„Deci voi, rugaţi-vă aşa: Tatăl nostru Cel ce eşti în ceruri! Fie sfinţit Numele Tău” – Matei 6:9, SCC.

Majoritatea oamenilor cunosc această rugăciune, poate o repetă zilnic, dar fără a înţelege sensul ei!!!

Astfel rugăciunea lor nu este din inimă, nu este o închinare raţională (Romani 12:1), ci este o repetiţie fără a avea un contact cu divinitatea, o religie fără miez, fără conţinut, fără înţeles!!! 

Atunci când Domnul i-a învăţat pe discipoli Săi această rugăciune, aceştia aveau o cunoştinţă despre Creator din legea Sa dată lui Israel. Ei ştiau că Dumnezeu are un Nume: Iehova din Scripturile ebraice (Vechiul Testament), unde Numele sfânt a lui Dumnezeu apare de aproape 7000 de ori.

Cu câteva sute de ani înainte de Cristos, preoţii şi cărturarii au învăţat poporul că Numele este prea sfânt să fie pronunţat, şi treptat L-au scos din uzul zilnic, cu toate că în timpurile biblie Numele Iehova era folosit şi în saluturi şi în discuţii (Judecători 6:12,13; Rut 2:4).

În contrast cu cărturarii şi preoţii, Fiul lui Dumnezu a făcut cunoscut Numele Tatălui, şi chiar a îndemnat ca Acesta să fie sfinţit şi onorat (Ioan 12:28; 17:6,26; Evrei 2:12).

Iubite cititor, sfinţeşti tu Numele Tatălui? Dacă nu, atunci cum poţi tu să crezi că eşti creştin, urmaş a lui Cristos, dacă nu calci pe urmele Domnului???

Discipolii (ucenicii) Domnului vor asculta de învăţătura lui Isus de a sfinţi Numele de Iehova şi se vor ruga pentru aceasta!!! (vezi şi Luca 11:2).

Pe lângă rugăciune, cum putem să mai sfinţim Numele Tatălui?

Încă din Scripturile ebarice, Iehova ne-a îndemnat să Îi sfinţim Numele.

În Levitic 10:3, NW, se spune: „Şi Moise i-a zis lui Aaron: „Aşa a spus Iehova: «Să fiu sfinţit în mijlocul celor ce sunt aproape de mine şi să fiu glorificat în faţa întregului popor»“. Aici sfinţirea lui Iehova însemna ca El să fie înălţat, pus de o parte ca fiind vrednic de glorie, mai presus de orice, glorificat!

În Levitic 22:32, NW, se explică: „Să nu profanaţi sfântul meu nume, ci să fiu sfinţit în mijlocul fiilor lui Israel. Eu sunt Iehova, care vă sfinţesc”. Dumnezeu pretindea ca naţiunea Sa, să sfinţească Numele Său, cum? Ca Numele să fie deosebit, sfânt, pus într-o poziţie de onoare, şi dacă ei L-ar fi respectat cum ar fi trebuit, atunci nu l-ar fi profanat! Profanarea este în opoziţie cu sfinţirea Numelui!!!

Cum să nu profanăm Numele? În Levitic 19:12, NW, suntem învăţaţi: „Să nu juraţi strâmb pe numele meu, ca să nu profanaţi numele Dumnezeului vostru. Eu sunt Iehova”. A lua Numele divin şi a-L pune ca gaj într-un jurământ, ca o garanţie pentru împlinirea jurământului, şi a nu respecta apoi acel jurământ, aceasta era o profanarea sau necinstire a Numelui! A-l trata cu uşurătate, şi a nu-i da glorie şi greutate Numelui şi implicit persoanei care îl poartă, era o profanare, o luare în deşert a Numelui!!! – vezi şi Exod 20:7.

Un alt exemplu de profanare Îl găsim în Ieremia 34:15,Ieremia 1:16, NW: „Iar voi vă întoarceţi astăzi şi faceţi ce este drept în ochii mei, proclamând fiecare libertatea tovarăşului său, şi încheiaţi un legământ înaintea mea în casa peste care a fost chemat numele meu. Apoi însă vă răzgândiţi şi-mi profanaţi numele, aduceţi înapoi fiecare pe servitorul lui şi fiecare pe servitoarea lui, pe care i-aţi lăsat să plece şi să fie liberi, după dorinţa sufletului lor, şi-i supuneţi ca să vă fie slujitori şi slujitoare». În aceast caz este călcarea legământului făcut înaintea lui Iehova care trebuie respectat întocmai, şi care nu permite schimbări, călcări de cuvânt (Psalmi 15:4), pentru că acest legământ s-a închiat: „în casa peste care a fost chemat numele meu”.

Un alt exemplu este: Ezechiel 20:39, unde profanarea Numelui este legată cu idolatria.

Există o profeţia în Isaia care arată că în mileniu Israelul Îi va sfinţi Numele: „atunci când îşi va vedea în mijlocul lui copiii, lucrarea mâinilor mele, ei îmi vor sfinţi numele, îl vor sfinţi pe Sfântul lui Iacob şi îl vor privi cu o teamă plină de respect pe Dumnezeul lui Israel” – Isaia 29:22,Isaia 1:23, NW.

Aici sfinţirea Numelui este sinonimă cu a privi pe Iehova cu „o teamă plină de respect”.

În Ezechiel 36:16-28, Însuşi Iehova Dumnezeu Îşi sfinţeşte Numele pentru naţiuni, prin restabilirea lui Israel în ţara lor, sub ochii naţiunilor, şi curăţirea lui Israel spirituală ca ei să împlinească poruncile lui Iehova! Lucarea aceasta sfinţeşte Numele, în sensul că Numele este înălţat de naţiuni ca o reacţie la lucrarea Sa plină de putere!

Concluzie:

Ca şi Domnul Isus, şi fraţii Lui trebuie să sfinţească Numele Tatălui, prin rugăciunea ce o spunem ca adunare: „Tatăl nostru Cel ce eşti în ceruri! Fie sfinţit Numele Tău”, prin faptul că Îl glorificăm prin cântare, apoi prin faptul că nu Îl profanăm prin a-l lua în deşert, noi dorim să arătăm: reveranţă şi respect faţă de Nume, căci Numele este identitatea persoanei care Îl poartă! Numele Îl reprezintă pe Dumnezeu! Sfinţirea Numelui implică să ne respectăm promisiunile, legământul cu Iehova prin Domnul Isus (comp. Ieremia 31:31-34, cu Evrei 10:9-22).

Trebuie să părăsim cultele, închinarea falsă, care asociază numele cu idolatria, cu erezia! De pildă, cântând cântări şi aplicând Numele la trei persoane!!!

Dar Iehova Numele sfânt este doar al Tatălui! -  Isaia 63:16; 64:8.

Chiar dacă suntem un popor pentru Numele Său (Faptele Apostolilor 15:14), să nu uităm îndemnul: „Totuşi, temelia solidă a lui Dumnezeu stă în picioare, având acest sigiliu: „Iehova îi cunoaşte pe cei care sunt ai lui“ şi: „Oricine rosteşte numele lui Iehova să înlăture de la el nedreptatea“ – 2 Timotei 2:19, NW.