1:12-17).

Alți s-au dus în lume, sau cochetează cu lumea, făcând tot mai mult din lucrările lumii, și trăind o viață tot mai carnală, depărtându-se de învățătură și de conducerea Spiritului (Romani 8:5-14; Galateni 5:16-23).

Însă pe toți aceștia îi așteaptă, crăparea fântânilor în care s-au încrezut, și atunci POATE se vor trezi din rătăcirea lor, și se vor căii de căile rătăcite pe care au mers și vor alerga din nou la Izvorul apelor vii” și la fântâna prin care le-au primit înainte!

Ferice de cine s-a a rămas credincios Domnului și căi Lui, chiar în singurătate sau în condiții grele, lui, Domnul îi spune: Pentru că ai respectat cuvântul răbdării Mele, şi Eu te voi păzi de ora încercării; cea urmând să vină peste pământul întreg, ca să încerce pe cei locuind pe pământ. Eu vin curând; ţine tare ceea ce ai, ca nici unu să nu ia cununa ta. Pe cel învingând îl voi face o coloană în templul Dumnezeului Meu, şi nu are să mai iasă afară nicidecum; şi voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu, şi numele cetăţii Dumnezeului meu: Noul Ierusalim, cel coborând din cer de la Dumnezeul Meu; precum şi Numele Meu cel nou” (Apocalipsa 3:10-12, SCC).