Adunarea creştină este corpul Domnului Iesus care este capul ei: Efeseni 1:23, SCC: “adunării; care este corpul Lui, plinătatea Celui umplând toate în toţi.”; Coloseni 1:18, SCC: “şi El este capul corpului, al adunării”.

A fi în corpul lui Christos, adunarea Viului Dumnezeu, este un privilegiu minunat, dar aceasta aduce și responsabilități sau îndatoriri, orice privilegiu sau poziție privilegiată are și răspunderea de a rămâne vrednici de ea, de o exercita correct și de-al onora pe Stăpânul care ne-a onorat prin acest har deosebit al adăugării noastre la corpul Domnului!

Care este prima datorie a creștinului din care izvorăsc toate?

Prima datorie sau responsabilitate a creștinului este dragostea, așa cum spune Pavel în Romani 13:8, SCC: “Nu datoraţi nimănui nimic, decât de a vă iubi unul pe altul; pentru că cel iubind pe altul, a împlinit legea”.

Din dragoste izvorăsc toate celelalte datorii, căci toate trebuie făcute prin dragoste, așa cum se spune la 1 Corinteni 16:14, SCC: “Toate ale voastre să fie făcute prin dragoste”.

În primul rând dragostea de Dumnezeu, de Christos și față de toți oamenii dar mai ales față de cei din casa credinței, așa cum spune Pavel în Galateni 6:10, SCC: “Aşadar, când avem ocazie, să lucrăm binele către toţi; mai ales însă către cei din casele credinţei”.

Iar în primul rând, ajutându-i spiritual pe frați și surori, dar chiar și material.

Cum se manifestă dragostea creștină?

Dragostea se manifestă interesându-ne sincer de binele celuilalt! Pentru a-i ajuta în vreun fel, trebuie ca fiecare mădular să cunoască nevoile reale ale celuilalt, și pentru aceasta el trebuie să vegheze ca “să nu fie cineva lipsit de harul lui Dumnezeu, să nu vă tulbure vreo rădăcină de amărăciune crescută în sus, şi mulţi să fie întinaţi prin ea” – Evrei 12:15, SCC. Noi trebuie să supraveghem frații, pentru a vedea ceea ce lor le lipsește: harul, bucuria, speranța, puterea, etc. și apoi să acționăm fie prin sfaturi, încurajări, mustrări, mângâieri, predici, etc.

La fel în Evrei 10:24-25, SCC, ni se spune: “să veghem unii asupra altora pentru a ne stimula la dragoste şi la fapte bune, nepărăsind adunarea noastră, după cum le este obicei unora; ci, încurajându-ne, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi apropiindu-se ziua”.

Astfel dacă îi iubim pe frați vom veghea asupra binelui lor, și îi vom îndemna tot mai mult la dragoste și fapte bune, la a-i încuraja spre perseverența în adunare pe calea creștină mai ales că ziua revenirii Domnului se apropie.

Cum putem să devenim responsabili în adunare?

Colaborând cu conducerea adunării, ascultând sfaturile, direcțiile, conducerii rânduite de Dumnezeu, așa vom deveni ascultători și responsabili, oameni vrednici de a ni se încredința lucrările lui Dumnezeu.

Dumnezeu îndeamnă prin Pavel în Evrei 13:17, SCC: “Ascultaţi de conducătorii voştri, şi fiţi-le supuşi; pentru că ei veghează asupra sufletelor voastre ca unii dând socoteală, ca să facă aceasta cu bucurie, şi nu suspinând; aceasta fiind păgubitor pentru voi”.

Păstrând cu exactitate, învățăturile, rânduielile, tradițiile apostolice, imitându-i pe cei maturi spirituali, așa cum spune Scriptura în 1 Corinteni 11:1-2, SCC: “Faceţi-vă imitatori ai mei, după cum şi eu sunt al lui Christos. Vă laud dar, că în toate vă amintiţi de mine; şi ţineţi tradiţiile după cum vi le-am dat”.

Doar așa devenim vrednici de lucruri mai mari dacă suntem credincioși în cele mici, și astfel ni se încredințează așa cum spune Pavel, misterele divine prin lucrători în 2 Timotei 2:1, SCC: “Şi cele ce ai auzit de la mine, înaintea multor martori, încredinţează acestea unor oameni credincioşi, care vor fi destoinici să înveţe şi pe alţii”.

Mai presus de toate, nu trebuie să uităm, că doar dacă devenim astfel de oameni responsabili, care își asumă responsabilități de servire a fraților, împlinim legea lui Christos care spune în Galateni 6:2, SCC: “Purtaţi poverile unii altora, şi astfel împliniţi legea lui Christos”.