Cultul lutheran are la bază învăţătura lui Martin Luther (1483-1546) cel care a iniţiat reforma religioasă ce stă la baza întregului protestantism.

Călugăr catolic şi profesor la Universitatea din Wittenberg, Luther s-a apropiat dă o nouă interpretare învăţăturii diferită de catolicism. În concepţia sa, omul îşi obţine mântuirea numai prin credinţă, biserica şi clerul, sfinţii, moaştele nu au nici un rol în iertarea păcatelor.

În 1517, Luther a afişat pe uşa bisericii din Wittenberg cele 95 de teze prin care se condamnau abuzurile „Bisericii” Catolice, în special comerţul cu indulgenţe.

     Principii germani, interesaţi să înlăture autoritatea Bisericii Catolice asupra statelor lor, l-au apărat pe Luther şi au răspândit noile idei. În anul 1526, dieta de la Speyer a hotărât că fiecare principe este liber să decidă religia supuşilor de pe teritoriul său. Acest „protest” al principilor-contra încercării de reinstituire a catolicismului-a dus la denumirea de „protestantism”, utilizată pentru toate confesiunile născute în urma Reformei.

 

Însă în prezent, Biserica Evanghelică S.P. este membră a Consiliului Ecumenic al Bisericilor, Conferinţei Bisericilor Europene şi Federaţiei Lutherane Mondiale.

 

Cine mai este membru în Consiliului Ecumenic al Bisericilor?

În anul 1948 a venit în fiinţă: Consiliul Mondial al Bisericilor!

Cea mai cunoscută organizaţie ecumenică, având în acelaşi timp şi cea mai largă deschidere, este Consiliul Mondial al Bisericilor, organizaţie compusă dintr-o vastă varietate de grupări religioase care colaborează îndeaproape cu “Biserica Romano-Catolică”, printre grupările membre se numără protestanţi (Anglicanii, Prezbiterienii, Luteranii, etc.), Ortodoxe (15 biserici, inclusiv Biserica Ortodoxă Română), Menonite (Germania, Olanda), Penticostale (7 organizaţii), Baptiste (25 organizaţii, inclusiv Uniunile Baptiste din Marea Britanie, Italia şi Ungaria), puteţi vedea lista cu organizaţii pe site-ul: http://www.oikoumene.org/en/member-churches.html

 

Dacă Luther ar învia, ar muri din nou, când ar afla că urmaşi lui au dat mâna cu catolicii idolatrii, considerându-i şi pe aceştia: „biserică” !!!

Halal protestanţi, care nu mai protestează, ci acceptă erezia, înglobându-se cu idolatriii!!!

Însă biserica lui Dumnezeu are o singură credinţă nu mai multe (Efeseni 4:5)!

Chiar dacă mişcarea ecumenică este înălţată de oameni, de lideri religioşi, ea este o urâciune în faţa lui Dumnezeu, căci ea nu este o înălţare ce vine de la Dumnezeu, ea nu este unitatea lucrată de Spiritul Sfânt! – Efeseni 4:1-6.

Atât timp cât ei nu sunt una în credinţă, în duh, ei nu sunt creştini veritabili, căci creştini biblici au o singură credinţă (Efeseni 4:5), credinţa dată sfinţilor o dată pentru totdeauna (Iuda 1:3).

Primii creştini erau criticaţi pentru că pretindeau că deţin adevărul primit de la singurul Dumnezeu adevărat. Ei nu acceptau ecumenismul, sau interconfesionalismul. istoricului Kenneth Scott Latourette scria: „Spre deosebire de majoritatea credinţelor din timpul acela, ei [creştinii] erau ostili altor religii . . . În contrast cu toleranţa fără margini care caracteriza celelalte culte, ei declarau că deţineau adevărul absolut“.

În mod asemănător, Adunarea (ekklesia) lui Dumnezeu nu face compromisuri cu alte credinţe! Deoarece, ea Îl iubeşte pe Iehova şi pe Domnul Isus! Şi astfel ea, păzeşte credinţa care le-a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna” (Iuda 1:3 - NTR 2007).

Adunarea lui Dumnezeu a fost născută prin Cuvântul lui Dumnezeu, ea nu se abate de la Cuvântul Evangheliei, ea rămâne la „învăţătura lui Cristos”, nu o i-a înainte (2Ioan 1:9), ea stăruie în „învăţătura apostolilor” (Fapte 2:42).

Orice om poate deosebi adunarea lui Dumnezeu, cea biblică, de o grupare religioasă, cercetând învăţătura acelei grupări, dacă ea corespunde cu ceea ce este scris în Biblie sau nu?

Însuşi Domnul Isus a spus în Ioan 7:17: Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu, sau dacă Eu vorbesc dela Mine”. Prin urmare, dacă suntem sinceri, vom ajunge să cunoaştem dacă o învăţătură este de la Dumnezeu sau nu!

Apostolul Petru, le scrie creştinilor următorul avertisment: Însă, în popor, s-au şi ridicat profeţi falşi, cum şi între voi vor fi învăţători falşi, care vor strecura erezii distrugătoare şi-L vor nega pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, aducând astfel asupra lor o distrugere năprasnică. Mulţi îi vor urma în depravările lor; din cauza lor calea adevărului va fi batjocorită. În lăcomia lor, vor încerca să profite de voi prin cuvântări născocite...”. Apostolul Petru avertizează că vor exista „învăţători falşi”, care vor strecura erezii, şi învăţând ceea ce Domnul nu a învăţat, implicit ei se vor lepăda de Domnul Adevărului!

Creştinul este chemat de Dumnezeu să vegheze şi să păstreze singura credinţă (Efeseni 4:5), cea adevărată (Tit 1:1), învăţătura cea sănătoasă (1Timotei 6:3), căci alt fel, a crezut în zadar (1Corinteni 15:1,1Corinteni 15:2)!

Un grup care nu are învăţătura lui Dumnezeu; ci, are un amestec, de grâu cu paie (Ieremia 23:28), de erezii şi lucruri luate din Biblie, nu poate fi adunarea lui Dumnezeu! Deoarece este scris: Nu ştiţi că puţină drojdie dospeşte tot aluatul? (1Corinteni 5:6 NTR). Iar în altă parte: „Aşa cum muştele moarte strică şi fermentează untdelemnul negustorului, tot aşa puţină nebunie copleşeşte înţelepciunea şi slava”Ecleziast 10:1.

Apoi, adunarea lui Dumnezeu este născută din Cuvântul adevărului (Iacob 1:18), dintr-o sămânţă bună, nu dintr-o sămânţă impură. Ea trebuie să ajungă în final la  cunoaşterea Fiului lui Dumnezeu, la omul matur şi la măsura maturităţii plinătăţii lui Cristos”Efeseni 4:13.