Cina Domnului este o altă lucrare sfântă foarte importantă pentru creştini, lucrul acesta este evident încă din mărturiile Scripturilor creştine cu privire la întrunirile Bisericii Primare (1 Corinteni 11:23-29)
Cina Domnului, este al doilea mare act sfânt în adunarea creştină, după botezul în apă. Termenul „Cina Domnului” este folosit doar în 1 Corinteni 11:20. De asemenea, se mai cunosc şi următorii termeni biblici: „împărtăşire” sau „comuniune” (1 Corinteni 10:16); „masa Domnului” (1 Corinteni 10:21); „frângerea pâinii” (Faptele Apostolilor 2:42).
Cine se poate împărtăşi sau consuma din cină?
A mânca cina Domnului, înseamnă a mânca din trupul şi sângele Domnului, doar cei ce fac parte din trupul Domnului, pot să i-a parte la Cina Domnului (1 Corinteni 10:16-17).
Cum devine cineva mădular în trupul lui Cristos?
Cu ocazia botezului în apă în Numele lui Isus, după ce cineva s-a pocăit de păcate, a crezut în Domnul Isus (Faptele Apostolilor 20:20-21), mărturiseşte pocăinţa şi credinţa într-o rugăciune publică, o mărturie cu gura lui în apa botezului (Romani 10:9-10), şi este îngropat cu Isus şi înviază cu El prin credinţă (Coloseni 2:12), este adăugat prin Duhul Sfânt în trupul lui Cristos ca mădular (1 Corinteni 12:12-13).
În vechime, Israelul au mâncat din pâinea spirituală şi au băut o băutură spirituală, ce prefigura cina Domnului, imediat după ce au fost botezaţi în nor şi mare înspre Moise (1 Corinteni 10:1-4).
Astfel, doar credincioşii născuţi din nou în apa botezului, devenind astfel membri ai corpului lui Cristos şi părtaşi la Noul Legământ, se pot împărtăşi din pâine şi vin (1 Corinteni 10:16-18; Evrei 2:11; Evrei 3:1; Evrei 10:14-22).
Vedem în cartea Faptele Apostolilor, cum credincioşii botezaţi în apă, au intrat astfel în comunitatea locală de creştini, şi ei stăruiau în frângerea pâinii, împreună cu apostolii (Faptele Apostolilor 2:41-47).
Cum şi când se serveşte Cina Domnului?
De câte ori trebuie ţinută pe an Cina Domnului?
La început în biserica, Cina se lua zilnic (Faptele Apostolilor 2:42). Expresia: „frângerea pâinii”, referindu-se la Cina Domnului, descriind prin această expresie prima parte a cinei.
În biserica din Corint ei luau cina, ori de câte ori se adunau, probabil zilnic sau cel puţin duminica când în mod sigur se adunau în ziua Domnească (1 Corinteni 11:17-20,1 Corinteni 11:33-34).
Această rânduială exista în fiecare adunare creştină, căci în 1 Corinteni 4:17, se spune: „Pentru aceasta v-am trimis pe Timotei, care este copilul meu preaiubit şi credincios în Domnul. El vă va aduce aminte de felul meu de purtare în Hristos şi de felul cum învăţ eu pe oameni pretutindeni în toate Bisericile.”
Cu toate că Duhul Sfânt ne poate călăuzi când să luăm Cina, ea trebuie luată, cel puţin o dată pe săptămână, în ziua întâi a săptămânii (Faptele Apostolilor 20:6-7). Căci este normal să luăm „cina Domnească” (traducerea literală din greacă – 1 Corinteni 11:20) în „Ziua Domnească” (traducerea literală din greacă) expresie folosită de apostolul Ioan în Apocalipsa 1:10, pentru a desemna ziua de închinare, duminica, Ziua care aparţine Domnului, ziua când a înviat Domnul Isus.
Dar şi mai bine ar fi, să avem întruniri zilnice de închinare ca adunare, şi astfel să o luăm în fiecare zi ca primi creştinii din Faptele Apostolilor 2:42-47!
Cina Domnului, a fost efectuată de Domnul şi apostolii, după cum urmează:
I. Frângerea pâinii:
Cu ocazia paştelui se frângea pâinea nedospită şi se consuma alături de ierburi amare şi de mielul fript, potrivit porunci divine (Exod 12). Cu ceva timp înainte de a veni Domnul pe pământ, evreii au adăugat la masa pascală şi vinul.
În noaptea aceea, Isus a frânt pâinea şi au băut vin, împreună cu ucenicii, conf. cu Luca 22:14-18, în cadrul mesei de paşte.
Apoi Isus i-a spălat pe picioare. Apoi, El i-a înmuit bucăţica de azimă în bolul cu vin şi i-a dat-o lui Iuda, acesta a ieşit afară, era noapte (Ioan 13:26-30).
Doar după plecarea lui Iuda, Domnul a dat pâinea care era trupul Său şi vinul care era sângele Său, sângele Noului legământ (Matei 26:26-28).
Biserica primară imitând exemplul Domnului, a considerat că din Cina Domnului, face parte şi „frângerea pâinii”, pe care Isus a făcut-o în prima parte a serii, nu doar actul final al Cinei: împărtăşirea cu trupul şi sîngele Domnului. Astfel găsim scris că ei stăruiau în frângerea pâinii (Faptele Apostolilor 2:42). Prin aceasta se arată că ei ţineau Cina Domnului incluzându-se în ea, atât frângerea pâinii, cât şi împărtăşirea cu trupul şi sângele Domnului.
La frângerea pâinii se obişnuia să se înmoaie frânturile de pâine în bolul cu vin. La această primă parte a cinei se putea consuma mai multe azimi, şi se putea consuma mai mult vin decât o simplă înghiţitură, de aceea, unii corinteni erau „beţii” (1 Corinteni 11:21)!
Dar pentru că peste tot Scripturile creştine, vorbesc de „frângerea pâinii” (Faptele Apostolilor 2:42; Faptele Apostolilor 21:6), este evident că doar o pâine se consuma o dată, după ce se termina, se binecuvânta alta şi se consuma şi tot aşa!
II. Pregătirea inimilor prin Cuvânt şi spălarea picioarelor:
Domnul Isus, le spune ucenicilor în aceea seară: „Deja voi sunteţi curaţi, datorită Cuvântului pe care vi l-am spus” (Ioan 15:3). Dar nu toţi erau curăţiţi, Iuda, fiind excepţia (Ioan 15:10).
Ei erau curaţi, dar nu integral, având nevoie să fie spălaţi pe picioare! Ce însemna aceasta? Că ei mai aveau probleme cu un duh de mândrie, ei sau luptat chiar în aceea seară, care să fie mai mare între ei! Această ceartă, este consemnată doar de Evanghelistul Luca 22:24-27. Şi tocmai în acest context, Domnul după ce îi învaţă că „cel mai mare între voi să fie ca cel mai tânăr; şi conducătorul, ca cel care slujeşte”, trece şi la fapte şi îi slujeşte arătându-le practic cum se comportă un conducător! Astfel, El se încinge cu un ştergar, i-a un lighean toarnă apă în el şi începe să-i spele pe ucenici pe picioare. El îi precizează la Petru, care iniţial s-a opus spălării pe picioare (aşa cum fac mulţi în zilele noastre), spunându-i: „Ce fac Eu, tu nu ştii acum, dar vei înţelege după acestea” (Ioan 13:7). Domnul îi întreabă pe ucenici după ce le-a spălat picioarele: „Înţelegeţi ce v-am făcut? Voi Mă numiţi «Învăţătorul» şi «Domnul» şi bine ziceţi, pentru că sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora; căci v-am dat un exemplu, pentru ca, aşa cum v-am făcut Eu, să faceţi şi voi.” – Ioan 13:12-15.
Astfel, şi creştinii din prezent, trebuie să-şi curăţească inima prin Cuvânt şi prin spălarea picioarelor înainte de cină, prin care se spală unii pe alţii, şi în care Domnul este prezent şi îi spală de mândrie şi îi pregăteşte pentru ca doar cei curaţi integral să poată lua: Cina Domnului! (comp. cu 1 Corinteni 5:7-8).
III. Pâinea şi vinul – trupul şi sângele Domnului:
Domnul Isus în aceea seară a ţinut paştele cu ucenicii Săi (Luca 22:15), ori cu ocazia paştelui se mânca pâine ne-dospită (Exod 12:15-20), de asemenea în Biblie păcatul este simbolizat prin aluatul dospit (Matei 16:6,Matei 1:12), de aceea este bine să se ţină cu pâine ne-dospită, căci aceasta simbolizează trupul lui Cristos fără de păcat (Luca 22:15,Luca 1:19; comp. cu Exod 12:18-19).
Biblia ne spune că Isus le-a dat o cupă ce conţinea rodul viţei, fără a preciza dacă conţinutul ei era vin sau must (Matei 26:29; Marcu 14:25; Luca 22:18). Însă toate dovezile indică că era vorba de vin şi nu de must. Cu toate că cei ce susţin că Isus a ţinut Cina cu must ne-fermentat, aduc ca argument faptul că Isus nu a putut încuraja la consumarea alcoolului, şi că fermentul (drojdia) reprezintă păcatul, de aceea zic ei, că un simbol mai bun este mustul care nu a fermentat; totuşi cei care sărbătoresc cu vin roşu, au ca argumente, faptul că dintr-un vin curat a fost eliminată drojdia.
Apoi de toamna până primăvara când a avut loc paştele, mustul a fermentat transformându-se în vin.
Un alt argument este că evreii cu câteva sute de ani înainte de Isus, au introdus practica consumării vinului cu ocazia paştelui, obicei ce se pare că şi Isus la folosit.
Trebuie precizat că termenul ebraic pentru vin este „iain”, în Biblie el este asociat cu acţiuni de închinare, jertfă, iar sucul de struguri ne-fermentat (mustul) în ebraică: „miz-anavim” sau „tiroş”, acesta nu apare nicăieri în acţiuni de închinare. Deoarece de Pesah se bea vin fermentat, Isus nu a putut să bea decât vin nu must, deoarece doar vinul era asociat cu închinarea şi cu serviciul sacru (Exod 29:40; Levitic 23:13; Numeri 15:7,Numeri 1:10; Numeri 28:14). Jertfele din V.T. Erau aduse cu vin (Numeri 28:6-7), Înţelepciunea care este Domnul Isus dă la masa Lui vin (comp. Proverbe 9:1-5 cu 1 Corinteni 1:24). Doar în cazul copiilor vinul era diluat cu apă de paştele evreiesc, dar deoarece copiii nu participă la Cina Domnească nu este nevoie de nici o diluare în cadrul noului legământ.
În iudaism dar şi în biserica primară nu exista interdicţie asupra vinului, doar asupra excesului, acesta trebuia consumat cu moderaţie (Proverbe 9:2,Proverbe 1:5; Proverbe 20:1; Proverbe 23:29-35; 1 Timotei 3:3,1 Timotei 1:8; Tit 2:3).
Apoi chiar dacă vinul este must fermentat, dacă fermentarea este completă, drojdea este aruncată, vinul este separat de sedimente, curat şi fără drojdie.
În plus, Isus nu a condamnat consumarea băuturilor alcoolice, căci El însuşi a băut şi la fel şi apostolii, ba chiar a transformat apa în vin la nunta din Cana (Matei 11:19; Ioan 2:1-11), însă Biblia condamnă consumul în exces sau beţia (1 Corinteni 6:10; Efeseni 5:18).
Din Scripturile creştine, reiese limpede că primii creştini au folosit vinul la cina Domnului, căci unii din păcate sau şi îmbătat (1 Corinteni 11:21), ceea ce indică consumarea vinului la Cină şi nu a unui suc fără alcool de struguri (mustului), acesta reprezentând sângele ispăşitor vărsat pentru noi (Matei 27:27-29).
În concluzie, la cina Domnului se serveşte pâine ne-dospită şi rodul viţei, adică vin roşu.
Domnul Isus a spus: „Şi, pe când mâncau ei, Isus, luând pâine, binecuvântând, a frânt-o şi le-a dat-o şi a spus: „Luaţi, acesta este trupul Meu“. Şi, luând paharul, mulţumind, le-a dat; şi au băut toţi din el. Şi le-a spus: „Acesta este sângele Meu, al noului legământ, cel care se varsă pentru mulţi.” (Marcu 14:22-24). Deci pâinea şi vinul nu sunt un simbol cum cred unii; ci este trupul şi sângele Domnului.
Pavel care comentează ulterior cuvintele Domnului prin călăuzirea Domnului, nu a spus că pâinea şi vinul este o împărtăşire cu simbolul trupului şi al sângelui, ci a spus: „Paharul binecuvîntat, pe care-l binecuvîntăm, nu este el împărtăşirea cu sîngele lui Hristos? Pînea, pe care o frîngem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos?”
Ba mai mult, Dumnezeu îl inspiră pe Pavel prin Duhul să scrie că cel ce ia masa Domnului în chip nevrednic, amestecând pâinea de la prima parte a cinei (frângerea pâinii) cu pâinea care este trupul Domnului, că el nu deosebeşte „trupul” lui Cristos! Astfel Pavel nu spune că nu deosebesc ‘simbolul’ sau ‘reprezentarea trupului’ ci nu deosebeşte „trupul” Domnului (1 Corinteni 11:27-29).
Mai este un lucru important, şi anume să mâncăm o singură pâine, şi să bem dintr-o singură cupă, deoarece Isus a spus: „Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.” (Matei 26:26-28).
A lua cina cu mai multe pâini şi cu mai multe pahare, denotă mai multe trupuri ale lui Cristos, şi sângele a mai multor trupuri, ceea ce ar fi nepotrivit, ar fi o mărturie falsă, ar fi chiar o hulă, o blasfemie la adresa Domnului care nu are decât un singur trup (Efeseni 4:4).
Apostolul Pavel, precizează clar în 1 Corinteni 10:16-17, cum se i-a cina în mod corect: „Paharul (nu paharele) binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea (nu pâinile) pe care o frângem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos? Având în vedere că este o pâine, noi, care Suntem mulţi, Suntem un trup; căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine”.
Partea a doua a Cinei Domnului Isus, includea:
1) „a luat pâine” (1 Corinteni 11:23);
2) „a binecuvântat” (Matei 26:26, sau „a mulţumit” [Tatălui ceresc pentru ea] (1 Corinteni 11:24);
3) „a frânt-o” [pâinea ce a devenit trupul lui Cristos] (Matei 26:26);
4) „a dat” [a dat-o ucenicilor] (Matei 26:26) şi a spus: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu” (Matei 26:26).
Apoi:
1) „a luat un pahar” (Matei 26:27);
2) „mulţumind” [Tatălui ceresc pentru el] (Matei 26:27);
3) „li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor” (Matei 26:27-28).
IV. Cântări de laudă:
În cele din urma ceremonia s-a încheiat cu o cântare de laudă (Matei 26:30), posibil unul dintre psalmii pe care evreii îi cântau de obicei cu ocazia Pesahului, unul din psalmii de lauda obişnuiţi pentru aceasta perioada a Pesahului cum ar fi Psalmii de la 113 la 118.
Este potrivit ca şi creştinii să cânte cântări de laudă la sfârşitul Cinei Domnului.
Cine nu se poate împărtăşi sau consuma din cină?
Vedem în cartea „Fapte”, cum credincioşii botezaţi în apă, au primit Spiritul, deoarece ei au fost salvaţi, şi aveau „bucurie şi curăţie de inimă” pe care o dă Spiritul (Faptele Apostolilor 2:38-47; Faptele Apostolilor 13:52), au intrat astfel în comunitatea locală de creştini, şi ei stăruiau în frângerea pâinii, împreună cu apostolii (Faptele Apostolilor 2:41-47).
Am văzut că doar cei care fac parte din trupul Domnului se pot împărtăşi la Cina Domnului (1 Corinteni 10:16-17), dar cine nu se poate împărtăşi:
1. Cel care nu a experimentat naşterea din apă şi Duh: şi nu a intrat în noul legământ prin sîngele lui Isus (Ioan 3:3-5), nu are voie să se împărtăşească la Cina Domnului, nici măcar să i-a parte l afrângerea pâinii care face parte din Cina Domnului şi pe care o consumă doar familia Domnului (comp. cu 1 Corinteni 10:2-3; Faptele Apostolilor 2:38-47).
2. Este dat afară din adunare: există situaţii în care cineva a păctuit grav, în această situaţie, fie conducerea adunări sub călăuzirea Duhului (1 Timotei 1:20), fie întreaga adunare (Matei 18:17), exclude aceea persoană din adunare, iar cât timp aceea persoană este exclusă, el este aluat al păcatului şi nu poate lua parte la cina Domnească (1 Corinteni 5:1-11).
Care este scopul şi semnificaţia cinei Domnului?
În referinţă cu trecutul, Cina Domnului este o amintire a morţii lui Cristos pe Calvar pentru mântuirea credinciosului din păcat şi de sub osânda (Luca 22:19).
În legătura cu prezentul, cina Domnului este o părtăşie cu Cristos şi o părtăşie cu ceilalţi membri ai Trupului lui Cristos (1 Corinteni 10:16-17). Apoi Cina este o recunoaştere şi o proclamare a Noului Legământ prin care credincioşii reafirmă domnia lui Cristos şi identificarea cu Cristos (Luca 22:20,Luca 22:28-30).
Referitor la viitor, Ea reprezintă aşteptarea cu nerăbdare a întoarcerii iminente a lui Cristos pentru mireasa Sa şi a ospăţului regal ce va avea loc (1 Corinteni 11:26; Apocalipsa 19:7-9).
În continuare aş dori să punctez pe scurt motivele pentru care cred că a fost instituită Cina Domnului:
Ø În amintirea lui Cristos, adică a jertfei Sale (1 Corinteni 11:24; Luca 22:19);
Ø Pentru a vesti moartea lui Cristos până la a doua Sa venire (1 Corinteni 11:26);
Ø Este o comuniune cu jertfa lui Isus, o comuniune cu trupul şi sângele Domnului dat pentru noi, aceasta se realizează prin împărtăşirea cu pâine şi vin (1 Corinteni 10:16);
Ø Comuniune cu Isus la nivel spiritual căci Isus este prezent oriunde este prezentă şi adunarea Sa, iar la Cina Domnului adunarea Sa este strânsă pentru numele Lui (Matei 18:20);
Ø Cina Domnului are rolul de a prezenta şi realiza comuniunea frăţească a trupului lui Cristos, astfel nu numai că avem o comuniune cu Cristos dar avem şi o comuniune cu fraţii şi surorile noastre cu care suntem un singur trup o singură pâine (1 Corinteni 10:16-17);
Ø Cina Domnului este un semn al Noului legământ, căci paharul este legământul cel nou în sângele lui Isus (Luca 22:20).
Ø Identificare cu Isus şi ucenicii Lui, deoarece şi El a ţinut cina împreună cu discipolii Lui (Luca 22:14-15);
Ø Cina Domnului este şi pentru a oferi un prilej de laudă şi mulţumire adusă la adresa lui Dumnezeu (Luca 22:19; 1 Corinteni 10:16; 1 Corinteni 11:24).
Să nu uităm că în Noul Legământ această sărbătoare este poruncită de Isus Cristos este CINA DOMNULUI (Luca 22:17-20; 1 Corinteni 11:23-29), această cină de amintire a jertfei lui Cristos, care este paştele Noului Legământ (1 Corinteni 5:7-8). Domnul Isus a poruncit: ,,Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.” (1 Corinteni 11:24-25). Deci Domnul Isus a spus: ,,să faceţi lucrul acesta spre pomenirea (,,amintirea” BCR) Mea”, deci aceasta trebuie ţinută, căci Domnul a poruncit să facem acest lucru!