Istoria pe scurt a Uniunii Europene:

Încercări de unificare ale naţiunilor Europei, au fost numeroase de-a lungul istoriei continentului, începând imediat după prăbușirea Imperiului Roman.

Însă după cel de-al Doilea Război Mondial, Uniunea Europeană a fost creată cu scopul de a se pune capăt numărului mare de războaie sângeroase duse de ţări vecine.

Începând cu anul 1950, ţările europene încep să se unească, din punct de vedere economic şi politic, în cadrul Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, propunându-şi să asigure o pace durabilă. Cele şase state fondatoare sunt Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos.

Anii '50 sunt marcaţi de Războiul Rece dintre Est şi Vest.

În anul 1957, Tratatul de la Roma pune bazele Comunităţii Economice Europene (CEE), cunoscută şi sub denumirea de „Piaţa comună”.

În anii '60 este o perioadă benefică pe plan economic, care se datorează şi faptului că ţările UE încetează să mai aplice taxe vamale în cadrul schimburilor comerciale reciproce. De asemenea, acestea convin să exercite un control comun asupra producţiei de alimente. Întreaga populaţie beneficiază, acum, de suficente alimente şi în curând se înregistrează chiar un surplus de produse agricole.

Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit aderă la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 1973, numărul statelor membre ajungând, astfel, la nouă. Deşi de scurtă durată, brutalul război arabo-israelian din octombrie 1973 are drept consecinţă o criză energetică şi apariţia problemelor economice la nivel european. Ultimele dictaturi de dreapta din Europa iau sfârşit odată cu căderea regimului Salazar din Portugalia, în anul 1974 şi cu moartea generalului Franco în Spania, în 1975.

Prin intermediul politicii sale regionale, UE începe să transfere sume foarte mari pentru crearea de locuri de muncă şi de infrastructură în zonele mai sărace. Influenţa Parlamentului European asupra afacerilor europene creşte. 1979 este anul în care membrii acestuia pot fi aleşi pentru prima dată prin vot direct, de către toţi cetăţenii europeni.

În 1981, Grecia devine cel de-al 10-lea membru al UE, fiind urmată, cinci ani mai târziu, de Spania şi Portugalia.

În 1987 este semnat Actul Unic European. Este vorba despre un tratat care pune bazele unui vast program pe şase ani, destinat soluţionării problemelor legate de libera circulaţie a mărfurilor în UE. Astfel ia naştere „Piaţa unică”.

Pe data de: 9 noiembrie 1989 este data unei schimbări politice majore: cade zidul Berlinului şi pentru prima dată după 28 de ani se deschid graniţele dintre Germania de Est şi cea de Vest. În anul 1989/1990 în majoritatea ţărilor est europene, care regimul comunist. Urmat de alegeri libere. Reunificarea Germaniei are loc în luna octombrie 1990.

Odată cu căderea comunismului în Europa Centrală şi de Est, europenii devin şi mai apropiaţi. În 1993, Pieţei unice i se adaugă cele „patru libertăţi”: libera circulaţiei a mărfurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalurilor. Anii '90 sunt şi anii în care au fost semnate două tratate, Tratatul privind Uniunea Europeană sau Tratatul de la Maastricht, în 1993, şi Tratatul de la Amsterdam, în 1999. Oamenii devin preocupaţi de protecţia mediului şi de luarea unor măsuri comune în materie de securitate şi apărare. În 1995, UE se extinde cu încă trei state - Austria, Finlanda şi Suedia. Un mic oraş din Luxemburg, Schengen, va da numele său acordurilor care le vor permite, treptat, cetăţenilor europeni, să călătorească fără a li se verifica paşapoartele la graniţă. Milioane de tineri pleacă la studii în alte ţări cu ajutorul UE. Comunicarea se face din ce în ce mai uşor pe măsură ce încep să fie folosite telefoanele mobile şi internetul.

Euro este noua monedă de schimb pentru mulţi cetăţeni europeni. Data de 11 septembrie 2001 devine sinonimă cu „Războiul împotriva terorii” după ce două avioane de linie sunt deturnate şi se prăbuşesc pe clădiri din New York şi Washington. Ţările din UE îşi intensifică cooperarea în lupta împotriva criminalităţii. Diviziunile politice dintre estul şi vestul Europei sunt, în sfârţit, înlăturate, odată cu aderarea la UE, în 2004, a nu mai puţin de 10 noi ţări, urmate de încă două în 2007.

Însă o criză financiară lovește economia mondială în septembrie 2008, ceea ce determină o mai strânsă cooperare economică între ţările UE. Tratatul de la Lisabona este ratificat de toate statele membre ale UE, înainte de a intra în vigoare, la 1 decembrie 2009. Acesta îi conferă Uniunii Europene instituţii moderne şi metode de lucru mai eficiente.

Se ridică următoarea întrebare:

 

Această putere mondială: Uniunea Europeană (prescurtat UE) apare în profeţia biblică?

Răspunsul este da!

În primul rând, apare în cartea profetului Daniel, scrisă în secolul 6 î.Ch.!

În Daniel 2:1-8, se releazează cum regele babilonian: Nebucadneţar a avut un vis, dar duhul lui fiind tulburat a uitat visul şi nu ştia nici intepretarea lui. Însă, profetul Daniel şi tovarăşii lui s-au rugat ca Dumnezeu să descopere acest vis şi interpretarea căci Nebucadneţar voia să ucidă pe toţi înţelepţi Babilonului!

Dumnezeul cerurilor i-a descoperit această taină lui Daniel într-o viziune de noapte. El relatează ulterior regelui Nebucadneţar: „Tu, împărate, priveai, şi iată un chip mare; chipul acesta era foarte mare şi strălucirea lui era măreaţă. El stătea înaintea ta şi înfăţişarea lui era înfricoşătoare. Capul acestui chip era de aur fin, pieptul lui şi braţele lui erau de argint, pântecele lui şi coapsele lui erau de aramă; pulpele lui de fier, picioarele lui, parte de fier şi parte de lut. Tu priveai, până când o piatră s-a desprins, fără mâini, şi a lovit chipul peste picioarele lui de fier şi de lut şi le-a sfărâmat. Atunci fierul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărâmat la un loc şi s-au făcut ca pleava din arie, vara; şi vântul le-a spulberat şi nu s-a găsit nici o urmă din ele. Şi piatra care a lovit chipul s-a făcut un munte mare şi a umplut tot pământul. Acesta este visul; şi îi vom spune interpretarea înaintea împăratului. Tu, împărate, eşti împăratul împăraţilor, căruia Dumnezeul cerurilor ţi-a dat împărăţia, puterea şi tăria şi gloria. Şi oriunde locuiesc fiii oamenilor, fiarele câmpului şi păsările cerurilor, El le-a dat în mâna ta şi te-a făcut stăpân peste toate. Tu eşti capul de aur. Şi după tine se va ridica o altă împărăţie, mai neînsemnată decât a ta, şi o a treia împărăţie, de aramă, care va stăpâni peste tot pământul. Şi a patra împărăţie va fi tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă şi zdrobeşte tot, şi ca fierul care fărâmiţează toate acestea, aşa va zdrobi şi va fărâmiţa ea. Şi după cum ai văzut picioarele şi degetele, parte de lut de olar şi parte de fier, împărăţia va fi împărţită, dar va fi încă în ea din tăria fierului, după cum ai văzut fierul amestecat cu lutul noroios. Şi după cum degetele picioarelor erau parte de fier şi parte de lut, împărăţia va fi în parte tare şi în parte fărâmicioasă. Şi după cum ai văzut fierul amestecat cu lut noroios, se vor amesteca între ei cu sămânţa oamenilor, dar nu se vor lipi unul de altul, după cum fierul nu se amestecă la un loc cu lutul. Şi, în zilele împăraţilor acestora, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată; şi împărăţia aceea nu va trece la alt popor; ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, dar ea va rămâne pentru totdeauna. Şi după cum ai văzut că din munte s-a desprins o piatră, fără mâini, şi a sfărâmat fierul, arama, lutul, argintul şi aurul, Dumnezeul cel mare a făcut cunoscut împăratului ce va fi după aceasta. Şi visul este adevărat şi interpretarea lui sigură“ – Daniel 2:31-45, GBV 2001.

Vedem cum profetul Daniel relatează visul: „Tu, împărate, priveai, şi iată un chip mare; chipul acesta era foarte mare şi strălucirea lui era măreaţă. El stătea înaintea ta şi înfăţişarea lui era înfricoşătoare.
Capul acestui chip era de aur fin, pieptul lui şi braţele lui erau de argint, pântecele lui şi coapsele lui erau de aramă; pulpele lui de fier, picioarele lui, parte de fier şi parte de lut. Tu priveai, până când o piatră s-a desprins, fără mâini, şi a lovit chipul peste picioarele lui de fier şi de lut şi le-a sfărâmat.
Atunci fierul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărâmat la un loc şi s-au făcut ca pleava din arie, vara; şi vântul le-a spulberat şi nu s-a găsit nici o urmă din ele. Şi piatra care a lovit chipul s-a făcut un munte mare şi a umplut tot pământul”.

El a relatat şi intepretarea, el explică prin descoperire: Nebucadneţar este capul de aur al statuii pe care a văzut-o în vis! Iar după el se va ridica un alt regat asemenea argintului, apoi un alt treilea regat ca arama sau bronzul, iar al patrulea regat va fi ca fierul, dar o parte din ea va fi: parte din fier, parte de lut!

Cine sunt aceste regate?

Dacă capul de aur este Nebucadneţar regele Babilonului, atunci regatul simbolizat prin pieptul şi braţele de argint reprezintă regatul ce a dominat lumea după Babilon, şi anume: Medo–Persia! Iar coapsele de aramă simbolizează: Grecia ce au urmat după Medo–Persia! Dar ce reprezintă partea de fier a pulpelor picioarelor? Imperul roman care a dominat lumea după regatul Greciei! Dar picioarele cu o parte de lut şi o parte de fier?

Este singurul regat ce a reunit teritoriul imperiului roman şi l-a mărit! Este vorba de: Uniunea Europeană, ea  este regatul ce este compus din o parte de lut şi o parte de fier!

Este interesant că Uniunea Europeană a început în cadrul Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului. (două elemente unul tare şi unul slab!)

Apoi cele şase state fondatoare sunt Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos, sunt de pe fostul teritoriu al Imperului Roman.

Ulteior la aceste state s-au alipit şi altele, astfel în 2015 sunt următoarele state: Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Croţia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania,Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, Regatul Unit, Cehia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ţările de jos, Ungaria.

Statele puternice reprezintă fierul, care au păstrat din puterea Romei, iar cele slabe, mici, reprezintă lutul.

Astfel UE „va fi în parte tare şi în parte fărâmicioasă”. Dumnezeu a profeţit că „Şi după cum ai văzut fierul amestecat cu lut noroios, se vor amesteca între ei cu sămânţa oamenilor, dar nu se vor lipi unul de altul, după cum fierul nu se amestecă la un loc cu lutul”. Chiar dacă vor exista căsătorii dintre naţiunile reprezentând: fierul şi cele reprezentând: lutul, totuşi unitatea Europei nu va fi puternică, căci după cum lutul nu se poate amesteca cu fierul tot aşa statele puternice nu se pot uni cu cele slabe decât formal, şi pentru puţin timp!

Dumnezeu spune în continuare:

„Şi, în zilele împăraţilor acestora, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată; şi împărăţia aceea nu va trece la alt popor; ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, dar ea va rămâne pentru totdeauna. Şi după cum ai văzut că din munte s-a desprins o piatră, fără mâini, şi a sfărâmat fierul, arama, lutul, argintul şi aurul, Dumnezeul cel mare a făcut cunoscut împăratului ce va fi după aceasta. Şi visul este adevărat şi interpretarea lui sigură“.

În zilele căror regi va ridica Dumnezeu Regatul Său? În zilele regatelor antice care au fost? Nu!

Caretea Apocalipsa ne ajută să intepretăm corect!

În Apocalipsa 17:9-11, SCC, se spune: „Aici este mintea, cea având înţelepciune: cele şapte capete sunt şapte munţi, unde femeia şade pe ei, şi sunt şapte regi: Cinci au căzut, unul este, altul încă nu a venit; şi când are să vină, el trebuie să rămână puţin. Şi fiara care a fost şi nu este, ea este al optulea; şi este din cei şapte, şi merge spre pierzare”.

Textul din Apocalipsa 17:9-11, vorbeşte de 7 regi! Atunci când Dumnezeu prin înger îi dezvăluie acest lucru lui Ioan, cinci dintre regi şi regatele lor erau căzute, după cum scrie Ioan prin inspiraţie: „Cinci au căzut”. Care sunt cei cinci regi şi puteri care căzuseră deja pînă în zilele lui Ioan?

Ele sunt: Egiptul, Asiria, Babilonul, Medo–Persia şi Grecia. Fiecare din aceste imeperii au avut regi demonici care au condus prin regi umani o perioadă de timp (comp. cu Daniel 10:12-13,Daniel 1:21).

Însă în timpul lui Ioan: „unul este”. Cine era: Împăratul roman, puterea Romei!

Însă întrebarea care se ridică este: cine este altul care nu a venit încă?

Dezvăluirea divină spune: „altul încă nu a venit”.

Acesta este regele spiritual al Uniunii europene care conduce prin forurile de conducere umane ale UE, şi care a început din 1950 să domnească şi să se extindă ca putere şi dominaţie.

Însă profeţia precizează: „când are să vină, el trebuie să rămână puţin”.

Domnia lui este spre sfârşit, deoarece el a adus „pacea” în Europa, pe când călăreţul de pe cal roşu profeţit în Apocalipsa, va aduce războiul în Europa şi în toată lumea, şi acest călăreţ este aproape de a-şi începe galopul (Apocalipsa 6:3-4).

Cel de al optulea rege este Anticrist, care „este din cei şapte, şi merge spre pierzare”. El este din cei şapte în sensul că are şapte capete, cei şapte demoni-regi care au condus din locurile cereşti (comp. cu Efeseni 6:12)  cele şapte puteri mondiale (comp. Apocalipsa 13:1-2, cu Daniel 7:4-6). Chiar dacă regii umani au murit, regii-demonici trăiesc şi vor compune puterea lui Anticrist care va conduce lumea 42 de luni (Apocalipsa 13:1-5). El va dori să conducă mai mult, dar din cauza celor aleşi de Dumnezeu, timpul lui de dominaţie va fi scurtat (Matei 24:21-22), astfel în zilele acestor împăraţi în frunte cu al optulea, „Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată”.

Iar în zilele când va conduce Anticrist, cel de al optulea rege şi care va avea 7 capete (Apocalipsa 13:1), pe cei 7 regi demonici care au condus din locurile cereşti, atunci se va împlini profeţia: 

„Şi, în zilele împăraţilor acestora, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată; şi împărăţia aceea nu va trece la alt popor; ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, dar ea va rămâne pentru totdeauna. Şi după cum ai văzut că din munte s-a desprins o piatră, fără mâini, şi a sfărâmat fierul, arama, lutul, argintul şi aurul”.

Iubite cititor cauţi tu Regatul cerurilor (Matei 6:33)? Sau îţi pui încrederea în oameni, politicieni, regi (Psalmi 146:3)? Îţi pui încrederea în alianţe omeneşti (comp. cu Isaia 31:1), sau în Dumnezeu?!?