Mă numesc Işfa Alin, sunt născut în oraşul Arad (România), la 11 februarie 1971, aș dori să vă relatez despre viața mea în care am căutat adevărul și așa l-am găsit pe Dumnezeu și Calea Sa.

M-am născut într-o familie de ortodocși unde am primit parțial o educație legată de concpțiile și tradițiile acestui cult, spun parțial deorece părinții mei nu au fost niște fanatici sau foarte religioși.

Despre mine pot să spun că de mic sunt însetat după cunoaştere, iar în perioada adolescenţei am început să-mi pun întrebări despre sensul real al vieţii, despre existenţa lui Dumnezeu, despre problema suferinţei în lume, şi despre faptul că viaţa omului este scurtă. Aceste întrebări îmi frământau mintea.

 

Religia falsă lasă loc evoluției:

Datorită întrebărilor pe care părinți mei nu știau să-mi de-a un răspuns, și nu vedem nici din partea liderilor religioși o precupare de a intra în contact cu membrii turmei lor, spre a le da unele răspunsuri sau ajutor, consiliere, ba mai mult aflând de corupția clerului, am fost lăsat pradă oricărei terorii ce are eticheta de reală sau științifică (chiar dacă nu este). Astfel în anii ’80, din cauza influenţei de la şcoală şi a unor emisiuni TV despre teoria evoluţiei, din perioada comunistă, am început să cred în evoluţie. Fiind un copil fără un părinte spiritual sau fără un mentor care să îmi răspundă la întrebări importante, am căzut pradă propagandei ateiste! Îmi pare rău acum!

Ce a făcut Dumnezeu?

 

Contactul cu Biblia și răspunsuri la întrebări:

În anul 1990, am avut prima dată contact cu martorii lui Iehova, Dumnezeu a îngăduit acest contact, care să mă scoată din ateism! Astfel unde lucram eu, era o tânără care studia cu ei, după un timp am început un studiu Biblic regulat cu martorii lui Iehova, ceea ce m-a ajutat să-mi continui studiu în ciuda opoziţiei din partea familiei a fost că am înţeles că sensul vieţii este să trăim veşnic, nu doar câţiva ani şi acest lucru îl va realiza Dumnezeu. Viața veșnică mi se părea un sens real al vieții nu unul efemer!

În anul 1992 am devenit vestitor nebotezat în cadrul Organizaţiei Martorii lui Iehova, iar în 13 martie 1993 am făcut botezul în apă. Anii au trecut şi eu progresam în cunoaşterea Scripturilor şi în dorinţa de a face mai mult pentru Iehova Dumnezeu, astfel în 1997 am început pionieratul auxiliar, iar din ianuarie 1998 am început pionieratul regular, iar din aprilie tot în acel an am fost numit slujitor ministerial în congregaţia Arad Centru şi mi s-a încredinţat supravegherea Şcolii de Minister Teocratic şi teritoriile congregaţiei.

 

Neconcordanțe între învățăturile martorilor și Biblie:

Pe parcursul anilor însă, atât datorită studiului individual intensiv cât şi datorită discuţiilor cu oameni din alte culte pe care îi întâlneam în lucrarea de predicare, au apărut în mintea mea unele semne de întrebare cu privire la unele explicaţii ale Turnului de Veghe care mă frământau. Cu toate acestea până în 1997 eram foarte exuberant şi naiv având o încredere deplină în Organizaţie, luam în derâdere şi ideea că nu Martorii lui Iehova deţin adevărul. Îmi aduc aminte de o discuţie avută cu un prieten martor, care a citit cartea „Taina Împlinită” scrisă în 1917, după moartea primului preşedinte al Societăţii, Russell, dar pe baza învăţăturilor lui, acest frate îmi spunea că citirea acestei cărţi l-a pus pe gânduri căci multe explicaţii s-au schimbat, eu însă i-am spus: „fratele meu, fii sigur că în momentul de faţă avem lumina deplină sau oricum suntem aproape de ea, deci nu-ţi mai fă probleme”. Dar după câţi-va ani, a trebuit să-i dau dreptate, eram prea naiv şi încrezător în Organizaţie. Cu timpul nesiguranţa punea stăpânire pe mintea mea, găseam tot mai multe discrepanţe între Biblie şi învăţăturile Turnului de Veghe, dar nicidecum nu doream să iau în calcul varianta că Organizaţia ne induce în eroare. Mă auto-amăgeam că învăţăturile se vor schimba, sau să le trec cu vederea că nu sunt importante.

Dar de la un timp, adunându-se tot mai multe întrebări, am trimis o scrisoare la Filiala Martorilor lui Iehova din Bucureşti care conţinea 12 întrebări; nu am primit un răspuns direct ci, supraveghetorul de circumscripţie a primit însărcinarea să-mi răspundă la întrebări. El nu a primit un material cu răspunsuri, deci trebuia să-mi răspundă pe baza învăţăturilor din revistă pe care le cunoşteam. Problema era că unele se contraziceau între ele, iar altele contraziceau Biblia. O martoră, pe care am rugat-o să mă ajute în traducerea unor articole din engleză, s-a exprimat astfel: „Filiala s-a spălat pe mâini de întrebări nedorite”. În fine, am discutat cu supraveghetorul, care de fapt a spus că nu prea are timp să discute, sugerându-mi să studiez mai mult, ca şi cum nu studiul mi-a deschis ochii pentru a vedea contrazicerile. Am discutat cu supraveghetorul vreo treizeci de minute şi nu am primit nici un răspuns concret, ba mai mult, pentru a vedea până unde merg cu răstălmăcirea versetelor martorii lui Iehova, am să vă spun ce a zis supraveghetorul pentru a susţine doctrina Turnului de Veghe, întrebarea mea era: „Cum este compatibilă participarea la curtea cu juri a unui creştin, având în vedere că Turnul de Veghe permite lucrul acesta (W 1/4 1997 p.27) cu textul din 1 Corinteni 5:12-13, unde se spune că nu avem ce să-i judecăm pe cei din lume?” Supraveghetorul mi-a răspuns: „Nu ştii că Pavel uneori vorbeşte ca un nebun” Am rămas înmărmurit de răspunsul lui şi i-am spus: „Este adevărat că în câteva ocazii Pavel a spus că vorbeşte ca un ieşit din minţi, dar nu în acest context”. Bătrânul de congregaţie prezent mi-a spus că sunt dogmatic, că nu accept explicaţia astfel, discuţia despre întrebările mele s-a încheiat. Nu ştiu dacă motivul real a fost lipsa de timp sau altceva, însă am fost indignat mai târziu când am aflat că acelaşi supraveghetor avea timp de mers la operă şi la destinderi, dar pentru Biblie nu avea timp. Astfel fiind dezamăgit, mi-am zis că nu mai are rost să mai trimit o altă scrisoare.

 

Școala de pionieri 1999:

Cu timpul contradicţiile dintre Biblie şi publicaţiile Societăţii au crescut, astfel în 1999 m-am gândit să pun câteva întrebări la şcoala de pionieri la care am luat parte. Am dat instructorilor de la şcoală o listă cu 5 întrebări, gândindu-mă să nu-i încarc cu prea multe. Discutând în particular cu ei peste o oră, nu am primit nici un răspuns satisfăcător, de fapt la două întrebări mi-au spus că nici Societatea nu poate da răspuns, iar cu celelalte mai mult m-au încurcat decât m-au lămurit, de pildă o întrebare a sunat astfel: „De ce apostolii i-au botezat pe samariteni (Faptele Apostolilor 8:16) DOAR în numele lui Isus Cristos, având în vedere că porunca din Matei 28:19-20 era să-i boteze în numele Tatălui, al Fiului, şi al Spiritului Sfânt?” Unul din instructori mi-a arătat că şi Corneliu care era dintre neamuri a fost botezat tot în numele lui Isus Cristos şi nu în numele Sfintei Treimi (Faptele Apostolilor 10:48). Explicaţia Societăţii la botezul în numele lui Isus, este, că iudeii ca popor de legământ îl cunoşteau pe Tatăl şi pe Spiritul Sfânt, dar nu-l cunoşteau pe Isus şi astfel, trebuia să-i boteze doar în numele lui Isus, însă această explicaţie din start forţată nu explică botezul samaritenilor, nici a neamurilor doar în numele lui Isus. Prin urmare îndoiala mea s-a adâncit şi mai mult.

O altă întrebare pe care am pus-o a fost din Matei 8:11, ea suna astfel: „De ce se prezintă Avraam, Isac şi Iacob în Regatul cerurilor, când ştim că ei au speranţă pământească?” Răspunsul luat din Turnul de Veghe al instructorilor pe care de altfel îl ştiam, era că, Avraam îl reprezintă pe Iehova; Isac pe Isus; şi Iacob pe cei unşi, astfel nu Avraam, Isac şi Iacob vor fi în cer, ci Iehova, Isus şi cei unşi. Dar eu i-am întrebat în continuare: „pe cine reprezintă profeţii din vechime care sunt puşi alături de aceştia în relatarea paralelă din Luca 13:29?” Dar deoarece în Turnul de Veghe nu era explicat şi acest lucru, nici instructorii nu au ştiut să-mi răspundă.

După aceea ne-am cantonat asupra textului din Romani 11:25-26, deoarece Turnul de Veghe aplică v.25 la Israelul carnal dar v.26 la Israelul spiritual, ceea ce nu mi s-a părut corect, deoarece aceste versete se leagă între ele, după o lungă discuţie în care instructorii nu au adus nici un argument solid pentru a susţine o astfel de interpretare, un supraveghetor a spus în final: „Din punct de vedere gramatical ai dreptate dar trebuie să luăm lucrurile logic”, la prima vedere pare o afirmaţie lipsită de sens, dar cred că am înţeles ce vroia să-mi spună, ceva de genul: din punct de vedere al literei ai dreptate, dar nu şi din punctul de vedere al logicii Turnului de Veghe.

 

Scrisori cu întrebări:

După aceste evenimente în toamna lui 1999, m-am hotărât să trimit o scrisoare la Filiala din Brooklyn, în special legată de învăţătura cu învierea cerească, deoarece studiind acest subiect mi-am dat seama că explicaţia Turnul de Veghe nu stă în picioare la o analiza atentă. Cu toate că era o scrisoare clară şi respectuoasă nu am primit nici un răspuns. Apoi peste aproximativ două luni am mai trimis o altă scrisoare, mai detailată ca prima, amândouă concentrându-se asupra plecării la cer a celor unşi, care conform spuselor Turnul de Veghe a început în anul 1918. Întrebarea mea în esenţă era: „De ce noi învăţăm de trei etape ale plecării la cer, adică cei morţi în Cristos au înviat în 1918 şi au început să guverneze cu Isus, iar cei ce mor dintre cei 144.000 pe parcursul Zilei Domnului, învie instantaneu, iar rămăşiţa va merge la cer la Armaghedon sau după Armaghedon, cum se armonizează aceste etape cu ceea ce afirmă Biblia care susţine două etape şi în viitor: 1. “Însuşi Domnul va coborî din cer…şi cei morţi în comuniune cu Cristos se vor ridica primii.”; 2. “După aceea, noi cei vii care vom supravieţui vom fi luaţi împreună cu ei în nori pentru a-l întâmpina pe Domnul în aer…” (1 Tesaloniceni 4:16-17NW)?”

Nu am primit nici un răspuns la întrebările din scrisori, cu toate că acestea au ajuns la Brooklyn, cei de acolo le-au trimis la Filiala din Bucureşti, ca şi cum cei de acolo ar putea schimba învăţăturile, ceea ce nu poate face decât corpul de guvernare. Cei din Bucureşti le-au trimis la bătrânii din congregaţia mea scrisorile, care puteau face şi mai puţin în ce priveşte rezolvarea problemei, în plus, aceştia au primit şi sfatul din partea Filialei, pe care mi l-au transmis, şi anume „să nu mă mai gândesc la aceste întrebări”. Pe lângă acest sfat ciudat, pentru o organizaţie care pretinde că are adevărul, mi s-au mai dat un articol copiat dintr-un Turn de Veghe şi câteva referinţe la cartea „Paradisul” şi la câteva reviste. Dar aceste publicaţii nu răspundeau la întrebarea mea, iar articolul copiat pe care l-am primit în limba engleză, şi pe care mi l-a tradus o martoră care ştia bine engleza de fapt se contrazicea singur.

În aprilie 2000, a fost vizita supraveghetorului de circumscripţie, când de obicei se fac numiri de bătrâni şi slujitori ministeriali. Într-o seară mergând spre casă cu un bătrân de congregaţie, acesta mi-a spus: „Dacă nu trimiteai scrisorile cu întrebări acum erai numit bătrân. Nu mai trimite scrisori şi probabil la vizita următoare a supraveghetorului de circumscripţie vei fi numit bătrân”. Mă bucur că atunci Dumnezeu m-a ajutat să iau o poziţie fermă spunându-i: „Pentru mine adevărul este mai important decât de a avea privilegii, prefer să-mi pierd privilegiile dar să cunosc adevărul”, şi chiar aşa s-a şi întâmplat. În mai 2000 am fost mustrat judiciar şi mi-am pierdut privilegiile de pionier regular şi slujitor ministerial, dar să vă povestesc mai pe larg ce s-a întâmplat.

Începând din anul 1999 mergeam o dată pe săptămână la o familie care îmi era dragă şi studiam împreună ori din manualul pentru pionieri, ori din cele trei sau patru capitole din Biblie repartizate la şcoala de Minister Teocratic. A fost excelent, ne simţeam bine, chiar o soră spunea, că se simte mai bine hrănită decât ca la întrunirile congregaţiei. O dată am fost doi fraţi şi trei surori, citeam Biblia şi încercam să o înţelegem, astfel s-a ajuns ca unii să-şi exprime dezacordul cu privire la unele explicaţii ale Turnului de Veghe, mi-am exprimat şi eu părerea cu privire la anul 1914, deoarece între timp studiind acest subiect şi calculând cele 7 timpuri am văzut că nu stă în picioare la o analiză atentă, şi am înţeles că Isus nu a fost întronat ci, va fi întronat în viitor la venirea Sa şi când va începe înnoirea lucrurilor din mileniu (Matei 19:28; Matei 25:31). În seara aceea după ce am plecat, o soră s-a dus la un bătrân de congregaţie şi i-a spus ceea ce am afirmat, acest lucru l-am aflat ulterior.

 

Judecată, dar nu după Biblie:

După câteva zile, mergând să mă întâlnesc cu acel bătrân pentru a merge în lucrare, am fost dus la Sala Regatului, unde mă aşteptau şi ceilalţi bătrâni. Am fost luat dur mai ales de unul dintre ei, dar eu nu mai puteam să tac şi să duc în continuare povara faptului că am înţeles că unele învăţături ale Sclavului Fidel sunt false, de aceea am spus: „unele învăţături sunt şubrede şi discutabile”. Pentru această singură afirmaţie ulterior am fost chemat în faţa unui comitet judiciar format din trei bătrâni, unde spălarea pe mâini faţă de întrebările mele a continuat, de fapt ei spuneau: „nu pentru întrebările puse eşti aici, ci pentru afirmaţia: „unele învăţături sunt şubrede şi discutabile”. După două runde de audieri la distanţă de câteva zile s-a luat decizia să mi se retragă privilegiile, aflând ulterior că am fost pe muchie de cuţit să fiu exclus. În zilele acelea mi-a fost foarte greu, deoarece nici atunci nu eram convins să plec din organizaţie, gândindu-mă că unde să merg, în care cult e mai bine, fiindcă de atunci am început să iau în calcul serios ideea că această organizaţie să nu fie religia adevărată. A fost o perioadă foarte grea, dureri de cap îngrozitoare, am crezut că înnebunesc, eram dezorientat complet, m-am rugat lui Dumnezeu de zeci de ori pe zi în aceea perioadă, şi cred că rugăciunea m-a ajutat mult să ies din această situaţie.

În timpul audierilor, m-am argumentat afirmaţia că: „unele învăţături sunt şubrede şi discutabile”, prin următoarele argumente: 1. Sclavul recunoaşte că nu este inspirat de Dumnezeu, contrar scriitorilor Bibliei; 2. Sau schimbat pe parcursul timpului sute dacă nu mi de învăţături; 3. Iar bătrânilor le-am pus următoarea întrebare: „Poate cineva din voi să-mi garanteze că nu se vor mai schimba învăţăturile?” Unul din bătrâni mi-a răspuns că NU, în mintea mea am înţeles atunci că o învăţătură care se poate schimba este şubredă şi discutabilă, dar bătrânii susţineau că eu am „forţat lumina”, şi de aceea trebuie să mă căiesc, eu le-am răspus: „conştiinţa mea este prizonieră Cuvântului lui Dumnezeu”, trebuie însă să recunosc că mi-a fost teamă de excludere, astfel că la unele întrebări ale lor, m-am eschivat de la răspunsuri, pentru că dacă le spuneam pe faţă ce cred, eram exclus. După ce am plecat din Organizaţie mi-a părut rău că atunci nu am fost mai curajos în a spune lucrurilor pe nume.

După ce am fost mustrat judiciar şi mi-am pierdut privilegiile am stat şi am reflectat: Dacă Societatea Turnul de Veghe deţine adevărul şi este atât de sigură şi are atâtea argumente, de ce i-a sfătuit pe bătrânii mei de congregaţie să mă îndemne să nu mă mai gândesc la problemele Biblice ridicate? Iubeşte oare organizaţia sincer adevărul, dacă mă îndeamnă să nu mai cercetez unele lucruri? Oare sunt ei consecvenţi când declară în revista „Treziţi-vă!” din 22/6 2000 în articolul „Evitaţi capcana propagandei” următoarele: „Propagandiştii îşi impun mereu punctul de vedere şi descurajează purtarea discuţiilor…” oare nu asta face Societatea când este vorba de învăţăturile ei? Dar când este vorba de învăţăturile altor culte, ei încurajează din plin purtarea discuţiilor, nu-i aşa?

După aceste evenimente am discutat de câteva ori mai multe ore cu doi bătrâni de congregaţie pe rând şi cu un supraveghetor de circumscripţie. Până la urmă un bătrân de congregaţie a recunoscut, în particular bineînţeles, că din punct de vedere al literei textului biblic am dreptate, dar că trebuie să ne supunem aranjamentului teocratic, adică conducerii, şi nu putem accepta ca adevăr decât ceea ce vine de la Sclavul Fidel şi Prevăzător, pentru el nu era importantă informaţia, sau învăţătura în sine, ci doar dacă vine sau nu de la conducere.

Astfel, adevărul pentru mulţi martori ai lui Iehova nu este ceva intrinsec, mai ales pentru cei ce au privilegii în congregaţie, însă adevărul este adevăr, indiferent cine îl spune, doar că pentru martori, adevărul este doar ce spune conducerea. De fapt oricine pune la îndoială sau contestă explicaţiile Turnului de Veghe este foarte probabil exclus, ceea ce înseamnă o despărţire totală de prieteni, fiind interzis un simplu salut pentru cei plecaţi din Organizaţie, de aceea la unii le este teamă să spună ce gândesc cu adevărat, frica este cu atât mai mare, deoarece au fost învăţaţi că numai cei din conducere pot interpreta corect Biblia, astfel fără Organizaţie eşti în întuneric cu tot cu Biblie. Însă ne punem o întrebare: Dacă numai cei din conducere pot interpreta corect Biblia, atunci cum se face că pe parcursul timpului ei au modificat mii de explicaţii ale unor versete? Ceea ce conduce la ideea că nici ei nu o pot interpreta corect, căci dacă ar avea acest dar din partea lui Dumnezeu nu ar mai fi corectat învăţăturile, nu-i aşa?

Teama este cu atât mai mare, căci fără Organizaţie nu poţi fi salvat din păcat şi moarte, de parcă Organizaţia ne-ar salva şi nu Isus Cristos, cel instituit de Dumnezeu (Faptele Apostolilor 4:12; Faptele Apostolilor 5:31)? Ba mai mult, toate cultele creştine sunt babilonice şi satanice, căci sunt religia falsă, şi atunci unde să mergi?

 

O ultimă scrisoare:

Să vă relatez însă ceea ce am făcut eu. în 15 august 2000, am trimis o ultimă scrisoare la Preşedintele Milton G. Henschel. Scrisoarea conţinea 12 puncte cu mai multe întrebări la fiecare punct, pe care le-am formulat împreună cu un martor care îmi era prieten şi cu care am discutat nelămuririle mele, cu toate că am primit directiva din partea bătrânilor să nu discut cu nimeni întrebările mele, exact cum spune revista care îi descrie pe propagandişti: „Propagandiştii îşi impun mereu punctul de vedere şi descurajează purtarea discuţiilor…”

Cu toate că scrisoarea era plină de respect şi am arătat că pentru mine era o chestiune de viaţă şi de moarte, în plus, nu a fost deloc tendenţioasă, prezentând punct cu punct argumentele din publicaţii, şi prin întrebări şi texte am încercat să atrag atenţia asupra faptului că unele explicaţii nu stau în picioare. Însă răspunsul nu a fost satisfăcător și cu argumente solide.

 

Concluzie:

Dar înainte de a primi acest răspuns superficial, am înţeles un lucru pe care trebuia să-l înţeleg mai de mult, şi anume: nu puteam să mă complac în minciună şi ipocrizie, nu puteam să fiu sincer până la un punct doar, nu putem iubi doar adevărurile care îmi convin şi să nu le bag în seamă pe celelalte, minimalizându-le cum spuneau unii martori: „nu are importanţă dacă Isus a venit sau nu, dacă este întronat sau nu…nu noi suntem vinovaţi dacă Sclavul greşeşte. El va fi tras la răspundere.” Atunci eu mă gândeam: atunci nici catolicii nu vor fi traşi la răspundere pentru că se închină la icoane, ci doar Papa va fi vinovat.

Mi-am dat seama însă că dacă promovez învăţături false sunt vinovat, deoarece Iehova urăşte minciuna, şi aceasta vine de la diavol care este „tatăl tuturor minciunilor” (Ioan 8:44, Good News Translation, US Version). Pe lângă aceasta, predicând şi oferind reviste cu o evanghelie falsă va atrage dezaprobarea lui Dumnezeu (Galateni 1:8). Astfel a trebuit să plec din Organizaţia Martorii lui Iehova, dar chiar înainte de a pleca din Organizaţie am primit Spiritul Sfânt, mai precis în septembrie 2000. Îmi aduc aminte ceea ce era în inima mea şi ceea ce am simţit.

După ce am fost dezamăgit de Organizaţia Martorilor lui Iehova, m-am apropiat tot mai mult de Dumnezeu în rugăciune, şi cu cât mă rugăm şi mă apropiam de Dumnezeu, cu atât deveneam mai conştient de păcătoşenia mea; mi-am dat seama nu numai că sunt imperfect dar că de multe ori am păcătuit cu toate că mă puteam abţine, mi-am dat seama că cu toate că din punct de vedere al religiei mele eram ireproşabil, totuşi eram corupt şi cum spune apostolul Pavel: „din calea afară de păcătos”, şi că viaţa mea disciplinată nu era decât o spoială care nu poate înlătura păcatul.

Atunci m-am căit sincer în faţa lui Dumnezeu prin Isus Cristos, cerându-i sincer să mă ierte şi m-am abandonat în braţele Lui căci nu ştiam ce să fac din punct de vedere spiritual (adică, la ce religie să merg). Şi am simţit că Dumnezeu mă învăluie cu dragostea Sa cum nu o făcuse înainte niciodată, simţeam o bucurie şi o pace fără margini, cu toate că nu ştiam unde să merg, totuşi eram liniştit şi cu totul dependent de Dumnezeu.

 

Plecarea din Organizație:

La sfârșitul lui septembrie 2000, am fost ultima dată la sală, dar spre sfârșitul programului, aveam cererea de dezasociere la mine, în care ceream dezasocierea de organizație începând cu 1 Octombrie anul 2000.

La sfârșitul programului, “bătrânii”, mi-au spus să stau că au ceva de vorbit cu mine și m-au luat într-o camera separată, departe de ochii turmei, luându-mă la rost că am spus la alții ceea ce era în inima și în mintea mea, și anume: neconcordanțele dintre Biblie și învățăturile lor….probabil se gândeau să mă excludă…dar ferm am oprit acestă prigoană asupra conștinței mele, scoțând din geantă cererea de dezasociere, scrisă pe 3 coli, față verso, deci 6 pagini, cu motivele biblice pentru care mă dezasociez de această organizație falsă!

Unul din cei trei a încercat să mă convingă să nu dau cererea …dar nu a mai putut suporta persecuția lor necreștină asupra conștiinței mele învățate de Dumnezeu prin Biblie.

Am dat cererea și am plecat bucuros că am scăpat de jugul lor!

 

Viața de după Organizație:

După ce am ieșit din Organizație, mi-am dat seama că trebuie să fiu parte dintr-o adunare (Evrei 10:24-25).

Puteam să mă strâng cu anumite persoane, cunoscute, sau să merg la un cult existent!

Însă, înainte de a ieși, am cântărit cultele și grupările religioase existente și mi-am dat seama din învățătura lor, din discuțiile cu membrii lor, de când eram la martori, că nici o grupare cunoscută nu corespunde cu Scriptura. Era o durere să fi aproape singur, doar cu câteva persoane cu care am studiat de când eram la martori.

Fără clădire de adunare, Biblii, bani, logistică, literatură, experiență (cu excepția experienței de la martorii), nu tu frați maturi sau măcar frați cu care să colaborezi.

Nu aveam decât două variante să îmi clac conștiința, așa cum fac mulți și să merg la un cult care avea învățături care nu era în armonie cu ceea ce eu credeam (exemplu: trinitatea), sau să încerc să găsesc oameni sinceri cu care împreună să urmăm Biblia.

Înainte de a vă povesti ce am făcut, vă voi relata tot felul de oferte ce le-am primit în primii ani după ce am ieșit din Organizația martorii lui Iehova.  

 

Ofertele lui satan:

La scurt timp după ce am ieșit, mi s-au făcut tot felul de oferte, de la diferiți lideri și de la diferite grupări („penticostali”, „apostolici”, „baptiști”, etc.).

Unii m-au oferit să devin predicator, cu libertatea totală de mișcare, să predic ce vreau eu numai să vin la ei!!!

Alții mi-au oferit funcția de “Evanghelist”, alții de “predicator”, alții de “conducător al serviciului divin de duminica”, alții de “învățător de școală duminicală”, etc. Am primit peste 10 oferte, de la „biserici” diferite, fie mici sau mai mari.

Nu vreau să judec motivația oamenilor care mi-au făcut aceste oferte, însă ele nu erau potrivită cu conștiința mea instruită biblic. Știam că indiferent ce libertatea mi s-ar oferi în cadrul acestor grupuri, ei nu erau adunarea lui Dumnezeu care are o singură credință (Efeseni 3:5), unde toți sunt una (Ioan 17:20-23; 1 Corinteni 1:10), și a căror lucrători sunt din cadrul adunării locale (Tit 1:5-6), nu veniți din altă parte.

Apoi cu timpul este inerent, fie să ieși din nou din acel grup care nu crede ca tine, fie să te conformezi tu credinței lor, dar nu se pot pune petice vechi la burdufuri noi (Luca 5:36-38).

 

Lucrarea de după Organizație:

Înțelegănd această situație, am început să țin întruniri la o familie cu care am studia Biblia cât am fost la martori, când aceștia au renunțat, după două întruniri, am mers la o altă persoană interesată, unde am ținut mai multe întruniri până spre primăvara lui 2001. Unde au venit câteva persoane, un fost martor, un baptist, un penticostal, un fost carismatic, și alte persoane.

De obicei pe lângă rugăciuni și îndemnuri era și câte o predică pregătită de mai înainte, sau un subiect de studiu, de discuție, dar înainte și după, erau discuții destul de lungi, libere în jurul unor subiecte scripturale.

La o întrunire, am întrebat pe un bărbat care venea des, și care avea Noul Testament în greacă, despre Matei 28:19, el s-a uitat și a văzut că la nota de subsol era dată versiunea lui Eusebiu: „en onomati mou”, adică: „în Numele Meu”.

Aflând apoi și din alte surse, ne-am dat seama că textul din Matei 28:19, a fost modificat, atunci când i s-a adăugat fraza cu „botezații în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh”!

Pe pracursul timpului, mi-a dat seama, de tot mai mult de anumite adevăruri, în urma studiului, discuților cu oamenii, citirii a zeci de cărți în primii ani, cu argumente pro și contra la anumite subiecte.

Ulterior am cercetat mărturiile de credință ale cultelor, sau unor așa zise „biserici”, statutul lor de credința, sau dacă nu aveau un crez, literatura lor, sau discutăm ce credeau ei, ce urmau ei la nivel verbal.

Astfel m-am bucurat și mai mult, de decizia de a nu face vreun compromis cu cultele văzând că mărturiile lor de credință au abateri grave de la Scriptură!

Uneori am fost la câteva program să văd și pe viu cum se desfășoară cultele sau diferite grupări, dar să și discut cu membri, cu lideri, din păcate am avut destule experiențe negative care au indicat și mai clar că în general oamenii fug de adevăr, de o cercetare sinceră a credinței lor!

Am avut pe parcursul timpului mai multe site-uri și bloguri care au dus la anumite contacte, chiar cu câți-va foști martori din țară.

În 2004, a fost prima mea vizită la Cluj, să mă întâlnesc cu câți-va foști martori, însă din păcate unii au rămas la ideii de la martori, astfel relația cu ei pe pracursul timpului a fost instabilă.

Astfel de prin 2005, am început să fac o școală biblică la o familie acasă, unde aveam de trei ori pe săptâmână întruniri, și unde venea în jur la 10 oameni, uneori eram și 20. Duminica era serviciul divin, și mai în două zile pe săptămână era studiu și rugăciune. O zi studiam Biblia pe subiecte după niște broșuri scrise de mine, iar în altă zi studiam Biblia pe cărți, luam o carte a Bibliei și o studiam pe rând, un fragment din ea la o întrunire, și altul la întrunirea viitoare, și așa mai departe, cu întrebări și răspunsurile din textul Bibliei.

În martie, anul 2007, am închiriat o sală de cca. 40 de locuri, și aveam întruniri de 2 ori pe săptămână.

Primele întruniri din sala închiriată, am discutat în jur de 12 subiecte importante din Biblie, cu oamenii cu care eram în părtășie, ajungând la o unitate, un consens în ceea ce credeam!

 

Adunarea lui Dumnezeu:

Încă din perioada interbelică (ani ’30) au existat adunări în case care erau separate de culte.

După venirea comunismului, a sistemului ateist, și mai mult Dumnezeu a dat lumina şi harul Său, unor adunări în case, separate de culte, în vremea comunismului ce credeau în darurile Spiritului, şi Dumnezeu lucra cu vindecări şi eliberări de demoni la rugăciunile lor, ei practicau: postul, rugăciunea în comun, aveau cântări proprii, Cina Domnului, botezul adulţilor, mărturiseau compromisul cultelor recunoscute de statul ateist, etc.

Aceste adunări după căderea comunismului şi-au pierdut treptat lumina, împlinindu-se Cuvântul cu aţipirea fecioarelor din parabola cu cele 10 fecioare (vezi Matei 25:1-13).

Prin anii 1995-2007, eu împreună cu alţii am avut legături în oraşul meu cu rămăşiţa rămasă, care a păstrat sfeşnicul ce abia mai pâlpâia.

Apoi prin harul lui Cristos, în anul 2007, când am început lucrarea într-o sală închiriată în Arad. Cunoscând mai bine pe unul dintre lucrătorii acestei adunării, am primit înștiințarea că el nu va muri, până nu va veni la noi la adunare. Astfel în anul 2007, a frecventat adunarea noastră câteva luni, apoi într-una din zile a plecat din viața aceasta. La puțin timp am primit înștiințarea că ni s-a transmis sfeşnicul, de la generaţia veche, ce a activat pe vremea comunismului la noua generaţie de lucrători, pentru ca adunarea Sa, nici porțile locuinței morților să nu o biruiască (Matei 16:18).

Sfeșnicul este lumina lui Cristos, care există de la prima adunare întemeiată de El, până când El va reveni după adunarea Sa (Efeseni 5:23-27).

Chiar dacă în istorie datorită păcatului sau ereziei, când o adunare era pe punctul de a-şi pierde sfeşnicul (lumina), un alt grup primea harul de a deveni adunarea lui Christos.

În istorie, adunarea a fost ca o cursă cu ştafete, unde când unii pierdeau harul de a fi adunarea, alţii îl primeau şi continuau ştafeta şi astfel linia adunării continua fără a fi biruită de locuinţa morţilor (Matei 16:18).

Adunarea este sfeşnicul conform cu Apocalipsa 1:20, ce înseamnă aceasta?

Că adunarea este formată din oameni luminaţi, care luminează lumea întunecată cu lumina primită de la Isus, iar „roada luminii este în orice bunătate, şi dreptate, şi adevăr” – Efeseni 5:9.

Uitându-mă la cei 15 ani scurși de la ieșirea din „Organizația Martorii lui Iehova”, îmi dau seama cât de mult lumină a revăsat Dumnezeu peste noi, atât doctrinală, cât și de umblare cu El, în roadă, daruri, călăuzire, și sunt conștient că aceasta este doar începutul.

În final, iubite cititor, te îndemn să nu faci compomis niciodată, să nu sacrifici adevărul pentru avantaje (clădiri, oameni, etc.), dacă vei fi credincios, Dumnezeu va fi credincios și nu te va lăsa, Domnul a promis:

“Nu este nici unu care a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau copii, sau ogoare, pentru Mine şi pentru Evanghelie; să nu primească însutit, acum, în timpul acesta: case, şi fraţi, şi surori, şi mame, şi copii, şi ogoare, cu persecuţii; şi în epoca cea viitoare: viaţă eternă” – Marcu 10:29-30, SCC.

                                                       

 

                                                                                     Alin Ișfa.

Decembrie, 2015, Arad, România.