În Biblie titlul de ALFA ŞI OMEGA îl găsim doar în cartea Apocalipsa, şi acesta este o combinare a primei şi ultimei litere din alfabetul grecesc, respectiv α şi Ω care corespunzând literelor alep şi taw din alfabetul ebraic.
Acest titlu este atribuit atât Tatălui (Apocalipsa 1:8; Apocalipsa 21:6); cât şi Fiului: Isus Cristos (Apocalipsa 22:12-13).
Expresia: „alfa şi omega” exprimă foarte bine ideea de „cel dintâi şi cel de pe urmă”. (compară Isaia 44:6: „Aşa vorbeşte Domnul: ... „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă”; cu Apocalipsa 2:8).
Există mai multe extreme în ce priveşte comentariile legate de acest titlu, trinitarienii care susţin că prin acest titlu, Domnul Isus îşi arată co-eternitatea, egalitatea cu Tatăl, modaliştii care susţin că Tatăl cu Fiul sunt o singură persoană, şi Martorii lui Iehova care susţin că acest titlu se aplică doar lui Dumnezeu Tatăl, ei spunând: „titlul de „Alfa şi Omega” se aplică lui Dumnezeu cel Atotputernic, Tatălui, nu Fiului” (cartea: „Argumente”, p. 399; vezi şi cărţile: „Apocalipsa” p.316; şi „Perspicacitate” Vol I; p. 80).
Care este realitatea despre acest titlu şi semnificaţia lui?
Pentru a da răspunsul vă invit să citiţi în Scripturi personal versetele unde apare acest titlu:
Apocalipsa 1:8: „Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul” zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic”.
Apocalipsa 21:6: „Apoi mi-a zis: „S-a isprăvit! Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii.”
Apocalipsa 22:13: „Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul.”
Expresia Alfa şi Omega apare în unele traduceri şi în Apocalipsa 1:11, ca de pildă în versiunea D. Cornilescu (având sigla: BC), însă prima parte a versetului şi anume: „Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă”, nu apare în manuscrisele greceşti vechi, printre care şi: Codex Alexandrinus, Sinaitic, şi în Codex Ephraemi rescriptus. Şi de aceea acest pasaj nici nu apare în multe traduceri moderne şi exacte. De pildă, nu apare în multe traduceri din limba română, cum ar fi: Biblia GBV 1989, 2001; Noul Testament Psacal (1992); Noul Testament în limba română contemporană (TLRC); Noul Testament în limba română modernă (TLRM); Sfintele Scripturi Traducerea Lumii noi (NW); Noul Testament Bartolomeu Anania 1998, NTR (2007); Noul Testament Traducerea Fidelă 2008 (NTTF - 2008); Scripturile Creştine (SCC); etc.
Revenind la cele trei texte unde apare expresia Alfa şi Omega, cine se prezintă cu acest titlu, Tatăl sau Fiul?
Luând textele pe rând, titlul de Alfa şi Omega în Apocalipsa 1:8, se referă la Tatăl, chiar dacă v.5-7, vorbesc de Isus şi de venirea Fiului cu norii cerului. Motivul pentru care v.8 se aplică la Tatăl, este pentru că aici persoana se descrise prin cuvintele: „zice Iehova Dumnezeul; Cel fiind, Cel ce a fost şi Cel venind; Cel Atotputernic.” (SCC) Nicăieri în Scripturi Fiul nu este descris ca fiind: „Cel Atotputernic”! Dar argumentul cel mai clar este că persoana din v. 8 este descrisă şi prin cuvintele: „Cel fiind, Cel ce a fost şi Cel venind”, la care Ioan face referire în v.4, şi care este altcineva decât Fiul, care este prezentat de Ioan abia în v.5. este clar deci că: „Cel fiind, Cel ce a fost şi Cel venind”, este Dumnezeu Tatăl.
Tot la fel şi în pasajul din Apocalipsa 21:6, se referă la Dumnezeu Tatăl, deoarece persoana care vorbeşte aici continuă în v.7 spunând: „Cel ce va birui, va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui şi el va fi fiul Meu” (BC). Deci cel ce biruie lumea va fi fiul lui Alfa şi Omega, ori acest lucru se aplică la relaţia dintre creştini şi Tatăl ceresc (Galateni 3:26; Galateni 4:6), niciodată nu este afirmată relaţia de Tată-fiu cu privire la creştini - Isus Cristos, căci creştinii sunt cu Isus: fraţi (Evrei 2:11; Matei 12:50; Matei 25:40).
Însă la cine se aplică titlul de Alfa şi Omega din Apocalipsa 22:13, având în vedere că în context Ioan vorbeşte cu îngerul (v.6), în versetul anterior (v.12) se vorbeşte de o venire: „Eu vin curând” (vezi şi Apocalipsa 3:7-11), iar v.16 se identifică cine este Cel care vorbea prin înger, şi anume: „Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici.” Concluzia logică citind v.12-16 este că în pasaj îi vorbea Isus lui Ioan, prin înger şi nu Dumnezeu Tatăl. În plus, descrierea de „Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul” (Începutul şi sfârşitul: în greacă: E Arhe kai To Telos) o regăsim cu referire la Isus şi în Apocalipsa 1:17; Apocalipsa 2:8.
Faptul că aici Isus este numit: ,,Alfa şi Omega” înseamnă aceasta că El este O singură Fiinţă cu Tatăl? Sau Un singur Dumnezeu, co-etern şi co-egal cu Tatăl?
Cu siguranţă Nu. De ce? Deoarece chiar în cartea Apocalipsa este prezentat: Tatăl ca fiind distinct de Fiul (vezi Apocalipsa 1:1; Apocalipsa 5:1-7). Astfel faptul că Tatăl, şi apoi Fiul, se identifică cu titlu „Alfa şi Omega”, nu dovedeşte nici că sunt doar o Fiinţă, nici că au un singur nume. După cum un tată şi un fiu se pot identifica amândoi cu titlul de director, dar aceasta, nici nu dovedeşte că sunt o singură persoană sau că au acelaşi nume, chiar dacă au acelaşi titlu de director.
Mergând pe corelări de expresii, am putea trage concluzia că Artaxerxe, care este „împăratul împăraţilor” este Dumnezeu (compară Ezra 7:12 cu 1 Timotei 6:15); sau că Nebucadneţar, care este şi el numit: „împăratul împăraţilor”, este Isus (compară Daniel 2:37 cu Apocalipsa 17:14; Apocalipsa 19:16). Sau am putea trage concluzia că cei doisprezece ucenici (discipoli) ai Domnului, sau Pavel, este Isus, căci şi unii, şi alţii, au titlu de ‘apostol’ (comp. Evrei 3:1 cu 1 Corinteni 9:1; 1 Corinteni 15:9). Sau având în vedere că expresia: ‘lumina lumii’ este folosită atât la adresa Domnului Isus, cât şi la adresa discipolilor (ucenicilor) Lui, am putea trage concluzia că sunt aceiaşi persoană (comp. Matei 5:14 cu Ioan 8:12).
Sau, faptul că Isus este numit Domn sau Stăpân, căci tot Biblia arată că şi Tatăl este Domn şi Stăpân (Matei 11:25; Apocalipsa 11:15; Iacob 3:9; Faptele Apostolilor 4:24), dar chiar şi oamenii sunt numiţi domni şi stăpâni (Geneza 18:12; Geneza 23:11,Geneza 1:15; Geneza 33:14; 1 Timotei 6:1-2), cât şi îngerii (Geneza 19:1-2; Iosua 5:14; Judecatori 6:13; Apocalipsa 7:14), am trage concluzia că toţi sunt o Fiinţă!
Cu siguranţă că nu e tot una când un om este numit stăpân, când un înger, sau când este numit Dumnezeu însuşi, titlul este acelaşi, dar sensul este diferit.
Astfel repet, a face o teorie doar pe expresia în sine, este un mare risc şi un pericol de a merge în rătăcire, atât noi cât şi cei ce primesc învăţătura noastră.
De ce titlul de Alfa şi Omega pentru Fiul, nu înseamnă un Dumnezeu trinitar? De ce nu înseamnă co-eternitate şi egalitate între Tatăl şi Fiul?
Deoarece de pildă ca să vorbim de o trinitate, şi Duhul Sfânt ar trebui să aibă titlu de Alfa şi Omega.
Iar faptul că şi Tatăl şi Fiul sunt Alfa (începutul-primul) şi Omega (sfârşitul-ultimul) nu înseamnă nici egalitate, nici co-eternitate, deoarece tot ce are Tatăl are prin Sine, tot ce are Fiul are pentru că a primit de la Tatăl (Ioan 5:19; Ioan 6:57; Ioan 17:2; Matei 28:18; Faptele Apostolilor 5:31; 1 Corinteni 15:24-28).
În ce sens este Tatăl: „Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”?
Tatăl ceresc, Iehova este „Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, raportat la lucrările creaţiunii, nu la El Însuşi! A) El este Alfa sau Începutul, în sensul că El a început să creieze, şi Omega sau sfârşitul că nimeni nu va mai crea după El – Isaia 44:6-8; Isaia 48:12-13!
B) El este Alfa sau Începutul: creştinismului trimiţându-L pe Fiul pe pământ (Ioan 6:38; Apocalipsa 1:5), şi Omega sau sfârşitul lucrării creştine pe pământ, prin trimiterea a doua oară pe Isus pe pământ (Psalmi 110:2; Faptele Apostolilor 3:19-21; Apocalipsa 1:7).
C) El este primul Tată (când la născut pe Fiul din Spirit – Romani 8:29) şi ultimul Tată, născând creştinii de sus (Apocalipsa 21:6-7).
El prin sine este etern fără început şi fără sfârşit (Psalmi 90:2; Psalmi 93:2). Chiar în v.8 este descrierea despre Sine: „Cel fiind, Cel ce a fost şi Cel venind”, în greacă: „O on” este tradusă mai exact prin „Cel fiind”, astfel literal Tatăl ceresc este: Cel fiind, sau: Fiindul; sau: Cel existând; sau: Existentul; sau: Cel Etern.
În ce sens este Fiul: „Alfa şi Omega; Cel Dintâi şi cel din Urmă; Începutul şi Sfârşitul”?
A) Citind descrierea din Apocalipsa 1:17,Apocalipsa 1:18; observăm că descrierea: „Cel dintâi, şi Cel din urmă” este pusă în legătură cu viaţa, moartea şi învierea Sa: „Eu sunt! Cel dintâi, şi Cel din urmă, şi Cel vieţuind; şi am fost mort, dar iată! Sunt viu în epocile epocilor; şi am cheile morţii şi ale locuinţei morţilor.” La fel în Apocalipsa 2:8: „Cel dintâi şi Cel din urmă, care a fost mort şi vieţuieşte”.
Astfel Domnul este primul înviat (1 Corinteni 15:23; Coloseni 1:18), câştigând: „cheile morţii şi ale locuinţei morţilor” dar și ultimul înviat de Tatăl, fără intervenția Fiului (Evrei 13:20; 1 Petru 1:21), restul învierilor vor fi făcute prin Fiul (Ioan 5:24-29).
B) Astfel Isus a fost „Cel dintâi”, creat de Tatăl, fiind descris ca: „prim-născut al întregii creaţii” (Coloseni 1:15, SCC), precum şi ca: „începutul creaţiei” (Apocalipsa 3:14, SCC), dar El este şi „cel din Urmă”, creat direct de Tatăl, restul creației a fost făcută prin Fiul (Ioan 1:1,Ioan 1:2; Evrei 11:3).
Bineînţeles că Tatăl şi Fiul au titlul de Alfa şi într-un sens comun, şi anume că la început au existat doar ei (Ioan 1:1-3; 1 Ioan 1:1-3), şi de Omega, că la sfârşit Ei vor fi lumina: viaţa creaţiei (comp. cu Apocalipsa 14:1; Apocalipsa 21:22).