Viaţa de familie a fost creată de Dumnezeu. Doar El ne poate îndruma, sfătui spre a avea o viaţă de familie fericită. Bazele căsniciei sau ale familiei, este aranjamentul creat de Dumnezeu încă de la început, când lui Adam, Tatăl ceresc i-a dat o singură soţie, pe Eva. Astfel, în cadrul unei familii, într-o căsnicie, trebuie să fie implicate doar două persoane: bărbatul şi femeia, deoarece Creatorul nu i-a dat lui Adam decât o soţie nu mai multe (Matei 19:4-6; vezi şi 1 Timotei 3:2).
Dumnezeu a creat bărbatul şi femeia, făcându-i să fie o familie (Geneza 1:27; 2:18,24). Aceasta avea rolul să stăpânească pământul şi animalele în dragoste şi să umple pământul cu oameni, iar împreună să formeze o societate fericită (Geneza 1:28; 2:15). Ei trebuiau să le acorde o educaţie plină de iubire copiilor şi să le fie un sprijin real până ce aceştia se vor maturiza şi îşi vor întemeia la rândul lor o familie (Deuteronom 6:6,Deuteronom 1:7; Matei 19:5).
La orice aparat, pentru o funcţionare corectă, există 'un ghid de utilizare', creat de constructorul aparatului, în mod asemănător, Cel care a întemeiat familia, este singurul în măsură să ne dea 'ghidul de utilizare' pentru o funcţionare corectă care să ducă la fericire, la pace cu Dumnezeu şi între membrii familiei.
Ghidul de utilizare este Sfânta Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu! Legile lui Dumnezeu sunt spre folosul, şi fericirea familiei (Psalmi 1:1-3; 19:7-11). Dacă vom asculta de poruncile lui Dumnezeu vom construi o familie puternică zidită pe stânca ascultării de Dumnezeu. Domnul Isus a spus că cel care respectă Cuvintele Lui, este un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă, chiar dacă au venit ploile, şuvoaiele de apă (probbleme, încercări), ea nu s-a prăbuşit căci avea temeilia pe stânca Cuvântului lui Dumnezeu (Matei 7:24-26). Astfel, căsătoriile solide, sunt cele în care este implicat şi Dumnezeu, deoarece în Eclesiastul 4:12, se spune: „...şi funia împletită în trei nu se rupe uşor”.
Întemeierea unei familii începe cu căsătoria celor doi, care se iubesc în mod sincer. Căsătoria se face prin cununia civilă, deoarece legătura aceasta trebuie să fie înregistrată legal supunându-ne legilor statului (Tit 3:1), dar ea trebuia să fie un angajament sau legământ, în faţa lui Dumnezeu (Proverbe 2:17; Ezechiel 16:8; Maleahi 2:14; 2 Corinteni 11:2). Dar şi un legământ unul faţă de celălalt, al iubirii şi respectului reciproc, până când moartea îi va despărţi (Marcu 10:8-12; Romani 7:2,Romani 1:3 comp. cu Efeseni 5:22-33).
Prin urmare, căsătoriile de probă, concubinajul sau alte relaţii de acest gen, încalcă principiile Bibliei, care descriu aceste acte, ca fiind „desfrânare” BCR, adică relaţiile sexuale dinainte de căsătorie ne-aprobate de Dumnezeu (1 Corinteni 7:2).
Este important ca cei credincioşi să se căsătorească doar cu credincioşi în Domnul (Deuteronom 7:3,Deuteronom 1:4; 1 Corinteni 7:39; 2 Corinteni 6:14).
Cel mai important lucru este să-l întrebăm pe Dumnezeu, şi să predăm, viaţa, dorinţele noastre, Lui, să-L lăsăm ca El să ne călăuzească spre viitorul partener, şi să ne însuşim din Scripturi, principiile după care putem discerne un soţ sau o soţie după voia lui Dumnezeu (2 Timotei 3:16,2 Timotei 1:17).
Să vedem în continuare sfaturile Cuvântului lui Dumnezeu pentru membrii familiei:
Sfaturile lui Dumnezeu pentru soţ:
Soţul este capul familiei (Efeseni 5:23) şi de aceea el este cel care va conduce familia, bineînţeles cu iubire şi spirit de sacrificiu, adică depunând eforturi asidue pentru bunăstarea familiei (Efeseni 5:25).
Soţul trebuie să-şi iubească soţia ca pe sine însuşi. El trebuie să o trateze aşa cum îşi tratează Isus trupul Său, adică adunarea creştină (Efeseni 5:25, 28, 29). El nu trebuie să-şi lovească niciodată soţia sau să o trateze în vreun fel cu cruzime. Dimpotrivă, el trebuie să-i arate onoare şi respect (Coloseni 3:19; 1 Petru 3:7). Soţul nu trebuie să-şi bată soţia sau să-şi maltrateze copiii (Efeseni 5:28,Efeseni 1:29), ci să-i disciplineze cu blândeţe, instruindu-i în învăţătura şi disciplina Domnului (Efeseni 6:4).
Însă uneori el poate face apel şi la nuia, pentru a-şi disciplina copiii, dar nu la mânie, şi păstrându-şi iubirea, calmul, pacea chiar în momentul aplicării disciplinei. De asemenea, copilul trebuie să fie conştientizat pentru ce faptă rea este disciplinat (Proverbe 13:24; Coloseni 3:21).
Tatăl trebuie să se îngrijească de: (1) Necesităţile spirituale, ajutându-şi familia să aibă o relaţie cu Dumnezeu, şi dându-le o îndrumare adecvată (Proverbe 22:6); (2) De necesităţile materiale, adică de hrană, îmbrăcăminte şi adăpostul necesar (Timotei 5:8); (3) de necesităţile afective, adică să se îngrijească de momente de comuniune, dragoste, prietenie, recreare şi comunicare deschisă (Eclesiastul 3:4; Zaharia 8:5).
Soţul trebuie să ia iniţiativă în toate aceste lucruri şi să colaboreze cu soţia, care i-a fost dată ca întregire şi ca partener, astfel cerându-i părerea (Proverbe 15:22), însă el este cel ce ia decizia finală (Efeseni 5:24).
Soţul trebuie să-şi iubească soţia ca pe sine şi să-i acorde onoare, deoarece în caz contrar rugăciunile lui nu vor fi ascultate de Dumnezeu, şi relaţia lui spirituală va fi afectată (Efeseni 5:25,Efeseni 1:28,Efeseni 1:29; 1 Petru 3:7).
Sfaturile lui Dumnezeu pentru soţie:
Soţia trebuie să fie un ajutor potrivit pentru soţul său (Geneza 2:18). Ea trebuie să-şi ajute soţul la învăţarea şi educarea copiilor (Proverbel 1:8). Dumnezeu pretinde de la o soţie să se îngrijească cu iubire de familia sa (Proverbel 31:10, 15, 26, 27; Tit 2:4, 5). Ea trebuie să fie un ajutor pentru soţ la toate aceste aspecte, adică la educarea copiilor şi îngrijirea familiei, fiind o bună gospodină (Tit 2:5; Proverbe 1:8; 31:10,15,26,27).
Soţia nu trebuie să concureze cu soţul în ce priveşte conducerea, ea trebuie să fie conştientă că lucrurile nu merg bine cu doi conducători, cum o maşină nu ar merge bine cu două volane. Soţia, trebuie să aibă teamă de soţ, în sensul de a avea un respect profund faţă de el (Efeseni 5:33).
Ea trebuie să fie supusă (comp. cu Efeseni 5:22,Efeseni 1:24), chiar dacă soţul este necredincios (1 Petru 3:1), excepţie de la ascultare şi supunere, este în cazurile când soţul îi cere lucruri ce contravin Cuvântului Dumnezeu (Faptele Apostolilor 5:29), dar şi atunci refuzul de a face un lucru păcătos, îl va da în smerenie, cu dragoste şi cu respect (comp. cu 1 Petru 3:1-4).
Sfaturile Creatorul pentru copii:
Având în vedere că prin părinţii au primit viaţă, şi în general părinţii au făcut multe sacrificii pentru ei, este normal ca ei să fie ascultători şi supuşi părinţilor, acordându-le onoare (Efeseni 6:1-3).
Dumnezeu i-a rânduit pe părinţi ca autoritate peste ei, până la timpul când ei vor deveni adulţi (Galateni 4:1,Galateni 1:2), şi până când eventual vor institui ei însuşi prin căsătorie o familie (Matei 19:5).
Când a fost copil, Isus ar fi putut găsi o mulţime de greşeli la părinţii lui imperfecţi şi totuşi El le-a fost supus (Luca 2:51,Luca 1:52).
Această supunere, nu însemnă că trebuie să ascultăm în direcţii greşite de părinţi, cum ar fi dacă ei ne îndemnă să ne prostituăm, să minţim, să furăm, etc. Ascultarea noastră de părinţi este „în Domnul”, nu afara principiilor Domnului (Efeseni 6:1). Însă atâta vreme cât ceea ce ne spun ei să facem, nu contravine învăţăturii Domnului, trebuie să-i ascultăm „în toate”, deoarece lucrul acesta este plăcut Domnului Isus (Coloseni 3:20). Dacă copii vor face aşa, au această promisiune din partea lui Dumnezeu: „ca să fii fericit şi să trăieşti multă vreme pe pământ” (Efeseni 6:3).
Alte sfaturi:
Familiile ca să fie fericite trebuie să aibă şi păstreze comuniunea cu Dumnezeu, Cel ce a întemeiat familia. După cum un aparat nu funcţionează decât conectat la sursa de curent electric, nici familia nu poate funcţiona bine fără Dumnezeu, călăuzirea Lui, implicarea şi ajutorul Lui.
Este foarte important ca fiecare membru al familiei să aibă o viaţă de rugăciune (1 Tesaloniceni 517), cât şi ca familiile să se roage zilnic împreună, să aibă momente de părătăşie spirituală cu Dumnezeu şi între ei.
Ei trebuie să se roage unii pentru alţii, să se suţină reciproc în rugăciune, numai atunci va exista cu adevărat iubire între ei, dacă ei Îl iubesc pe Dumnezeu, iar la rândul Lui, Dumnezeu le toarnă dragostea Lui prin Duhul Sfânt în inimile lor (Romani 5:5). Numai gustând din bunătatea lui Dumnezeu şi având dragostea lui Dumnezeu în noi, putem la rândul nostru să manifestăm dragoste şi să cunoaştem adevărata dragoste!
Membrii familiei se vor respecta unul pe altul dacă mai întâi Îl respectă pe Dumnezeu şi poruncile Lui, ca apoi Dumnezeu îi cinsteşte pe cei care Îl cinstesc pe El (1 Samuel 2:30).
Familiile vor fi fericite, dacă ei individual vor studia Biblia, dacă personal se vor hrăni din Cuvântul lui Dumnezeu, ca apoi să hrănească pe alţii. Însă familiile trebuie să studieze împreună Biblia, aceasta îi va ajuta să se vadă permanent în lumina lui Dumnezeu viaţa lor de familie (Psalmi 119:105), să evite capacanele, pericolele şi permanent să se corecteze după sfatul lui Dumnezeu. Studiul Bibliei în familie va întări legătura cu Dumnezeu şi legătura familiei, făcând-o să fie cu adevărat fericită, după cum este scris în Psalmi 119:1 (Noua Traducere românească): „Ferice de cei integri în căile lor, care umblă după Legea Domnului”.