Dumnezeu dă o lege prin Moise, ce explica modul în care un evreu putea obține iertarea de păcate, atunci când a păcătuit, și aceste porunci erau despre jertfe de animale pe care preoții trebuiau să le aducă pentru iertare, se găsesc în Levitic cap. 4-6.

Biblia nu învață de obținerea iertării de păcate fără sânge, fără jertfă!

Chiar dacă Biblia vorbește de jertfe spirituale aduse de credincios cum ar fi:

Psalm 50:14, SCC: Adu jertfă lui Dumnezeu lauda şi împlineşte-ţi promisiunile faţă de Cel Preaînalt”.

Psalm 50:23, SCC: „Cel care aduce jertfă de laudă Mă glorifică şi celui care-şi rânduieşte calea îi voi arăta salvarea lui Dumnezeu“.

Psalm 51:17, SCC: „Jertfe pentru Dumnezeu sunt un spirit zdrobit. Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi smerită!”

Osea 14:2: ,,...Îţi vom aduce, în loc de tauri, lauda buzelor noastre.”

Însă aceste jertfe nu aveau rolul de a obține ispășirea și iertarea de păcate!

Astfel aceste jertfe spirituale nu înlocuiesc jertfele de ispășire; ci, sunt pentru lauda lui Dumnezeu, nu pentru a obține iertarea!

Astfel teoria învățată de evreii și descrisă și în Dicționar enciclopedic de iudaism este falsă!

Aici se spune la subiectul JERTFE ŞI DARURI:

“…Cu toate că rugăciunea a devenit parte integrantă a ritualului încă din epoca Templului, ea a înlocuit, după distrugerea acestuia, diferitele jertfe, conform cu interpretarea din Osea 14, 3: “Îţi vom aduce în loc de tauri lauda buzelor noastre.” De aceea preliminariile slujbei de dimineaţă cuprind o enumerare a sacrificiilor zilnice care erau oferite în Templu. În zilele de Şabat, de sărbătoare şi de lună nouă, slujba suplimentară (musaf) comemorează slujba suplimentară care se aducea în fiecare din aceste ocazii”.

Scripturile nu învață de o înlocuire a jertfelor de animale cu rugăciunea!

Scripturile nu învață de obținerea ispășirii și iertării decât prin sânge, prin jertfă nu prin rugăciune!

Atunci când un evreu păcătuia cineva trebuia pedepsit pentru păcat căci dreptatea lui Dumnezeu cerea pedeapsă, iar animalul jertfit era pedepsit în locul evreului pentru acel păcat, la un nou păcat era jertfit un alt animal junghiat în locul evreului, asta cerea dreptatea lui Dumnezeu  Levitic cap. 4-6; Psalm 11:7; Ezra 8:35.

În Levitic 6:6-7, BC se spune: „Iar ca jertfă pentru vină, să aducă Domnului pentru păcatul lui un berbece fără cusur, luat din turmă, după preţuirea ta, şi să-l dea preotului. Şi preotul va face pentru el ispăşirea înaintea Domnului, şi i se va ierta, ori care ar fi greşeala, de care se va fi făcut vinovat.“

Odată ce evreii nu mai au templu, preoți, jertfe, înseamnă că ei sunt lepădați de Dumnezeu și nu mai au cum să obțină iertarea de păcate!

Însă, salvarea și curățirea de păcate poate fi obținută prin credința în jertfa lui Mesiah profețită în Isaia cap. 53, vezi și 1Petru 2:22-25; Ioan 3:16; Fapte 4:12.

Dumnezeu este iubire (1Ioan 4:8), însă El este şi drept (Deuteronom 32:4), astfel oamenii nu puteau fi iertaţi, chiar dacă Dumnezeu îi iubea, pentru că astfel s-ar fi călcat dreptatea lui Dumnezeu, care cere ca pedeapsă: „viaţă pentru viaţă”, (Deuteronom 19:21)!

Dumnezeu nu se schimbă (Iacob 1:17), El a răscumpărat omul prin Fiul Său, fără a afecta dreptatea Lui!

Nici un om de pe pământ nu era capabil să plătească un preţ de răscumpărare corespunzător (comp. cu Psalm 49:7), deoarece nimeni nu este perfect, fără păcat (Romani 3:9-23). Iar un om păcătos nu putea fi pedepsit în locul nostru, căci el trebuia să moară pentru propriile lui păcate. Doar un om 100% drept, perfect, fără păcat putea să i-a păcatul nostru şi să fie pedepsit cu mortea pentru ca noi să putem fi iertaţi de Dumnezeul Creator!

Astfel, Dumnezeu a trimis în lume pe întâiul născut din cer (Coloseni 1:15), care era o imagine a lui Adam (Romani 5:14), tot un om perfect, ca să fie pedepsit în locul lui Adam şi în locul celor ieşiţi din el (Eva din coasta lui, şi a copiilor lui, din sămânţa lui), fiind omorât în locul lor.

Era nevoie de un om perfect, numit: „cel din urmă Adam” (1Corinteni 15:45), care să fie pedepsit în locul lui Adam, ca să poată da o jertfă fără cusur, şi astfel să răscumpere omenirea şi să o ducă la perfecţiune (Isaia 9:6; Romani 5:15-19).

Deoarece toţi mor în Adam (1Corinteni 15:22), păcatele oamenilor făcute din imperfecţiune sunt un efect a păcatului adamic (Romani 5:12). Prin preţul de răscumpărare, trebuia răscumpărat atât păcatul lui Adam (Romani 5:12-16), cât şi păcatele oamenilor, copiiilor lui Adam.

Însă deoarece, păcatele omenirii vin şi din cauză că nu şi-au păzit inima (comp. Proverbe 4:23 cu Marcu 7:21-23). Astfel, oamenii au ajuns să păcătuiască cu bună ştiinţă, nu doar din greşală, au păcătuit când puteau să se stăpânească (Geneza 4:7; Psalm 4:4; Isaia 1:16)!

Răscumpărarea Domnului Iesus, viza şi pedeapsa pentru păcatele omenirii, făcute din lipsa lor de stăpânire de sine (Ioan 1:29; 1Timotei 2:6; Evrei 9:28).

Această persoană care s-a jertfit pentru omenire, este Fiul lui Dumnezeu Iesus Christos, care este singurul care a adus o salvare şi răscumpărare eternă din păcat şi moarte de care pot beneficia toţi oamenii (Fapte 4:12; 1Timotei 2:5-6; 1Timotei 4:10; Tit 2:11; Evrei 9:12;).

Jertfa lui Iesus nu mai are nevoie de complectare, perfecţionare, ajustare, ea are puterea să şteargă orice păcat, fiind perfectă (Evrei 10:10,Evrei 10:14; 1Petru 1:19); şi completă (Ioan 1:29; Evrei 9:26).

Preţul de răscumpărare a însemnat: o viaţă integră, o viaţă de suferinţe, umiliri, de dureri (Isaia 53:3; Matei 27:26-31), dar o viaţă care s-a păstrat perfectă în ascultare faţă de Tatăl ceresc, care să poată răscumpăra vinovăţia lui Adam, de care se foloseşte diavolul pentru a acuza şi a ţine omenirea sub stăpânirea sa (Apocalipsa 12:9-10). O dată ce Domnul Iesus a fost nevinovat când a fost ucis (Ioan 12:31-32; Ioan 15:18-25), s-a anulat vina lui Adam prin care satan a câştigat stăpânirea asupra lumii (comp. Geneza 1:28 cu Romani 6:16). Este ca la aritmetică 1-1=0. Un om nevinovat, pedepsit, anulează vina pentru un om vinovat.

Pricina de acuzaţie a diavolului: vina lui Adam, a fost ştearsă de nevinovăţia Mielului Iesus sacrificat, astfel s-a dus şi motivul stăpânirii lui asupra oamenilor şi a planetei (comp. cu Coloseni 1:13). Dacă ascultarea lui Adam de satan a dus ca acesta să câştige stăpânirea asupra oamenilor şi a planetei (comp. Geneza 1:28; Geneza 3:1-13; cu Romani 6:16), ascultarea lui Iesus de Dumnezeu, a dus ca acesta să câştige stăpânirea asupra oamenilor şi a planetei (Filipeni 2:8-10).

Întegritatea Domnului Iesus, ascultarea lui perfectă până la moarte, a fost pentru a aduce lui Dumnezeu, o jertfă fără cusur (1Petru 1:19; Ioan 19:30-31).

Astfel preţul de răscumpărare a inclus: moartea Sa pe cruce (Filipeni 2:8), unde a purtat păcatul lui Adam, al Evei şi al tuturor copiilor lui (Ioan 1:29; 1Timotei 2:6). Iesus a fost pedepsit cu moartea în locul oamenilor păcătoşi. El a suferit pedeapsa pentru toate păcatele oamenilor (Evrei 2:9; 2Corinteni 5:21).

Prin faptul că Dumnezeu L-a înviat din morţi, a arătat că dreptatea Lui a fost satisfăcută, zdrobirea propriului Său Fiu, L-a mulţumit pe Sfântul Dumnezeu, iar mânia Sa faţă de oameni s-a potolit (Isaia 53:4,Isaia 53:10; Fapte 2:32-36).

Preţul de răscumpărare a inclus: luarea tuturor efectelor păcatului asupra Lui, astfel El a luat blestemul legii, făcându-se blestem (Galateni 3:13); a fost făcut păcat pentru noi, ca şi cum ar fi fost păcatul omenirii pedepsit de Dumnezeu (2Corinteni 5:19-21); a fost părăsit de Dumnezeu (Matei 27:46), deoarece păcatele omenirii erau luate de El şi acestea fac un zid de despărţire între om şi Dumnezeu (Isaia 59:2).

El a luat toate bolile, durerile, neputinţele omenirii pe cruce (Isaia 53:4-5; 1Petru 2:24).

Așa cum un evreu credea că jertfa lui după legea îi dădea ispășire pentru păcatul făptuit pe baza Cuvântului lui Dumnezeu, la fel trebuie să creadă că Iesus Mesiah a luat păcatele omenirii asupra Lui și acestă jertfă este ispășire pentru toate păcatele oamenilor, iar dacă crezi în El primești așa cum a spus unul din primi evrei creștini Saul (Pavel):

„bărbaţi israeliţi, şi cei temându-vă de Dumnezeu, ascultaţi! Dumnezeul poporului acesta, Israel, a ales pe părinţii noştri şi a înălţat poporul în locuirea lui vremelnică în ţara Egiptului; şi cu braţ înalt i-a scos din el. Şi cam timp de patruzeci de ani a suportat apucăturile lor în deşert. Nimicind şapte naţiuni în ţara Canaan, le-a împărţit ţara lor prin sorţi. Şi după acestea, cam patrusute cincizeci de ani, le-a dat judecători până la profetul Samuel. Şi după aceea au cerut rege, şi Dumnezeu le-a dat pe Saul, un fiu al lui Chiş, bărbat din tribul lui Beniamin; timp de patruzeci de ani.  Şi înlăturându-l, le-a ridicat pe David ca rege; despre care a şi zis, mărturisind: „am găsit pe David, cel al lui Iese, bărbat după inima Mea, care va face toate voinţele Mele”. Din sămânţa acestuia, Dumnezeu, după promisiune, a adus lui Israel un Salvator, pe Iesus; Ioan predicând înaintea feţei Lui, un botez al căinţei către tot poporul Israel. Dar când Ioan a împlinit alergarea a zis: cine mă presupuneţi a fi? Nu sunt eu; ci, iată! El vine după mine, căruia nu sunt vrednic să Îi dezleg sandaua picioarelor. Bărbaţi fraţi, fii ai neamului lui Abraam, şi cei fiind între voi temători de Dumnezeu; cuvântul salvării aceasta, ne-a fost trimis nouă.  Pentru că cei locuind în Ierusalim şi conducătorii lor, necunoscându-L, şi nici vocile profeţilor, cele citite în fiecare sabat; le-au împlinit, judecându-L. Dar, deşi negăsind nici o vină de moarte, au cerut lui Pilat ca El să fie executat. iar ei împlinind toate cele ce au fost scrise despre El, luându-L jos de pe lemn, L-au pus într-un mormânt.  Dar Dumnezeu L-a înviat dintre morţi pe El, care S-a arătat în mai multe zile celor suiţi împreună cu El din Galileea în Ierusalim, care acum sunt martori ai Lui către popor. Şi noi vă binevestim promisiunea făcută către părinţi; că Dumnezeu a împlinit aceasta pentru noi, copiii lor, înviind pe Iesus; precum a fost scris în Psalmul cel de al doilea: „Fiu al Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut.” Dar pentru că L-a înviat dintre morţi, ne mai urmând a se întoarce în stricăciune, a spus-o astfel: „vă voi da cele sfinte promise lui David, cele de crezut.” De aceea şi în altul zice: „nu vei da pe Sfântul Tău să vadă stricăciune.” Pentru că David servind generaţia lui, după sfatul lui Dumnezeu, a adormit; şi a fost adăugat la părinţii săi, şi a văzut stricăciune. Dar Cel pe care Dumnezeu L-a înviat, nu a văzut stricăciune. Deci, să vă fie cunoscut, bărbaţi fraţi; că, prin Acesta vi se vesteşte iertare de păcate. Şi de toate de care nu aţi putut fi îndreptăţiţi prin legea lui Moise; în Acesta, oricine cel crezând, este îndreptăţit”- Fapte 13:16-39, SCC.

Cum să beneficiezi de sacrificul lui Mesiah ca să obții iertarea și viața veșnică, aici:

Ce trebuie să facă un om pentru a primi darul vieții veșnice ?