Mă numesc Sorin Flavius Mura sunt născut în Iulie 1989 în orașul Arad, județul Arad, România. Am fost născut într-o familie compusa din 8 copii, eu fiind al 7-lea iar părinții noștri urmau învățătura penticostala și ne-au crescut și pe noi în această învățătura.

De mic copil tatăl meu mă ducea cu el la biserica iar eu în timpul programului de multe ori citeam aproape tot programul din biblie și așa de mic copil am întrat în contact cu Cuvântul lui Dumnezeu. Îmi aduc aminte ca îmi plăcea mult să citesc în special istoria poporului Israel, de la Geneza pana la 2Cronici. Cu toate acestea nu trăiam, nu împlineam în viața mea poruncile pe care înțelegeam că Dumnezeu îmi cere sa le împlinesc. Am încercat de câteva ori sa respect tot ce știam dar renunțam repede. Am ajuns la școala în clasele 5-8 unde am început sa înjur, să fumez, să ascult muzica lumeasca, m-am împrietenit cu copii care în general erau din familii de oameni care nu punea preț pe religie și așa încet am ajuns sa nu mă mai gândesc la Dumnezeu aproape de loc. Când am ajuns în liceu părinții mei au ajuns să nu mai mă poată controla și am început să nu mai ascult de nimeni, am ajuns sa vorbesc foarte urât cu părinții mei, am ajuns sa fiu un hulitor de oameni și de Dumnezeu, furam, beam, mă drogam, îmi plăcea să mă îmbăt și să vorbesc urat cu oamenii, sa mă leg de ei fără motiv...mă purtam foarte urat cu cei din jurul meu. Am mai făcut multe nelegiuiri pe care nu o sa le amintesc pe fiecare în parte, ideea este ca practicam nelegiuirea ca și cum beam apa. De dimineața de când mă trezeam și până adormeam păcătuiam cu vorba, cu fapta și cu gândul. Toate acestea până aproximativ în jurul vârstei de 24 de ani.

           La 24 de ani am fost arestat prima data pentru trafic de droguri și am fost condamnat la 4 ani de închisoare. Eram într-o stare psihică foarte rea din cauza consumului de droguri. Chiar înainte cu câteva luni de a fii arestat m-am drogat intens cu heroina și mefedrona și aceste droguri mi-au afectat foarte tare creierul. Am început să aud vocile oamenilor din arestul politiei transformate. Aveam impresia ca sunt prietenii mei de afara, ca sunt vocile lor. Interpretam totul aiurea, făceam tot felul de legături în mintea mea care toate a doua zi dimineața, când aveam vreo 10 minute de luciditate, se dovedeau a fii false, apoi începea iarăși nebunia. Eram în pragul nebuniei dar îi mulțumesc la Dumnezeu ca nu m-a lăsat să îmi pierd mințile de tot. Eram conștient ca delirez dar nu îmi puteam controla mintea sa nu o ia razna. Dumnezeu a permis demonilor să stăpânească mintea mea într-o măsura mai mare. Am început să citesc din Biblia. De câteva ori am vrut sa îi dau foc, chiar am și ars la un moment dat un colț dintre-o foaie din ea. Dar continuam sa citesc. Am interpretat câteodată foarte nebunește anumite texte și profeții din Biblie. Nu puteam să îmi controlez mintea. Aveam impresia că se refera la mine anumite pasaje din Biblie dar ceea ce m-a ajutat să biruiesc și să nu ajung să cred acele interpretări nebunești a fost faptul ca am fost sincer. Sinceritatea m-a ajutat să îmi și recunosc nebunia. Dacă nu aș fi ales sa fiu sincer aș fi ajuns rău, de tot. Cu timpul am început să mă las de înjurături, și citind din Cuvântul lui Dumnezeu zilnic încet, încet mă vindecam și psihic după cum spune Cuvântul lui Dumnezeu în Psalm 107:17-20: “Nebunii, pentru calea fărădelegii lor şi din cauza fărădelegilor lor, sunt chinuiţi. Sufletul lor se dezgustase de orice hrană şi se apropiau de porţile morţii. Atunci au strigat către Iehova în strâmtorarea lor; El i-a scăpat din necazurile lor. A trimis Cuvântul Său şi i-a vindecat şi i-a scos din gropile lor”.

Ce m-a marcat cel mai mult din aceasta experiența a fost ca după ce am început să citesc Biblia, Dumnezeu s-a foloșit de ceea ce mi s-a întâmplat mie, arestarea mea (într-o dimineața brusc m-am trezit cu 2 agenți la mine în camera cu mandat de aducere la secție pentru ca să dau niște declarații, și nu mai am plecat de acolo, mi-au pus cătușele și m-au arestat și toate planurile mele de viitor s-au năruit), faptul ca eram limitat dintr-o data de niște pereți și păzit să nu mai pot sa ies din acel loc, Dumnezeu mi-a vorbit prin aceasta suferință să mă învețe, m-a făcut să înțeleg că ceva asemănător va fi și atunci când voi muri sau când va veni Domnul Iesus din nou pe pământ.

         Îmi aduc aminte ca unu dintre lucrurile pe care i le-am cerut lui Dumnezeu a fost să nu mă lase să mă rătăcesc, iar alta dată când m-am pus să mă rog (aveam o dorința mare de a îmi pune viată în slujba lui Dumnezeu) i-am spus lui Dumnezeu ca sunt atâția lucrători, predicatori cântăreți, e.t.c (mă refeream la cei din culte) și că nu vad ce aș mai putea face eu pentru El dar dacă are ceva sa-mi dea de făcut mi-as dori mult să îmi dea de lucru. Dumnezeu a fost cu mine în închisoare și m-a ajutat foarte mult. Oriunde mergeam El m-a păzit.  A fost bun cu mine Dumnezeu. Acum când privesc în urma îmi dau și mai mult seama de purtarea lui Dumnezeu de grija pe care a avut-o față de mine. Am stat în camera cu deținuți răi, cu care alții evitau sa stea cu ei în camera pentru ca creeau probleme, furau, erau violenți, scandalagii...e.t.c., iar eu am stat cu unii dintre ei și mă vedeau că citesc din Biblie, dar Dumnezeu nu a permis să îmi facă nimeni nimic mai mult decât a îngăduit El. Au fost câteva momente tensionate s-au mai am fost jignit, sau pe punctul să ajung la conflicte cu unii deținuți, de câteva ori dar Dumnezeu m-a scos cu bine din toate și în comparație cu ce as fi meritat.....Dumnezeu a fost bun cu mine deși nu am meritat și îi mulțumesc pentru aceasta. Cu timpul am început caut să înțeleg mai multe despre Dumnezeu și Fiul Său și așa am început să mă lovesc de toate învățăturile cultelor și am fost îndemnat să cred în trinitate și în alte minciuni care pe vremea aia nu înțelegeam ca sunt minciuni. Neavând de ales decât dintre niște erezii am ales să cred în trinitate. Îmi aduc aminte ca m-am frământat mult înăuntru meu sa înțeleg trinitatea, stăteam noaptea în camera de detenție în pat și mă gândeam cum aș putea înțelege trinitatea. La început am înțeles din Biblie ca Domnul Iesus e născut din Dumnezeu și că e Fiul lui Dumnezeu dar cel rău venea la mine cu tot felul de teorii în timp ce mă rugam sau cugetam și când am început să discut și la vizita cu membrii familiei mele care erau trinitarieni și când am văzut ca marea majoritate cred în trinitate, până la urmă am cedat. Acum îmi dau seama ca Dumnezeu a vrut să mă facă să înțeleg ca El nu e o treime de persoane dar m-am bazat mai mult pe oameni, pe mulțime decât pe Cuvântul lui Dumnezeu.

După 2 ani și 9 luni am ieșit din închisoare pentru buna purtare (am fost liberat cu un an și 3 luni mai repede de termen) și m-am înscris la cateheza ca să mă botez, la biserica penticostală unde am copilărit și unde mergeau și familia mea. În perioada aceea la biserica se făcea stăruința și am început să stărui și eu după Duhul Sfânt, dar nu am primit nici un duh sfânt și nici vorbirea lor demonica și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru aceasta.

Între timp am început să observ ca biserica nu este așa cum am citit eu în biblie că era în primul secol și cum mă gândeam când eram în închisoare că va fi la biserica. Nu înțelegeam de ce nu exista dragostea biblica, de ce oamenii deșii erau după vorbe foarte pocăiți îi simțeam și îi vedeam ca nu sunt așa de iubitori de Dumnezeu cum cere Biblia, erau reci sau și dacă erau deschiși și binevoitori când ajungeam să mă apropii mai mult de ei vedeam ca sunt la fel ca oamenii din lume pe care îi cunoscusem și până să îl caut pe Dumnezeu doar ca nu erau așa murdari în vorbire și în fapte. Ca sa concluzionez într-o propoziție, nu am găsit ceea ce eu știam de pe paginile Bibliei ca trebuie să găsesc într-o adunare a lui Christos. Și am început să mă tulbur foarte tare înăuntrul meu, nu mai aveam pace, am ajuns sa îmi fie scârba de mine pentru că mă forțam să par ceva și eu pe dinăuntru eram altceva, și ii vedeam și pe oamenii de la biserica că și ei sunt la fel, oameni care erau penticostali de zeci de ani, predicatori, proroci e.t.c. la biserica erau una și acasă, în viată de zi cu zi erau fără roada Spiritului (Galateni 5:22-23), erau oameni normali, așa ca mine.

Îmi aduc aminte ca în perioada asta la un moment dat, într-o dimineața un prieten și el proaspăt convertit la cultul penticostal m-a întrebat printr-un mesaj pe telefon ce părere am despre Melchisedec și i-am răspuns parcă ca nu știu apoi el mi-a trimis pe telefon un articol de pe site-ul Calea Creștină despre Melchisedec. Citind articolul mi s-a părut foarte bun, chiar m-am mirat de explicație, de interpretarea simpla dar foarte bine argumentata nu ca și explicațiile cu care fusesem obișnuit până atunci, dar nu am dat prea mare importanță site-ului și i-am răspuns la acel prieten că cred ca e bun articolul iar el mi-a spus că nu are încredere în șite că site-ul zice de toți că sunt rătăciți, dar nu am dat prea mare importanța. Apoi în următoarele zile, săptămâni, am tot discutat și acasă cu familia și cu oameni de la biserica despre anumite doctrine, practici pe care eu nu le înțelegeam și nici nu găseam în Biblie să mă lămurească clar cu privire la ele. Cei cu care vorbeam, îmi dădeau niște răspunsuri superficiale sau îmi dădeau niște versete scoase din context sau versete la care ei le dădeau un înțeles după cum voiau ei, sa dau un exemplu: Faptele Apostolilor 1:14 îl foloseau sa argumenteze și să susțină ritualul lor prin care practicau stăruința după ''duhul sfânt''. Sau spuneau ca Iesus e Dumnezeu deplin pentru că a înviat din morți, sau pentru ca a iertat păcate și nimeni în afară de Dumnezeu nu ar putea să facă așa ceva. Sătul de ipocrizia lor am început să caut pe internet cu speranța ca voi găsi niște explicații mai bune ca să pot înțelege și eu adevărul. Subiectul pe care l-am căutat pe internet a fost despre stăruința după botezul cu Spiritul Sfânt, și primul răspuns gășit a fost site-ul Calea Creștină și mi-am dat seama că e acel site de pe care am citit și despre Melchisedec. Am citit articolul care vorbea despre acest subiect și rapid am înțeles prin acel articol adevărul Biblic cu privire la acel subiect, apoi am găsit la rubrica: erezii, și cultul penticostal și am rămas mirat și un pic dezamăgit gândindu-mă că începe și învățătura de pe acest site să o ia pe cărări greșite, dar am început să citesc articolul despre cultul penticostal și după ce am citit o parte din el, după ce am citit despre învățătura falsă a trinității, Dumnezeu m-a făcut să înțeleg în acel moment, nu peste o zi, nu peste doua zile, nu peste o săptămâna ci pe loc, ca cultul din care eu făceam parte este pe o cale greșita și că nu sunt cine se dau ei ca sunt. Îmi aduc aminte cât de ușurat și bucuros m-am simțit ca nu mai trebuie sa urmez învățăturile și modul de viată prefăcut și forțat al cultului penticostal, mă simțeam ca și când am fost eliberat din închisoare: liber de minciunile lor, de sclavia la care am fost supus de către ei prin niște învățături care nu-mi puteau schimba inima, interiorul ci doar mă forțam să par ceva ce nu eram, sa am calitățile divine dar pe dinăuntru eram tot la fel. A doua zi l-am sunat pe Alin Ișfa care își lăsase datele de contact pe site și i-am spus ca vreau sa urmez calea adevărului. M-am bucurat când am aflat că și el locuia în același oraș în care locuiam și eu (Arad) și am început să mă întâlnesc cu el. La început am fost plin de râvna câteva luni bune am continuat sa țin legătura cu el, mi-a dat niște cârti pe care le-am citit și am început să cresc în cunoașterea adevărului, și prin discuțiile cu fratele Alin și prin ceea ce am citit am început să înțeleg ca Dumnezeu îmi cere sa mă lepăd de sinele meu și să îmi iau crucea și sa îl urmez zilnic pe Iesus adică să renunț la tot ceea ce nu era după voia lui Dumnezeu în viată mea, să renunț la comoditate, la planurile mele, la lucrurile care îmi făceau plăcere, să nu mai fiu leneș și să perseverez continu și intens în disciplinele spirituale prin care trebuia sa caut fata lui Dumnezeu (rugăciune, studiu biblic, post, cugetare...e.t.c.) pana când El se va lăsa găsit de mine după cum spune Cuvântul sacru în Ieremia 29:13: “Mă veţi căuta, și Mă veţi găși dacă Mă veţi căuta cu toată înima. Mă voi lăsa să fiu gășit de voi’, zice Iehova”.

Văzând cât este de greu să mă lepăd de mine și să îmi port crucea, cu timpul am început să dau înapoi, fiind descurajat de demoni, prin tot felul de gânduri că nu voi putea niciodată să mă ridic la nivelul cerut de Dumnezeu, și prin diferite stări de deznădejde, descurajare, necredința în Fiul lui Dumnezeu și în Dumnezeu că ei mă pot întării și prin Spiritul Sfânt pot sa îmi transmită toate calitățile necesare pentru ca eu sa biruiesc păcatul și lumea. Într-un final am renunțat să mai umblu pe cale și am ales să mă întorc la vechile mele obiceiuri, și m-am apucat iară de consumul de droguri și alcool dar viată mea nu a mai fost niciodată ca și înainte de a mă întâlnii cu adevărul pentru ca toate învățăturile despre Dumnezeu și despre Fiul Sau, despre îngeri, lumea spirituala, legea lui Dumnezeu, și tot ceea ce am învățat și înțeles din Biblie și în perioada cat am umblat pe calea îngusta m-au marcat atât de tare încât nu am mai putut să nu mai am teama de Dumnezeu și de Domnul Iesus, nu mai mă puteam bucura de banii pe care îi câștigam și de banii pe care urma sa îi câștig din afacerile ilegale pe care aveam în plan sa le întreprind. Îmi aminteam mereu ca totul este trecător și ca vor trece toate astea indiferent de multe aș aduna, cât de bine m-as simți, și va trebui sa răspund pentru toate faptele mele. Dar nu am putut să mă redresez și am continuat și chiar am pus în aplicare unele dintre planurile mele și am ajuns din nou la închisoare pentru aceeași fapta după aproximativ un an și jumătate de la eliberare. Ajuns din nou acolo am început să mă căiesc înaintea lui Dumnezeu, să-mi cer iertare și ajutat fiind și de faptul ca mi-au fost tăiate din nou majoritatea libertăților am început sa citesc din nou biblia să mă apropii iarăși de Dumnezeu, l-am contactat pe fratele Alin Ișfa din închisoare și i-am spus unde eram și am început sa ținem legătura regulat prin telefon și după un timp a început să mă viziteze la penitenciar cam în fiecare luna și îmi aducea diferite articole și broșuri și cârti cu literatura creștina ca sa le studiez și să mă hrănesc cu Cuvintele lui Dumnezeu. Am fost condamnat la 3 ani și 7 luni de închisoare din care am făcut vreo 3 ani. Vreau sa menționez ca înainte de a mă libera cu câteva luni cel rău a reușit să mă înfășoare iară cu păcate din cauza ne vegherii mele și m-a prins cu televizorul, cu filme, cu jocuri și am ajuns sa nu mai mă rog zilnic, sa nu mai citesc din Sfântă Scriptura; seara în loc să mă rog stăteam și mă uitam la filme la televizor sau jucam cârti în camera cu colegii de celula și așa am adormit iarăși din punct de vedere spiritual și pasiunile cârnii m-au acaparat iarăși. În momentul când m-am liberat am rupt relația și cu Alin Ișfa și am început sa fumez marijuana sa beau, dar am evitat sa mă implic în vreo afacere ilegala pentru ca îmi doream să mă întorc la Dumnezeu dar nu aveam putere în momentul acela. Iubeam prea mult viciile alea și obiceiurile acelea lumești care îmi ofereau o anumita satisfacție de moment dar neputând să îmi umple acel gol pe care îl aveam în omul meu dinăuntru. Într-o zi m-am pus pe genunchi și i-am spus lui Iesus ca nu mă pot lasă de anumite lucruri, ca aș vrea sa îl urmez da nu pot să mă las de păcatele pe care le practicam și ca dacă vrea îl rog să mă ajute să scap de ele indiferent ce metoda trebuie sa o folosească vreau sa o folosească doar ca sa reușesc sa scap de sub sclavia acelor păcate și să mă pot întoarce la Dumnezeu. După câteva săptămâni la un moment dat am început sa beau băuturi alcoolice și am ținut-o așa vreo 2 săptămâni, apoi când m-am oprit după o zi, înspre seara, am început sa simt o durere sub coaste în partea dreapta și creștea în intensitate din ce în ce mai tare. Era rinichiul drept. Am suferit așa o ora doua și după aia am sunat la salvare și le-am explicat ce mi s-a întâmplat și i-am rugat sa vină sa îmi facă ceva că mă doare foarte tare și abia mai suport dar ei mi-au spus că nu au ce sa îmi facă numai dacă mă duc la spital să mă pună în perfuzii, dar nu am vrut ca eram slăbit și după atâtea zile de băutură eram și murdar: într-un cuvânt eram vai de mine, și le-am spus ca în caz ca nu o sa mai rezist o sa îi sun sa vina după mine sa ma ducă la spital. Am stat așa în chinuri toată noaptea și spre dimineața am reușit sa adorm un pic, trezindu-mă am început sa resimt din nou acele dureri teribile și nu știam ce sa mai mă fac. M-am dus pana la farmacie și mi-am cumpărat un medicament de calmare a durerilor și l-am luat, am așteptat o ora, o ora jumate și nu și-a făcut efectul și durerile persistau cu aceeași intensitate. Atunci m-am gândit sa îl sun pe Alin și sa îl rog sa se roage pentru mine. Atunci l-am sunat pentru prima data după ce am fost eliberat din închisoare. I-am spus problema mea, ca am niște dureri îngrozitoare în urma consumului excesiv de alcool, ca îmi pare rău și ca îl rog sa Îl roage pe Dumnezeu să îmi ia durerile că nu mai rezist și ca vreau sa mă întorc la Dumnezeu. El mi-a spus sa mă dau cu un pic de ulei pe frunte, m-a pus sa mă căiesc înaintea lui Dumnezeu. Apoi s-a rugat pentru mine și după aia am închis convorbirea telefonica, și mi-a mai spus sa cred în Domnul Iesus ca mă vindeca și așa am făcut. Mi-am adunat toată puterea și am crezut cât de mult am putut. În aproximativ o ora m-au lăsat toate durerile. Dar satan a venit la mine și mi-a șoptit în gânduri ca posibil sa fi fost medicamentul pe care l-am luat și ca și-a făcut efectul mai târziu și 60-70% am ales sa cred asta. Dar i-am mulțumit la Dumnezeu pentru ca mi-a luat durerile apoi în mintea mea mi-am spus că acuma am medicamente bune și chiar dacă mai mă iau durerile am calmante și nu mai o sa am probleme, și astfel m-am dus la mine în cameră și am început sa mă uit la un film și nu mai am căutat să mă smeresc în fata lui Dumnezeu și să caut să mă apropii cu toată inima mea de El. A doua zi de dimineața m-au apucat iară acelea-și dureri. Am luat doua medicamente dar nu s-a întâmplat nimic. Nici un efect. Atunci mi-a fost rușine de mine, m-am rușinat de necredincioșii mea fata de Dumnezeu și i-am spus ca îmi pare rău, mi-am cerut iertare, am strigat către El sa mă ajute ca nu o sa mai îl mint...dar nu mi-a luat durerea. L-am sunat din nou pe fratele Alin și i-am spus ca mi-au revenit din nou durerile și ca îl rog sa se mai roage încă odată pentru mine dacă vrea. În timpul acela eu beam ceva ceai pentru rinichi. S-a rugat pentru mine apoi a închis. În aproximativ 10 minute au început sa îmi scadă durerile și într-o ora nu mai aveam aproape nimic și am înțeles ca Dumnezeu s-a folosit de ceai și prin rugăciunea slujitorului Sau Alin, făcută în Numele lui Iesus a adăugat un surplus de spirit de viată acelui ceai și nu ceaiul în șine m-a vindecat ci puterea lui Dumnezeu care a lucrat prin ceai. Îi mulțumesc lui Dumnezeu ca m-a răbdat atât de mult și nu a obosit să mă tot aștepte să mă întorc la El, să mă rabde, deși eu l-am mințit de multe ori. Atunci am luat hotărârea ferma sa îmi respect cuvântul pe care l-am spus și sa mă întorc la Dumnezeu din toată inima lăsându-mă definitiv de acel mod stricat de viețuire.

La începutul lunii mai anul 2021 mi-am consacrat viată lui Dumnezeu prin rugăciune. Apoi după câteva zile stand pe genunchi și rugându-mă Domnul Iesus mi-a vorbit și mi-a spus sa nu mai mă uit înapoi, sa am încredere în El orice s-ar întâmpla, sa nu mai privesc la mine, la slăbiciunile mele, greșelile mele pe care le fac zilnic, sa privesc la El și sa am încredere în jertfa Lui, în faptul ca El mijlocește pentru mine la Tatăl, sa am încredere ca Tatăl mă vede prin Christos: neprihănit. Mi-a mai spus ca indiferent ce spun cei din jurul meu, indiferent cât de greu și dificil va fi în viitor orice, să am încredere în El ca El va fi cu mine și mă va ajuta sa fac tot ceea ce trebuie sa fac. De atunci Domnul a început sa îmi vorbească din când în când, am avut momente când o buna parte din zi El m-a călăuzit într-un mod conștient și astfel am înțeles ca trebuie să îmi dau toată silința să perseverez în disciplinele spirituale, sa-L mărturisesc pe Christos la oameni pentru ca să cresc din punct de vedere spiritual și sa ajung sa umblu continuu în Spiritul Sfânt.

          În data de 5 Iunie 2021 am fost botezat de fratele Alin Ișfa în Numele lui Iesus și Domnul m-a adăugat ca mădular în corpul Sau (1Corinteni 12:13). În prezent umblu pe calea îngusta, mă lupt lupta cea buna și perseverez în învățătura apostolilor, în comuniune, în frângerea pâinii și în rugăciuni (Fapte 2:42).

Dumnezeu m-a schimbat enorm, dintr-un: hulitor, bețiv, drogat, hot, mincinos, viclean, nedrept, lăudăros, certăreț, scandalagiu, desfrânat, leneș și alte lucruri de care acum îmi este rușine și sa le pronunț am ajuns să practic sfințenia, curăția, dreptatea , iubirea de oameni și de Dumnezeu, hărnicia blândețea, înfrânarea poftelor, smerenia, credincioșia, cumpătarea și altele ca acestea. Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, căci am fost sfințit și curățit prin jertfa Domnului meu Iesus Christos Fiul Dumnezeului Celui Viu și prin Spiritul Sfânt.

Cei care mă cunosc de când eram în lume și care îmi cunosc purtarea rea pe care am avut-o pot sa confirme cât de mare este schimbarea pe care Dumnezeu a făcut-o în mine, a Lui sa fie gloria prin Domnul Iesus și prin Spiritul Sfânt în veci de veci Amen.

Iubite cititor, dacă Satan te-a prins în cursa păcatului, mărturia aceasta îți confirmă că te poți elibera, fie ca Dumnezeu să vă de-a putere să vă eliberați de păcate și să umblați cu El pe acest pământ.