Introducere:

În zilele noastre, în lume, nu este mai considerată o binecuvântare, mulţimea de copii, ca în antichitate, când cine avea copii mulţi, era considerat ‘mult binecuvântat’ după cum se spune în Geneza 22:17: „te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei.” (vezi şi Psalmi 1:127,Psalmi 1:128). Astfel azi mai mult ca oricând, oamenii cât şi cuplurile pun accentul pe plăcerea în sine, şi nu pe scopul Creatorului de a folosi organele genitale spre procreere.

Chiar unii lideri religioşi, afirmă că contracepţia nu este păcat, că doar avortul, alţii merg până într-acolo în care afirmă că nici avortul, dacă este făcut ‘destul de devreme’ în opinia lor. În acest vacuum de autoritate, în care fiecare crede şi face cum vrea, este necesar să apelăm la Cartea cărţilor, Sfânta Biblie, că să vedem sfaturile Creatorului în această direcţie şi principiile Lui sfinte de orânduire a vieţii noastre de familie, chiar în acest domeniu intim.

Căci pe lângă consecinţe atât fizice, psihice, emoţionale, această practică are consecinţe spirituale, eterne! Dar să definim termenii şi să abordăm problemele pe rând:

»     Ce este contracepţia?

»     Este contracepţia păcat?

»     Efectele negative ale avortului

»     Este avortul păcat?

»    Ce este de făcut dacă am practicat contracepţia şi avortul?

»     Care este soluţia pentru o viaţă de familie sfântă?

 

Ce este contracepţia?

Definiţie:

Termenul provine din două cuvinte latine ‘contra’ şi ‘concepţio’ şi indică împiedicarea pătrunderii unui spermatozoid într-un ovul în trompa lui Fallopiu, şi prin aceasta, împiedicarea fecundării şi formării zigotului.

Mecanismul contraceptiv poate funcţiona în două feluri. Fie prin interpunerea unei bariere mecanice (prezervativ, diafragmă) sau chimice (spermicide) care distruge spermatozoizii sau îi împiedică să vină în contact cu ovulul, fie prin alterarea corpului bărbatului sau femeii astfel încât după un act sexual să nu poată urma conceperea (contracepţia hormonală).

Pe lângă contraceptivele propriu-zise, mai există o serie de alte mijloace tehnice, prezentate în general cu eticheta de contracepţie, dar care nu împiedică conceperea şi care nu acţionează asupra începutului sarcinii, ci asupra evoluţiei normale a acesteia, odată începută. Este vorba de tehnicile abortive prin care se întrerupe sarcina până în săptămâna a 24-a. Pentru a face mai acceptabile aceste tehnici şi pentru a masca realitatea, adică faptul că este vorba de avort, tehnicile prin care se interceptează şi se distruge embrionul înainte de nidare sunt numite tehnici ‘interceptive’. Printre acestea se numără: dispozitivele intrauterine (steriletul sau IUD), aşa-zisa pilulă de a doua zi şi progestinele. Tehnicile care elimină embrionul după nidare sunt numite ‘contragestive’.

 

Este contracepţia păcat?

Unele metode sunt avortine nu anticoncepţionale:

Unii creştini care socotesc că avortul e un păcat, deoarece se ucide o viaţă, totuşi folosesc din păcate, unele metode contraceptive gândind că contracepţia nu e păcat.

Însă de fapt unele din aceste metode anticoncepţionale, sunt un avort mascat şi nu o contracepţie.

Astfel un aspect grav, şi despre el nu se vorbeşte deloc şi anume, pilula nu este numai contraceptivă dar în acelaşi timp este şi avortivă interceptivă ca şi steriletul. Întrucât modifică endometrul uterin, ea împiedică nidarea în cazurile, destul de numeroase, în care fecundarea totuşi a avut loc. Nu e vorba, deci, numai de o inhibare a ovulaţiei, ci în acelaşi timp de o inhibare, de o împiedicare, a implantării ovulului fecundat în uter. Citez din câţiva specialişti actuali care au studiat problema şi au ajuns la această concluzie.

Mutschler: „Contraceptivele orale împiedică implantarea oului, atunci când ovulaţia a avut loc". Finjentscher (Münster) arată că 7% din cazurile în care are loc fecundarea ovulului la persoanele care iau pilule, contracepţia (mai exact avortul) e datorată împiedicării nidării. Beller (Münster) vorbeşte despre efectul avortiv al pilulei care ar trebui numită „avortiv precoce".

Taubert şi Khul vorbesc în cartea lor „Kontrazeption mit Hormonen" (1980) despre„efectul de împiedicare a nidării la aproape toate tipurile de pilule". În 1985 la Congresul "National Abortion Federation" din Boston s-a făcut această declaraţie:„Nu vă înşelaţi. Pilula şi steriletul sunt avortive".

Ca o concluzie la cele de mai sus citez dintr-un raport al Consiliului Pontifical pentru Pastorala Familiei din 1997 în care se tratează exhaustiv, cu tot aparatul ştiinţific, problema contracepţiei şi a urmărilor acesteia. Referitor la pilula hormonală se spune: „Nu a existat niciodată în trecut un drog atât de puternic, posedând atâtea proprietăţi necunoscute, care să fi fost administrat unor persoane atât de sănătoase, fără motive medicale (cum este pilula). Niciodată în trecut, odată descoperite un număr atât de mare de efecte secundare şi în acelaşi timp atât de serioase, un drog nu a fost pus astfel în vânzare cum sunt puse contraceptivele orale. Niciodată în trecut n-a adus vreun drog atâţia bani industriei farmaceutice"

Astfel prin administrare de ‘depoprovera’, de implanturi, prin folosirea diferitelor metode postcoitale, etc., fertilizarea totuşi se produce, aceste metode ucigând copiii în mod automat, şi călcând în picioare sfinţenia vieţii. Viaţa umană începe din momentul conceperii. Aceşti copiii micuţi, abia concepuţi, sunt cei mai mici fraţi şi surori ai noştri, ceea ce facem cu aceste suflete nevinovate reflectă  respectul cel avem pentru viaţă şi Dumnezeu.

          Însă poate ne întrebăm: de ce este totuşi contracepţia păcat? Având în vedere că pot exista metode care nu sunt avortive?

1)Contracepţia este păcat, deoarece este împotriva perpetuării vieţii aşa cum a fost lăsată de Bunul Dumnezeu, ea nu încurajează la naşterea de copii aşa cum se arată în Biblie, ci la oprirea procrerii.

Dumnezeu la început a dat următoarea misiune omului, consemnată în Geneza 1:28: „Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” Porunca lui Dumnezeu era ca primii oameni să umple pământul, ce s-ar fi întâmplat dacă ei s-ar fi gândit doar la ei, doar la satisfacerea plăcerilor lor şi nu ar fi procreat? Dumnezeu şi după potop a dat o poruncă identică: „Dumnezeu a binecuvântat pe Noe şi pe fiii săi şi le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul.” (Geneza 9:1 vezi şi v.7).

Dumnezeu este viaţă, şi El încurajează spre viaţă, chiar râul vieţii care iese din casa lui Dumnezeu, pe unde trecea acel râu era viaţă (Ezechiel 47:7-12), însă contraceptivele se aseamănă mai mult cu un râu al morţii decât cu râul de viaţă ce trebuie să-l lăsăm să izvorască şi să curgă din noi (Ioan 7:38).

În poporul Israel era încurajată naşterea de copii şi nu contrariul, observaţi ce binecuvântări şi ce urări se făceau în Israel cu ocazia căsătoriei: „Domnul să facă pe femeia care intră în casa ta ca Rahela şi ca Lea, care amândouă au zidit casa lui Israel! Arată-ţi puterea în Efrata şi fă-ţi un nume în Betleem! Sămânţa pe care ţi-o va da Domnul, prin această tânără femeie, să-ţi facă o casă asemenea casei lui Pereţ, care s-a născut lui Iuda din Tamar!” (Rut 4:11-12). De aceea mai târziu în timpul lui Solomon poporul a ajuns numeros şi binecuvântat după cum se descrie la 1 Regi 4:20: „Iuda şi Israel erau în număr foarte mare, ca nisipul de pe ţărmul mării. Ei mâncau, beau şi se veseleau.” Oare ajungeau ei în starea aceasta binecuvântată dacă practicau într-o formă sau alta contracepţia?

În Noul Testament, se încurajează în cadrul familiilor, la naşterea de copii nu la contracepţie. Observaţi ce se spune în 1 Timotei 2:15 NTTF - 2008[1] despre femeie: „Dar va fi salvată prin naşterea de copii, dacă au să rămână în credinţă şi în dragoste şi în sfinţenie, cu cumpătare.”    

Observaţi că traducerea literală arată, că femeia va fi salvată „prin naşterea de copii”, dar şi prin faptul că îi va educa, pe copiii, şi ei „au să rămână în credinţă şi în dragoste şi în sfinţenie, cu cumpătare.”    

Cuvântul din greacă e identic, derivând din ‘sozo’ = salvare. Iar context se arată despre răscumpărarea efectuată de Cristos (v.5,6), iar această răscumpărare se primeşte prin credinţă (Romani 3); însă e clar că o faptă a unei credinţe vii (Iacob 2:17), este naşterea de copii, şi bineînţeles creşterea şi educarea lor.

Nimeni nu poate rămâne în salvare, dacă după ce a fost salvat, nu ascultă de Dumnezeu, la salvarea finală se ajunge dacă laşi harul să lucreze în tine, în cazul femeilor căsătorite, prin naştere de copii. Acesta este semnul că ele au primit harul prin care au fost salvate, pentru că ele trăiesc în armonie cu Duhul Harului, care le învaţă prin Scripturi acest lucru. Bineînţeles că pot fi şi excepţii cum sunt femeile sterile[2], sau din motive de sănătate nu pot naşte.

Dacă am interpreta că femeia prin lucrarea în sine de naştere de copii, se salvează, atunci şi omul prin predicare se auto-salvează (comp. cu 1 Timotei 4:16). Însă aici Pavel, cu alte cuvinte, vrea să spună că salvarea (mântuirea) este prin naşterea de copiii, deoarece aşa femeia duce la capăt salvarea ei (Filipeni 2:12), adică conlucrează cu salvarea venită în dar prin harul (favoarea ne-meritată a lui Dumnezeu).

Însă aici Pavel, cu alte cuvinte, vrea să spună că salvarea (mântuirea) este prin naşterea de copiii, deoarece aşa îşi îndeplineşte femeia rolul ei, şi nu i-a rolul bărbatului de a învăţa, a lua iniţiative ca Eva (comp. 1 Timotei 2:11-14 cu Geneza 3:1-6). Salvarea la care face referire aici Pavel este ceea a sufletului dată prin Cristos, deoarece el spune că cu toate că Eva a păcătuit, ea poate fi salvată, nu urmând exemplul lui Eva, luând rolul bărbatului, de a învăţa, sfătui, a lua iniţiative, ci păstrând rolul ei dat de Dumnezeu, printre care şi naşterea de copiii şi educarea lor ca ei să rămână în credinţă.

Prin urmare, femeile vor fi mântuire, nu prin aspirarea la rolul de conducere de învăţător, supraveghetor al adunării locale; ci, prin credincioşia faţă de rolurile lor materne (naşterea de copii şi educarea lor) şi casnice (1 Timotei 5:13-14; Tit 2:4-5). Această interpretare se potriveşte în mod admirabil cu contextul imediat al versetelor 9-14, unde preocuparea lui Pavel este de a accentua sfera adecvată a activităţilor femeilor. Aceasta îşi găseşte de asemenea suport în contextul mai larg al epistolelor pastorale în care ideea dominantă repetată este nevoia ca femeile creştine să se devoteze pe ele însele în rolurile lor materne şi casnice (1 Timotei 5:9-14; Tit 2:3-5).

Aparent era nevoie de o astfel de avertizare pentru a contracara influenţa rea a falşilor învăţători, care le sfătuiau pe femei să se abţină de la căsătorie (1 Timotei 4:3), cu scopul de a-şi căuta împlinirea în afara căminului (1 Timotei 5:13-15), prin a-şi asuma roluri de conducere în adunare (1 Timotei 2:12).

Însă pentru a contracara această învăţătură, Pavel le îndeamnă pe femeile creştine să îşi menţină modestia lor (sophrosyne) – un termen pe care el îl foloseşte de două ori (v. 9, 15), la începutul şi sfârşitul îndemnului său. Femeile creştine trebuiau să-şi arate modestia, smerenia şi proprietatea lor prin a se îmbrăca în mod sensibil, prin a învăţa în supunere, prin a se abţine de la aspirarea la rolul de învăţător (conducător) al adunării, şi prin îndeplinirea rolurilor lor materne-casnice.

În plus, trebuie să precizăm că Pavel nu a vrut să spună în versetul 15 că toate femeile ar trebui să se căsătorească şi să aibă copii ca să poată fi mântuite. Ştim din 1Corinteni cap. 7, că Pavel a luat în considerare ambele, adică atât căsătoria, precum şi celibatul, ca o chemare divină.

Mai mult, această părere cum că salvarea în sine, se obţine prin naşterea de copiii, ar reduce salvarea (mântuirea) la o relaţie umană şi la un proces biologic, mai degrabă decât la un dar divin al harului (Romani 3:28; Galateni 2:16).

Însă nu trebuie să înţelegem din pasajul din 1 Timotei 2:15, că cuplurile trebuie să aibă cât mai mulţi copiii, şi prin urmare ele trebuie să întreţină cât mai multe relaţii intime, chiar dacă aşa înţeleg unii. Observaţi cât de responsabil tratează Pavel subiectul, el nu se limitează să spună: femeia va fi salvată „prin naşterea de copii”, dar el mai adaugă: „dacă au să rămână în credinţă şi în dragoste şi în sfinţenie, cu cumpătare.” Observaţi că traducerea literală din greacă, arată că salvarea nu este legată doar de naşterea de copiii; ci, şi de educarea şi creşterea lor în învăţătura Domnului, salvarea este condiţionată de faptul ca ei au „să rămână în credinţă şi în dragoste şi în sfinţenie, cu cumpătare.”

O altă încurajare din Scripturi este ca cuplurile să aibă copii, şi o găsim tot în 1Timotei, unde Pavel arată că o însuşire a unei văduve este creşterea de copii, ceea ce implică şi naşterea lor şi nu contrariul, şi anume contracepţia.

Observaţi ce spune el inspirat de Spiritul Sfânt: „O văduvă, ca să fie înscrisă în lista văduvelor, trebuie să n-aibă mai puţin de şaizeci de ani, să nu fi avut decât un singur bărbat; să fie cunoscută pentru faptele ei bune; să fi crescut copii…” (1 Timotei 5:9-10). Oare văduvele creştine din prezent care au folosit toată viaţa contracepţionale, se pot încadra în lista adevăratelor văduve, şi prin extensie a femeilor care se tem cu adevărat de Dumnezeu? 

Tot aici se încurajează nu la anticoncepţionale, ca în unele broşuri religioase, din păcate, ci la a avea copii. Observaţi îndemnul lui pentru văduvele tinere: „Vreau, deci, ca văduvele tinere să se mărite şi să aibă copii, să fie gospodine la casa lor, ca să nu dea potrivnicului nici un prilej de ocară” Învăţătură diferită de aşa zisa îngăduinţă practicată de Organizaţia Turnul de Veghe pentru contracepţie, care lasă la conştiinţa cuplului dacă să folosească sau nu anticoncepţionale, argumentând, că deoarece Biblia nu discută direct şi clar problema trebuie să o lăsăm la latitudinea conştiinţei. Dar nu este destul de clară, afirmaţia pentru femeile văduve: „Vreau, deci, ca văduvele tinere să se mărite şi să aibă copii” cât şi pentru celelalte femei măritate:  „va fi mântuită prin naşterea de fii” mai putem să ne permitem să lăsăm la conştiinţa cuiva, când în joc este salvarea femeii?

În concluzie: Scripturile încurajează nu la contracepţii indiferent de metodă, ci la concepţii, la a avea copii.

2)Este o lipsă de respect faţă de trup şi faţă de organele de reproducere şi o folosire greşită a acestora, nu după scopul lui Dumnezeu.

Un alt argument care arată că contracepţia este păcat, este următorul: Pilula absorbită regulat, nu acoperă o nevoie a corpului femeii, ci ea provoacă o dereglare a trupului femeii, şi creează o întrerupere (temporară) a funcţiei naturale şi normale, după placul celei care o utilizează! Să nu uităm, trupul femeii poate devenii un trup dereglat, fie să devină: templul lui Dumnezeu (1 Corinteni 3:16-17);.

În aceasta constă un element care trebuie să-i pună în gardă pe creştini. Dumnezeu, Creatorul nostru, ne-a făcut într-un mod perfect, până în cel mai mic amănunt. Ce construcţie uimitoare este corpul omenesc! Ce ansamblu complex cu mecanisme gingaşe fin echilibrate! David exprimă lucrul acesta mai bine ca oricine atunci când spune în Psalmi 139:13-16: „Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.”

Însă noi nu avem respect faţă de sfinţenia vieţii a trupului, a mecanismelor create de Dumnezeu şi ne jucăm de-a ‘Dumnezeu’, făcând cu trupul nostru ce vrem noi, nu ce vrea Creatorul. Astfel, ne dovedim mai mult iubitori de plăceri decât de Dumnezeu (2 Timotei 3:4). Dumnezeu a transmis viaţa şi a conferit cuplului capacitatea creatoare, de fapt numele primei femei a fost: Eva (viaţă). Acesta defineşte misiunea care i-a fost dată de Dumnezeu, ca şi urmaşelor ei: să asigure permanenţa posterităţii în rodire şi înmulţire, ca să umple pământul. Atât organismul feminin cât şi masculin, este conceput pentru această responsabilitate glorioasă.

După cum am observat din capitolele anterioare, ne-am dat seama că anticoncepţionalele în toate formele sunt riscante pentru trup şi chiar se pot dovedi dăunătoare. Noi suntem chemaţi să onorăm (Psalmi 8:5) şi să avem grijă de trupul nostru care este templul lui Dumnezeu nu să-l ruinăm!

Biblia avertizează în 1 Corinteni 3:16-19: „Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este Sfânt: şi aşa sunteţi voi. Nimeni să nu se înşele: Dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept. Căci înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu.”

Noi suntem chemaţi avem grijă de trup, nu să-l dereglăm şi îmbolnăvim cu pilule, suntem chemaţi să trăim în sfinţenie, adică puşi deoparte pentru Dumnezeu nu pentru plăcerile noastre (1 Petru 1:15-16).

Biblia ne mai îndemnă în Efeseni 5:28-30: „Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica; pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui.”

Noi suntem mădularele Domnului! Trupurile noastre sunt temple ale lui Dumnezeu! Noi avem datoria nu să ne ruinăm trupurile, ci să le îngrijim cu drag.

Dumnezeu a lăsat organele de reproducere, ca prin ele să se reproducă specia umană, iar plăcerea era un efect al acestui scop, nu un scop în sine. De fapt, relaţiile intime dintre cei căsătoriţi trebuie să fie o finalitate a iubirii lor. Creaţia şi planul lui Dumnezeu era foarte bun (Geneza 1:27-31). Dar Diavolul l-a pervertit şi i-a îndemnat pe oameni pe parcursul secolelor la egoism şi la căutarea propriei plăcerii, fără a dărui viaţă, accentul fiind pe a primi, pe a fi satisfăcut, nu pe a satisface, dând viaţă mai departe. Astfel din păcate se poate ajunge în căsnicie ca să se caute doar plăcerea, şi astfel, cel căsătorit, să considere partenerul de sex opus, drept un obiect sexual, care să-i satisfacă dorinţele, şi nu o finalitatea a iubirii celor doi spre viaţă şi procreere.

Scopul lui Dumnezeu pentru crearea organelor de reproducere a fost şi este: 1) înmulţirea speciei umane (Geneza 1:28). 2) satisfacţia şi plăcerea ce izvorăşte din unirea celor doi, ca o finalitate a dragostei lor (Proverbe 5:15-21; 1 Corinteni 7:3-5).

Contracepţia loveşte în primul punct al scopului lui Dumnezeu cu organele de reproducere, ba mai mult, chiar dacă există iubire între cei doi, ei nu sunt cuplaţi la iubirea divină pentru copii, ei se gândesc doar la ei şi nu la planul lui Dumnezeu cu ei. Ei se aseamănă într-o oarecare măsură cu Onan care a oprit însămânţarea cumnatei lui, după legea divină a leviratului (vezi Deuteronom 25:5-6). El a acceptat să se culce cu soţia fratelui său mort, după legea leviratului (adică aceea de a da urmaşi fratelui mort), el nu a respins actul sexual şi plăcerea, însă nu a dorit să dea urmaşi, fratelui său, şi pentru aceasta, el a fost omorât de Dumnezeu, observaţi ce relatează Biblia în Geneza 38:8-10: „Atunci Iuda i-a zis lui Onan: „Du-te la nevasta fratelui tău, ia-o de nevastă şi ridică sămânţă fratelui tău. Onan, ştiind că sămânţa aceasta n-are să fie a lui, vărsa sămânţa pe pământ ori de câte ori se culca cu nevasta fratelui său, ca să nu dea sămânţă fratelui său. Ce făcea el n-a plăcut Domnului, care l-a omorât şi pe el.”

Chiar dacă în prezent Dumnezeu a dat mai mult har oamenilor ne-pedepsindu-i neapărat imediat ca şi pe Onan, totuşi ei se vor întâlni cu Dumnezeu (Amos 4:12), şi la judecată finală vor suferi condamnarea şi pedeapsa Lui dreaptă.

Putem compara contracepţia cu păcatul îmbuibării sau excesului de alimentaţie. Ca şi în această situaţie, când omul, nu mai înţelege că mâncarea a fost dată cu scopul hrănirii sănătoase a trupului cu elemente nutritive, îmbuibarea, nu mai caută nevoile trupului, adică scopul pentru care Dumnezeu a creat alimentele, ci caută plăcerea în sine: „gustul alimentelor”, tot aşa prin contracepţie se caută plăcerea în sine, nu scopul actului sexual: procreerea.

3)Contracepţia o putem încadra în sfera sterilităţii, fiind o sterilitate temporară şi deci un semn al blestemului nu al binecuvântării

Să reamintim aici una dintre constantele care reies din revelaţia biblică. Cei care ascultă, şi pun în practică poruncile Domnului moştenesc binecuvântarea; cei care le încalcă şi se abat de la ele îşi atrag asupra lor blestemul.

Ori, fertilitatea, ca şi sterilitatea, îşi au obârşia (originea) în aceste rânduieli divine.

Este contracepţia blestem sau binecuvântare? În primul rând, putem spune că contracepţia provoacă o stare de sterilitate, indiferent dacă temporară sau definitivă. Şi ce este din punct de vedere divin: sterilitatea (incapacitatea de a mai procrea)? Să lăsăm ca Biblia să răspundă:

SEMNUL BINECUVÂNTĂRII:

» Geneza 22:17: „te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei.”

» Geneza 32:12: „Şi Tu ai zis: „Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine, şi-ţi voi face sămânţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra.”

» Deuteronom 7:13-15: „El te va iubi, te va binecuvânta şi te va înmulţi; va binecuvânta rodul trupului tău şi rodul pământului tău, grâul tău, mustul şi untdelemnul tău, rodul cirezilor tale de vite şi rodul turmelor tale de oi, în ţara pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da. Vei fi binecuvântat mai mult decât toate popoarele; şi la tine nu va fi nici bărbat, nici femeie stearpă(sterilă), nici vită stearpă în turmele tale.”

» Deuteronom 28:11: „Domnul te va copleşi cu bunătăţi, înmulţind rodul trupului tău, rodul turmelor tale şi rodul pământului tău, în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da.”

SEMNUL BLESTEMULUI:

» Deuteronom 28:15-18:  „Dar dacă nu vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate poruncile Lui şi toate legile Lui pe care ţi le dau astăzi, iată toate blestemele care vor veni peste tine şi de care vei avea parte…Rodul trupului tău, rodul pământului tău, fătul vacilor tale şi fătul oilor tale, toate vor fi blestemate.”

» Osea 9:7-14: „Vin zilele pedepsei… Slava lui Efraim va zbura ca o pasăre:nu mai este nici o naştere, nici o însărcinare şi nici o zămislire! Chiar dacă îşi vor creşte copiii, îi voi lipsi de ei înainte ca să ajungă oameni mari; şi vai de ei, când Îmi voi întoarce privirile de la ei! Efraim, după cum văd, îşi dă copiii la pradă; şi Efraim îşi va duce singur copiii la cel ce-i va ucide! Dă-le, Doamne! Ce să le dai? Dă-le un pântece, care să nască înainte de vreme şi ţâţe seci!”

Deci este clar, asculţi de Dumnezeu, eşti binecuvântat, iar binecuvântarea implică înmulţire, pe când semnul blestemului este sterilitate, lipsă de copii, de naşterii, cum spune Osea: „nu mai este nici o naştere, nici o însărcinare şi nici o zămislire!”

Chiar eu l-am întrebat o dat personal pe Dumnezeu despre problema contracepţiei, şi El mi-a vorbit prin Psalmi 1:127,Psalmi 1:128, în special prin versetele, unde se spune:

» Psalmi 127:3: „Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El. Ca săgeţile în mâna unui războinic, aşa sunt fiii făcuţi la tinereţe. Ferice de omul care îşi umple tolba de săgeţi cu ei! Căci ei nu vor rămâne de ruşine, când vor vorbi cu vrăjmaşii lor la poartă.

» Psalmi 128:1: „Ferice de oricine se teme de Domnul şi umblă pe căile Lui! Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, eşti fericit, şi-ţi merge bine.Nevastă-ta este ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale; copiii tăi stau ca nişte lăstari de măslin împrejurul mesei tale. Aşa este binecuvântat omul care se teme de Domnul. Să te binecuvânteze Domnul din Sion, să vezi fericirea Ierusalimului, în toate zilele vieţii tale, şi să vezi pe copiii copiilor tăi! Pacea să fie peste Israel!”

Este clar că copii sunt o binecuvântare, dar chiar mai mult, ei sunt o moştenire şi o răsplată de la Dumnezeu, vrei tu să opreşti binecuvântarea, moştenirea şi răsplata sau să o primeşti?

Copii sunt ca săgeţile în mâna unui războinic, cel care îi are, şi îi creşte în frica şi disciplina Domnului, vor fi de un real folos în lupta contra celui rău, căci în momente grele vor avea un ajutor real, şi la bătrâneţe un sprijin pe măsură.

Aşadar să nu uităm, noi am fost cumpăraţi cu un mare preţ, să-L glorificăm deci pe Dumnezeu vieţii cu corpurile noastre (1 Corinteni 6:20). Unii au unele întrebări sau obiecţii, ca de pildă:

Ce facem dacă suntem săraci şi abia ne descurcăm cu copii pe care îi avem deja?

Ce facem dacă suntem prea săraci şi nu ne descurcăm nici pentru noi? Însemnă că putem fura? Însemnă că putem ucide ca să ne acoperim sărăcia? Uneori sărăcia pleacă tot de la neascultarea de Dumnezeu (Deuteronom 28:15-46,Deuteronom 28:53-55). Problema nu este sărăcia, căci dacă ne uităm la sărăcie şi la probleme, păcătuim, căci noi avem îndemnul să-l urmăm pe Cristos, şi să privim ţină la El (Evrei 12:2-3). Biblia ne învaţă să privim la lucrurile care nu se văd nu la cele ce se văd (2 Corinteni 4:18; 2 Corinteni 5:7). Problema nu este sărăcia, ci problema este necredinţa că Dumnezeu va purta de grijă. El însuşi a promis în domeniu material:

» Psalmi 37:25: „Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea.”

» Evrei 13:5: „Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţămiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.”Aşa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?”

Astfel în loc să ne întrebăm: oare am suficienţi bani? Ar trebui să mă întreb: Oare are Dumnezeu suficienţi bani? Şi am eu credinţa care îl crede pe cuvânt pe Dumnezeu că „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.” ? O altă obiecţie:

Ce facem când soţia este bolnavă şi nu mai poate să susţină o sarcină şi nici să o nască sănătos?

Unii oameni motivează folosirea metodelor contracepţionale din pricină că de pildă, soţia este prea bolnavă ca să poarte o sarcină, şi să nască, şi numai aşa pot întreţine relaţii sexuale, ca cuplu, dacă se protejează de o eventuală sarcină. Oare este aceasta o scuză pentru folosirea metodelor contracepţionale?

Este posibil ca părerea medicilor să fie greşită, noi trebuie să căutăm sfatul lui Dumnezeu, numai El este în măsură să ne spună dacă soţia ta mai poate naşte sau nu.

Să ne întrebăm sincer? Ce au făcut creştinii din primul secol în situaţia aceasta, ei nu avea pilule sau tratamente anticoncepţionale? Răspunsul corect, dacă suntem sinceri, ar fi pur şi simplu ar opri relaţiile sexuale dintre ei, bucurându-se de părtăşie, prietenie şi de o relaţie afectivă. Dragostea adevărată între soţi poate exista şi fără relaţii sexuale, dar din păcate şi relaţiile sexuale pot exista fără dragoste, cum? Prin căutarea plăcerii proprii, adică egoism.

Cineva ar putea spune, vrei să spui că dacă soţia nu mai poate avea copii, că trebuie să nu mai am relaţii sexuale cu ea[3] că să nu o pun în pericol? Vrei să mă îndemni la păcat? Vrei să ard (comp. Cu 1 Corinteni 7:9) şi să cad în adulter?

Unii creştini consideră că deoarece Pavel menţionează situaţia că unii din cauză că ard, să se căsătorească şi să nu ardă, şi să cadă în păcat. Unii profită de acest pasaj scoţându-l din context, căci în context este vorba de cineva necăsătorit careare dreptul să se căsătorească, nu este vorba de cineva căsătorit dar la care sănătatea nu-i mai permite să dea naştere la copii. Căci nici cei ce nu au dreptul la recăsătorie, fie din motiv că au divorţat fără temei scriptural, fie că nu le-a murit soţia care i-a părăsit nu au voie să se recăsătorească şi astfel chiar dacă ard, trebuie să înveţe stăpânirea de sine. Tot aşa şi cei căsătoriţi care nu se pot atinge de soţiile lor din motive de sănătate, şi securitate, pentru o eventuală sarcină trebuie să se abţină. O căsnicie poate funcţiona fără relaţii sexuale.

În plus, Pavel mai dă şi un alt motiv de abţinere sexuală printre soţi, în 1 Corinteni 7:29-35: „Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta, pentru ca cei ce au neveste, să fie ca şi cum n-ar avea; cei ce plâng, ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni; cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece. Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine nu este însurat, se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului. Dar cine este însurat, se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei. Tot aşa, între femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea ne-măritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie Sfântă şi cu trupul şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei. Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un laţ, ci pentru ceea ce este frumos şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici.”

În contrast cu unii sexologi, şi chiar cu unii lideri spirituali, care au scris cărţi prin care mirare! Să rămâi stupefiat nu alta, susţineau ca cuplu trebuie să aibă cât mai multe relaţii sexuale, Pavel susţine contrariul. Aici după ce Pavel descrie 5 stări: 1) bărbaţi căsătoriţi; 2) cei ce plâng; 3) cei ce se bucură; 4) cei ce cumpără şi stăpânesc; 5) cei ce se folosesc de lumea aceasta; Pavel spune că aceştia să nu-şi folosească drepturile lor (dreptul de a avea relaţii sexuale cu soţia, de a te plânge, de a te bucura, de a stăpânii, etc.), nu pentru că ei nu au aceste drepturi, nu, motivul este altul: „vremea s-a scurtat”.

Prin urmare, din acest text se desprinde, că un motiv pentru care chiar cei căsătoriţi să se abţină de la relaţii sexuale este acela că „vremea s-a scurtat”, şi pentru că timpul s-a scurtat, noi trebuie să ne folosim tot mai puţin de drepturile noastre fizice legitime, şi să căutăm interesele şi domeniile spirituale nevăzute dar eterne.

Ba mai mult, în 1 Corinteni 7:29-35, se arată în mod clar că cei necăsătoriţi se pot îngriji mai mult de lucrurile Domnului, în mod asemănător o pot face cuplurile ce au decis rărirea relaţiei sexuale, sau abstinenţa relaţiei sexuale din cauza motivelor de sănătate sau din alte motive.

Chiar un cuplu sănătos fizic poate decide să aibă tot mai rar relaţii sexuale sau chiar deloc, dacă în cazul lor, prin aceasta, se reuşeşte a da prioritate în viaţa cuplului şi a familiei, domeniu spiritual sau interesele lui Dumnezeu.

În 1 Corinteni 7:3-5, Pavel enunţă un principiu pentru relaţiile sexuale din cadrul căsătoriei, dar şi un principiu al separării, care să nu fie pentru multă vreme, din cauza lipsei de stăpânire. Cu alte cuvinte cuplurile fără stăpânire de sine, slabe spiritual, se pot învoi doar pentru un timp scurt, în care soţii se dedică rugăciunii, postului, să se abţină de la relaţii, dar cu siguranţă există cupluri, care se pot lipsi de relaţii mai mult timp, pe acestea le putem numi tari, sau liberi şi stăpâni pe propriul vas (comp. 1 Corinteni 7:37 cu 1 Tesaloniceni 4:4,1 Tesaloniceni 1:5).

De ce nu putem să ne planificăm câţi membri să aibă familia noastră?

Răspunsul e simplu, deoarece nu avem dreptul acesta, o dată ce viaţa noastră nu mai e a noastră, ci este a Domnului (Romani 14:8). Noi ne-am predat drepturile şi am recunoscut că nu avem înţelepciune să ne guvernăm, în apa botezului, i-am predat domnia asupra vieţii noastre Domnului Isus (Romani 10:9; 1 Corinteni 6:19-20; 1 Corinteni 7:23).

Sau este Isus doar un Domn de ocazie? Şi astfel când dorim să ascultăm de El, şi când nu dorim, facem ce ne place nouă?

Pentru a îndepărta orice conştiinţă vinovată a oamenilor, instituţiile de planificare familială (planning familial) explică faptul că, în felul acesta, „cuplurile vor avea numai copiii pe care şi-i doresc”. Fapt care, de altfel, nu se împlineşte totdeauna. Uneori pot apărea sarcini ne-dorite chiar şi cu planning familial, şi apoi, ele vor evita astfel recurgerea la avort. Orice s-ar zice, modificarea hormonală profundă adusă de bunăvoie prin înghiţirea „pilulei” dereglează echilibrul stabilit de Creator. Creştinul trebuie să ştie, că tot ceea ce se împotriveşte voii lui Dumnezeu, şi care nu poate deci să ‚vină din încredinţare, este păcat’, iar încredinţarea sau credinţa ce vine prin Cuvântul lui Dumnezeu (Romani 14:22-23; Romani 10:17). I-am întreba pe cei ce i-au anticoncepţionale, pe ce baza sau încredinţare din Cuvântul lui Dumnezeu o fac? Vine această practică prin credinţa izvorâtă din Cuvântul lui Dumnezeu?

Apoi, o dată ce ne-am predat viaţa lui Dumnezeu, noi nu mai putem decide, ci El este Stăpânul în toate domeniile de decizie ale vieţii. Deci problema nu se pune: „Câţi copii doresc eu să am”, ci dorinţa unui creştin este: „Câţi copii doreşte Dumnezeu să am?” Oare ar dori Dumnezeu ceva peste puterile mele? Iar orice teamă că Dumnezeu este absurd, sau că vrea să-mi pună poveri prea grele pentru mine, este ne-justificată, având în vedere că vorbim de un Dumnezeu al dragostei şi al ordinii (1 Ioan 4:8; 1 Corinteni 14:33).

În plus, oare doresc eu ceea ce spune Cuvântul:

» Deuteronom 7:13-15: „El te va iubi, te va binecuvânta şi te va înmulţi; va binecuvânta rodul trupului tău şi rodul pământului tău, grâul tău, mustul şi untdelemnul tău, rodul cirezilor tale de vite şi rodul turmelor tale de oi, în ţara pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da. Vei fi binecuvântat mai mult decât toate popoarele; şi la tine nu va fi nici bărbat, nici femeie stearpă(sterilă), nici vită stearpă în turmele tale.”

» Deuteronom 28:11: „Domnul te va copleşi cu bunătăţi, înmulţind rodul trupului tău, rodul turmelor tale şi rodul pământului tău, în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da.”

Eu cred că dacă eşti fermier, nu cred că ţi-ar place ca turmele tale să fie sterpe, şi nu ai considera aceasta o binecuvântare, ci ai consider-o un blestem, nici nu cred că le-ai face „planificare familială”.

Însă tu care eşti „turma păşunii Lui” (Psalmi 100:3), vrei ca tu, cel din turmă să stabileşti câţi copii să ai, în loc să-l laşi pe Stăpân!? Nu cred că ai dori să ai animale sterpe, dar nu ai dori, nici cealaltă extremă, animale-mame, care din cauză mulţimii puilor să nu le poată alăpta, şi astfel ca acei pui să moară de foame. Cu siguranţă că nici una dintre extreme nu este bună. De aceea e nevoie să-l implicăm pe Dumnezeu în viaţa noastră, dar şi să-l lăsăm ca El să decidă, şi să ne călăuzească, ca lucrurile să iasă bine, ca să nu cădem în nici o extremă. Biblia promite dacă Îl implicăm pe El, că lucrurile vor ieşi bine, fără ca să se cadă în vreo extremă:

» Osea 12:6 GBV: „De aceea, întoarce-te la Dumnezeul tău, păstrează bunătatea şi judecata şi aşteaptă totdeauna toate de la Dumnezeu.” Cu alte cuvinte dacă ne întoarcem la Dumnezeu, la principiile Lui, şi păstrăm echilibru, şi aşteptăm timpul Lui, implicarea Lui, atunci toate lucrurile vor ieşi bine, deoarece vin „de la Dumnezeu.” (vezi şi Isaia 64:4)

» Psalmi 87:7: „Şi cei ce cântă şi cei ce joacă strigă: „Toate izvoarele mele sunt în Tine.” Dacă toate izvoarele noastre sunt în Dumnezeu, atunci toate pornirile noastre, chiar şi cele sexuale, trebuie să vină din Dumnezeu, ca „Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.” (Romani 11:36).

» 1 Corinteni 10:31: „Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu. Să nu fiţi pricină de păcătuirenici pentru Iudei, nici pentru Greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu. După cum mă silesc şi eu în toate lucrurile să plac tuturor, căutând nu folosul meu, ci al celor mai mulţi, ca să fie mântuiţi.”

De aceea vreau să te întreb sincer: Este Creatorul: Stăpân şi peste organele tale genitale? Aşa cum este Stăpân, peste trupul tău, bani tăi, peste timpul tău, energia ta, bunurile tale, planurile tale, visele tale, etc., aşa ar trebui să fie peste organele noastre genitale, cât şi peste copiii noştri.

Unii însă persistă în a contesta, spunând: „e o nebunie, să faci copii cu nemiluita!” Însă este demn de ştiut, că în secolele trecute erau şi familii cu 12 sau cu 15 chiar cu 25 de copii, şi fără alocaţii lunare! Însă media copiilor se situa în jurul a trei copii.

În plus, din nou accentuez importanţa implicării lui Dumnezeu, şi importanţa supunerii poftelor noastre voii lui Dumnezeu (comp. cu 1 Corinteni 9:27). Căci ce înţelepciune este în cei ce nesocotesc Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu? Nu e vorba de a fi ca animalele, ci e vorba de a înţelege că căsătoria creştină, este o funie împletită nu doar în doi, ci în trei, adică trebuie implicat şi Dumnezeu nu doar pofta, ci şi stăpânirea de sine. Problema este, că mulţi au stabilit cu mintea lor ce este bine şi înţelept, şi nu au întrebat pe Dumnezeu, uitând că gândurile oamenilor nu sunt gândurile lui Dumnezeu (Isaia 55:8). Eu vă îndemn să-l întrebaţi pe Dumnezeu cu o inimă deschisă, fără prejudecăţi, şi veţi avea surprize, când vă veţi da seama că gândul vostru nu era şi al Creatorului.

Dacă am lăsa liberă naşterea de copii, oare am putea să ne ocupăm de satisfacerea nevoilor lor: spirituale, afective şi materiale?

Unii aduc ca motiv pentru folosirea Anticoncepţionalelor, faptul că dacă se nasc prea mulţi copii, nu mai au timp de închinare, de relaţia soţ-soţie, de biserică, de loc de muncă, etc. Unele mame cu mulţi copiii se pot simţi împovărate, şi acest lucru este adevărat.

Problema nu este în a înţelege că Dumnezeu e vinovat de situaţie, sau că El nu s-a implicat în limitarea naşterii de copii. Problema poate să fie alta, cum ar fi: necumpătarea cuplului, sau soţul nu o ajută pe soţie suficient în a purta poverile vieţii; etc.

Soluţia ca cuplurile să nu ajungă în situaţia de mai sus, este simplă, şi anume: al implica pe Dumnezeu, dar şi a asculta de El, şi El te va duce la păşuni verzi şi ape de odihnă (Psalmi 23).  

Cuplurile care nu pot da naştere la copii[4], sau care au născut un copil sau mai mulţi, şi nu pot da naştere la alţi copii, pentru acestea nu este un păcat să aibă relaţii sexuale, chiar dacă acele relaţii intime nu duc la naşterea de copii, deoarece, nu este decizia lor să fie aşa, ci a lui Dumnezeu, care a permis această situaţie, sau chiar a închis pântecele femeii (vezi: Geneza 20:18; Geneza 30:2; Iov 3:10).

Este adevărat că sterilitatea este un semn al blestemului, şi era un motiv de nefericire în timpul biblic (Geneza 30:1-2), însă creştinul poate să privească la aspectul pozitiv (Romani 8:28), că în situaţia asta, poate să se ocupe  mai mult de lucrurile Domnului, cât şi poate da naştere la copii spirituali prin Evanghelie, şi de care să aibă timp să se ocupe, pentru ai creşte în învăţătura Domnului. Acest gen de creştini, poate pot căuta mai mult lucrurile de sus (Coloseni 3:1-3), şi binecuvântările spirituale din locurile cereşti (Efeseni 1:3).

Cuplurile care consideră sub rugăciune, că o nouă naştere în familie, ar însemna o povară, pot să se oprească de la a naşte copii abţinându-se de la relaţii sexuale. Aceasta decizie o i-au soţii de comun acord, şi sub călăuzirea Domnului nu de capul lor. Unii ar putea protesta, şi ar putea spune: „dar bine dar eu am nevoie de acest tip de relaţie intimă”,  da, înţeleg, însă o iubeşti pe soţia ta? Vrei să împovărezi?

Apoi să ne gândim, o persoană care poate când era în lume, a divorţat de soţia sa, şi aceea persoană are nevoie de relaţii intime, însă trebuie să se stăpânească deoarece şi-a pierdut dreptul la relaţii intime, prin divorţ (Romani 7:2-3; 1 Corinteni 7:11).

În mod asemănător, cei nu mai doresc copii, îşi pierd dreptul la relaţiile intime, deoarece acesta s-a dat cu scopul procrerii, nu pentru plăcerea în sine (comp. Geneza 1:28 cu Geneza 38:9-10).

Subtilă mai este tentaţia oferită în interiorul cuplului, de folosirea unor mijloace care îi permit, să aibă toată plăcere mult dorită, fără a-şi asuma responsabilitatea creşterii copiilor. Multe cupluri nu au copii, din egoism, dorind să fie liberi de orice responsabilităţi, oare dacă ar fi făcut şi părinţii tăi la fel?! Atunci nu ai mai fi existat azi să citeşti acest material!

Trebuie să înţelegi că anticoncepţionalele pune voia omului, mai presus de ordinea şi funcţionarea stabilită de Dumnezeu în corpul tău. Cu ce scop? Ca să dăm frâu liber plăcerii sexuale, dar fără funcţia reproducătoare inerentă stabilită de Creator!

Este planificarea familială un păcat?

Nu este păcat atunci când planificarea se face împreună cu Dumnezeu (Osea 12:6). Unii nu folosesc metode contaceptive nici sub formă fizică sau hormonală, ci doar pur şi simplu aleg să aibă, relaţii sexuale în perioada de ne-fertilitate a femeii. Este aceasta păcat?

Este tot o metodă de a alege doar plăcerea fără responsabilitate, eu cred că iubirea de Dumnezeu şi de semeni, ar trebui să îndemne, ori să acceptăm întregul pachet, al efectului unor relaţii intime, ori să-l refuzăm din motiv că dăm la o parte unul din scopurile acestui tip de relaţie.

Sexualitatea trăită pentru ea însăşi este golită de sens. Ea este dată şi pentru reproducere, nu degeaba, a pus Dumnezeu, sămânţa de parte bărbătească în bărbat, şi de parte femeiască în femeie.

De asemenea, să nu uităm, sexualitatea îşi are originea în lucruri vizibile temporare, deoarece Isus a spus în Matei 22:30: „Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.” Altfel zis, plăcerea sexuală, atât de mult căutată pe acest pământ nu va mai fi întâlnită în cer. De aceea, bărbatul şi femeia conduşi de Spiritul Sfânt, nu vor avea nevoie de un surogat de planificare, pentru a-şi controla naşterile în căminul lor, ci însuşi Duhul Sfânt, iubirea sfinţită care îi uneşte, şi care nu caută folosul său, le va dicta atitudinile, şi le va permite să rămână în „faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10).  

Cu toate că lumea poate considera demodată, sau chiar stupidă o astfel de atitudine, Biblia descrie epoca zilelor din urmă, prin cuvintele: „oamenii vor fi iubitori de sine, ...ne-iubitori de bine, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu” (2 Timotei 3:1-4). Astfel este de aşteptat ca optica lui Dumnezeu să fie total diferită de cea a lumii! Oamenii îşi caută mai mult plăcerile lor, decât să aprecieze naşterea de copii care derivă din darul căsătoriei (1 Corinteni 7:7). Ei se aseamănă cu Esau, un bărbat lumesc, care pentru plăcerea de a mânca o ciorbă de linte şi-a vândut dreptul de întâi-născut (Evrei 12:16-17), mulţi fac la fel, pentru plăcerea sexuală îşi vând dreptul şi darul de a procrea, mai exact anhilându-l prin anticoncepţionale.

Să trecem acum la problema avortului:

 

Ce este avortul, şi poate avea el efecte negative?

Avortul este: Întrerupere accidentala sau provocata a gravidităţii înainte ca fătul să poată trăi în afara organismului matern.

Dar să trecem la întrebarea cheie pentru un creştin: „Este avortul un păcat în faţa lui Dumnezeu”?

 

Este avortul păcat?

Ce spune Biblia:

Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre viata umana?

Omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu (Geneza 1:26-27). În Biblie fătul este numit viaţă (suflet – ebr. Nefeş) înainte de a se naşte (Exod 21:22-23). În legea lui Dumnezeu, dacă sarcina se pierde, persoana care a lovit femeia însărcinată îşi va pierde viaţa, dând astfel ca pedeapsă: „viaţă pentru viaţă”.

Biblia îi tratează pe cei ne-nascuţi ca pe fiinţele umane (Ieremia 1:5), Dumnezeu poate alege un om din pântecele mamei (Isaia 49:1,Isaia 1:5; Galateni 1:15-16). Biblia ne adevereşte că Dumnezeu cunoaşte ce se întâmplă cu fiinţa umana de la concepţie, la naştere (Psalmi 139:13-16). Iar avortul este un blestem - Exod 23:26, nu o binecuvântare.

Daca Dumnezeu a auzit glasul sângelui (sufletul) unei singure persoane (Abel) strigând la El după răzbunare, cum poate suna în urechile Lui, glasul a milioanelor de glasuri strigând din gunoaiele lumii? Creştinii din primele secole nu au fost de acord cu avortul, ei luâd copiii abandonaţi şi crescându-i ca pe proprii lor copiii.

Modul de a preveni sarcini ne-dorite la adolescenţa şi înainte de căsătorie, este castitatea sexuala. Avortul nu rezolva problema părinţilor ne-căsătoriţi, ci doar adaugă păcat la păcat.

Confruntarea cu o sarcina ne-dorită poate părea copleşitoare. Dar gândeşte-te, cum ar fi 
daca în cazul tău părinţii tăi ar fi ales avortul?

 

Există scuze pentru a face un avort?

Unii scuză avortul spunând că sunt prea săraci sau nu au condiţii să crească un copil, în cazuri extreme, mai ales în cazul unei persoane sau familii ne-creştine, există varianta a da copilul unei alte famili spre adopţie.

În cazul creştinilor, este normal ca adunarea să sprijine familiile sărace.

În cazul în care medicii spun că copilul se va naşte bolnav sau handicapat, unii apelează la avort, însă medicii nu pot garanta că aşa stau lucrurile. Şi chiar dacă copilul este bolnav, să înţelegem că trebuie să ucidem o persoană, doar pentru că este bolnavă? Există familii care declară că chiar aceşti copiii bolnavi au fost o adevărată binecuvântare şi un imbold la o apropiere mai mare de Dumnezeu, cât şi i-a ajutat să vadă anumite defecte ale lor de caracter şi i-a ajutat foarte mult în creşterea spirituală şi în sfinţirea personalităţi lor.

O altă situaţie este sarcina rezultată de la un viol, sau de la o relaţie adulteră, ulterior ne-dorită. Şi în acest caz mama care poartă sarcina, (eventual şi tatăl vitreg) se poate gândi la copil, ca la un copil pe care l-au adoptat. Trebuie să se gândească că acel copil e nevinovat, el nu are nici o vină şi merită şi el o şansă la viaţă.

 

Ce este de făcut dacă am practicat contracepţia şi avortul?

Dacă am practicat contracepţia şi avortul, trebuie să ne căim sincer, şi pentru a putea să ne căim cu adevărat, trebuie prima dată să conştientizăm gravitatea păcatului nostru, cerându-i de la Dumnezeu lumină şi descoperire, cât şi studiind principiile Biblice în acest sens pentru a înţelege gravitatea păcatului.

Numai după ce înţelegem pe deplin gravitatea păcatului nostru putem să ne căim pe deplin, numai aşa se poate naşte în noi o întristare după voia lui Dumnezeu care să conducă la o transformare a vieţii noastre (2 Corinteni 7:9-11). Abia după aceea, putem să mărturisim în mod complet şi profund păcatul la Dumnezeu (1 Ioan 1:9), dar e necesar ca să ne şi lăsăm de astfel de practici ca să căpătăm îndurare (Proverbe 28:13).

Unele familii au considerat chiar că o practică compensatorie şi o manifestare a căinţei, ar fi adoptarea unui copil, sau mai multor copii în funcţie de câte avorturi s-au efectuat (comp. cu Exod 21:23).

 

Care este soluţia pentru o viaţă de familie sfântă?

Trebuie să păstrăm castitatea înainte de căsătorie şi fidelitatea în căsnicie, să respectăm faptul că sexualitatea umană nu poate fi folosită în afara căsătoriei binecuvântată de Dumnezeu.

Contracepţia, sterilizarea, uciderea copiilor şi fecundarea artificială (însemânţarea, fecundarea în eprubetă...), în urma căreia a avut loc concepţia fără raportul conjugal caracteristic sunt păcate, iar păcatele sunt întotdeauna interzise.

Nu participaţi şi nu permiteţi procedurile de diagnostic prenatal cu intenţia de a detecta şi de a ucide un copil bolnav! Ceea ce nu este îngăduit să-i faci unui copil născut bolnav, nu este îngăduit să-i faci nici bolnavului încă ne născut! Nu există nici o deosebire între omul născut şi cel ne născut. Singura deosebire constă doar în locul în care acesta se află. Nu locul îl face pe om. Omul este om, este fetiţă sau băiat, chiar din momentul conceperii sale!

De aceea, indiferent de situaţia în care a fost conceput, indiferent de condiţiile de mediu, dacă copilul a fost dorit sau nu, dacă este sănătos sau bolnav, întotdeauna, iubeşte copilul şi lasă-l să trăiască!

Concluzionez cu cuvintele lui Solomon: Eclesiastul 7:29: „Numai, iată ce am găsit: că Dumnezeu i-a făcut drepţi pe oamen, dar ei umblă cu multe şiretenii.”