În acest material vorbim strict de darurile date de Spiritul Sfânt, şi nu despre darurile, abilităţile sau talentele naturale, provenite din naştere.

Darurile Spiritului Sfânt (Evrei 2:4), sunt cele ce sunt date de Spiritul Sfânt (1 Corinteni 12:7,1 Corinteni 1:8), şi mai sunt numite şi daruri ale harului (Romani 12:6), sau daruri spirituale (Romani 1:11).

În general există trei opinii în ce priveşte existenţa darurilor Spiritului după cum urmează:

1.   Darurile au încetat după moartea apostolilor şi încheierea canonului Biblic;

2.  Doar unele daruri au încetat, aşa numitele ‘daruri semne’, adică: darul minunilor, limbilor, profeţiei, vindecărilor, apostolatului.  Însă alte daruri ca: conducerii, învăţării, milosteniei, dărniciei, ospitalităţii, etc. nu au încetat.

3. Darurile spirituale sunt permanente în adunarea creştină până la venirea lui Isus Cristos şi a stări de perfecţiune a credinciosului.

Să lăsăm ca Biblia însă să ne răspundă la întrebarea: Au încetat unele daruri, sau toate darurile Spiritului Sfânt? Sau ele trebuie să fie active în totalitate şi în prezent în adunare până la venirea Domnului?

Cu atât mai mult, ar trebui să încercăm să răspundem la această întrebare, deoarece darurile sunt date „spre folosul tuturor” şi „pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos”[1] (1 Corinteni 12:7; Efeseni 4:12).

Vom analiza pe rând argumentele Scripturale ce tratează existenţa darurilor şi când acestea vor înceta. Este de preferat, dacă dorim să ajungem la concluzia corectă, să dăm la o parte prejudecăţile, şi să ne lăsăm umpluţi cu adevărul simplu al Cuvântului lui Dumnezeu.

Mulţi oameni nu cred în existanţa darurilor pentru că nu au văzut, daruri autentice manifestate. Însă Biblia care este Cuvântul lui Dumnezeu ne spune în 2 Corinteni 5:7: „pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere” iar în Romani 10:17 se spune: „Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” Astfel, ei nu pot experimenta darurile minunate a lui Dumnezeu date prin Spiritul Sfânt deoarece, ei umblă prin vedere şi nu prin credinţă, ei se bazează când trag concluzii pe ceea ce văd, simt şi aud, în loc să se bazeze pe Cuvântul lui Dumnezeu.

Unii spun: „dacă aş vedea în prezent un miracol aş crede că e posibil şi în zilele noastre”,  astfel ei îşi exprimă necredinţa, ei prima data ar trebui să-şi pună problema: „ce învaţă Biblia despre daruri? Dacă ea învaţă că ele funcţionează şi în prezent, atunci eu cred indiferent de ce văd sau ce aud. Eu cred pentru că Cuvântul este adevăr (Ioan 17:17; vezi şi Proverbe 30:5,Proverbe 1:6), şi pentru că eu nu mă bazez pe ceea ce văd ci pe credinţa auzită prin Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel indiferent ce spun liderii religioşi, chiar dacă toţi predicatorii ar spune la un loc că darurile au încetat, însă dacă Cuvântul lui Dumnezeu îmi spune altceva, eu cred Cuvântul.” Tu ce crezi dragă cititorule? Crezi Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu sau ceea ce vezi şi simţi? Sau ceea ce ţi-au spus liderii din confesiunea ta?

Dar haide-ţi să vedem ce învaţă Cuvântul lui Dumnezeu în ce priveşte existenţa darurilor, învaţă El că darurile Spiritului, au încetat după moartea apostolilor? Sau o dată cu încheierea Canonului Biblic? Sau că doar unele daruri mai funcţionează în prezent, sau Biblia învaţă că toate darurile vor exista până la venirea Domnului şi la glorificarea noastră şi astfel fiind făcuţi perfecţi (desăvârşiţi) atunci nu vom mai avea nevoie de daruri?

 

Pretinse argumente în favoarea încetării darurilor:

Darurile au încetat o dată cu moartea apostolilor. În Scripturi ne este prezentat cum anumite daruri au fost transmise prin mâinile Domnului şi a apostolilor, de asemenea, prin ei Dumnezeu a făcut miracole sau în prezenţa lor (Faptele Apostolilor 2:4,Faptele Apostolilor 1:14,Faptele Apostolilor 1:17,Faptele Apostolilor 1:43; 5:12; 10:44-46; 19:6; etc.). Astfel o dată ce ei au murit, aceste capacităţi sau pierdut.

Răspuns: Nu există nici un text clar care să precizeze că miracolele şi darurile spirituale sunt legate de prezenţa celor 12 apostoli sau prin punerea mâinilor lor. De exemplu, Filip fără a fi apostol a făcut miracole, şi fără ca apostolii să fie de faţă (Faptele Apostolilor 8:5-8); tot la fel Anania (Faptele Apostolilor 9:10-18). Darurile sunt legate de voia Suverană a lui Dumnezeu şi nu de prezenţa unor oameni (Evrei 2:4), şi de credinţa individuală (Ioan 14:12). În plus, Scripturile Ebraice (Vechiul Legământ) semnalează daruri ca profeţia de pildă, fără a fi prezent Domnul Isus sau apostolii.

Un alt argument, este că darurile Spiritului au avut ca scop înfiinţarea şi adeverirea prin semne a adunării creştine (Faptele Apostolilor 2; Evrei 2:2-4), o dată aceasta înfiinţată nu mai sunt necesare darurile.

Răspuns: Biblia spune că darurile au servit la întemeierea creştinismului, însă nu spune nicăieri că nu mai sunt necesare. Ba din contră, ea învaţă de importanţa darurilor, deoarece prin ele este zidită adunarea în orice timp. Astfel la 1 Corinteni 14:12, se spune: „Tot aşa şi voi, fiindcă râvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii.” Mai e nevoie ca adunarea să fie zidită? Cu siguranţă, atunci mai este nevoie şi de daruri (vezi şi Efeseni 4:7,Efeseni 4:11-13).

Unii spune: ,,prorocia este periculoasă existând mulţi profeţi mincinoşi” (Matei 7:15-22; 24:24), astfel este periculos să acceptăm darul profeţiei de pildă.

Răspuns: Biblia ne învaţă că există şi „învăţători mincinoşi”, atunci nu cred că mai are rost să mai învăţăm în adunare ??? Deci dacă mergem pe acest principiu, atunci pentru a fi consecvenţi ar trebui să respingem şi pe învăţători şi învăţătura, căci Biblia spune în 2 Petru 2:1: ,,… şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică. Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. În lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvântări înşelătoare, să aibă un câştig de la voi.” Deci şi predicile pot fi periculoase, şi slujba de învăţător. Prin urmare, înţelegem că noi trebuie să cercetăm învăţătura venită fie de la vreun profet, fie de la vreun învăţător, aceasta este soluţia Biblică (1 Ioan 4:1-3) nu respingerea unor daruri ale Spiritului Sfânt.

Cuvântul lui Dumnezeu nu ne spune să respingem un anumit dar, chiar dacă există pericole, ea ne spune să verificăm darurile şi să luăm cei bun. Astfel soluţia nu este să aruncăm apa din vană cu tot cu copil, noi trebuie să judecăm profeţiile să cercetăm să discernem adevărul de eroare, acesta este sfatul bibliei şi nu închiderea faţă de daruri (1 Tesaloniceni 5:19-21; 1 Ioan 41-3). Haideţi să nu mai semănăm nici o plantă căci vor apărea buruieni?! Nu soluţia este să smulgem buruienile şi să ajutăm plantele bune să crească.

Alţii argumentează: ,,noi trebuie să urmărim roadele Duhului Sfânt (Galateni 5:22,Galateni 1:23), nu darurile” Darurile pot duce la mândria sau egoism, însă roadele nu.

Răspuns: Este adevărat că roadele sunt mai importante ca darurile, căci darurile dacă nu sunt exercitate în iubire nu au valoare, însă viaţa Domnului Isus a constat atât în manifestarea roadelor cât şi a darurilor Spiritului, astfel roadele nu pot fi separate de daruri căci vin de la acelaşi Spirit, ele nu se exclud, ci se presupun reciproc. Astfel Biblia ne învaţă să urmărim roadele sau virtuţile creştine, dar să şi proorocim, după cum spune Pavel în 1 Corinteni 14:1 unde se spune: ,,Urmăriţi dragostea. (deci roadele) Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să proorociţi.” Astfel Scripturile nu ne spune să urmărim doar roada Spiritului; ci, şi darurile, întreabă-te tu personal şi adunarea din care faci parte: umblă după darurile Spiritului aşa cum învaţă aici Biblia?

O altă obiecţie este că: ,,profeţia a fost înlocuită cu învăţătura”, având în vedere, spun ei, că Biblia este completă şi că există atâta literatură creştină!

Răspuns: Scriptura însă face o diferenţă între învăţătură şi profeţie, şi între profet şi învăţător, (vezi şi 1 Corinteni 14:28; Efeseni 4:11). Ba mai mult, Biblia ne învaţă că o adunare sănătoasă are nevoie de ambele daruri, căci învăţătura fără prorocie poate duce la un formalism rece, teologic, exact dar lipsit de viaţă, aceea adunare fără prorocie este uscată fără prea multe lucruri supranaturale, o adunare pur raţională care stinge Duhul (1 Tesaloniceni 5:19-21). Pe da altă parte, o adunare fără o învăţătură sistematică, coerentă, duce la rătăcire, dependenţă de experienţe supranaturale, şi instabilitate spirituală (1 Corinteni 3:1-3).

Unii spun: „avem Biblia, ce nevoie mai avem de daruri”?

Răspuns: Biblia poate fi înţeleasă corect doar tot prin Spiritul Sfânt care a inspirat-o, astfel fără lucrarea Spiritului, fără darurile: descoperirii, profeţiei, învăţării, cunoaşterii, înţelepciunii, etc. nu putem înţelege Scripturile, căci Biblia precizează clar în 1 Corinteni 2:10-15: „Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, în afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu în afară de Duhul lui Dumnezeu. Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni.”

Alţii spun: „o dată cu încheierea canonului, nu mai avem nevoie de daruri, nu mai avem nevoie de profeţie, de limbi, de cuvânt de Cunoştinţă sau înţelepciune, etc. dacă şi aşa nu mai putem adăuga profeţii la biblie.

Răspuns: Asta-i ce spun ei, nu ce spune Biblia. Cuvântul lui Dumnezeu arată cazuri de profeţi, mesaje profetice, învăţături inspirate, care sau prezentat pe parcursul timpului din partea lui Dumnezeu, fără a fi trecute în Biblie (Ioan 20:30; 21:25; 2 Cronici 12:15; 13:22; 2 Cronici 34:25; 1 Regi 22:39; 22:45; 2 Cronici 35:4; 20:34; 33:19; Coloseni 4:16; etc.), astfel pot exista şi în prezent mesaje şi învăţături inspirate, fără a fi necesar ca ele să fie trecute în Biblie, căci Dumnezeu spune în Amos 3:7: „Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci.”

Mai sunt creştini care spun: „Biblia e perfectă şi completă, şi îl face pe om desăvârşit fără a mai fi nevoie de ceva” Ei argumentează cu textul din 2 Timotei 3:16,2 Timotei 1:17 unde se spune că: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”

Răspuns: Aceşti creştini uită, că după cum „trupul fără duh este mort” (Iacob 2:26), tot aşa litera Scripturii fără Spiritul lui Dumnezeu nu poate fi înţeleasă şi interpretată corect, astfel însuşi Scriptura spune, şi ar trebui să i-a aminte toţi la ceea ce afirmă ea în 2 Corinteni 3:5-18: „Nu că noi prin noi înşine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa....Dar ei au rămas greoi la minte: căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte în Hristos. Da, până astăzi, când se citeşte Moise, rămâne o maramă peste inimile lor. Dar ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată. Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.”

Astfel Biblia ca literă, fără intervenţia şi revelaţia Spiritului, îl face pe om greoi la minte, însă Spiritul dă viaţă, ne dă interpretarea corectă, şi ne face prin Scripturi cu totul destoinici ca să servim nu literei, ci Spiritului, de care unii vor să se dispenseze ca şi cum nu ar mai avea nevoie de El.

 

Argumente în favoarea existenţei darurilor

până la starea de perfecţiune:

1 Corinteni 13:8-12 se spune: ,,Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte; dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi… Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.”

Deci textul spune clar că prorociile care sunt un lucru „în parte” se vor sfârşi. Când? ,,când va veni ce este desăvârşit”, dar la ce se referă termenul: ,,desăvârşit”? Cuvântul desăvârşit, în greacă: ,,teleion”, semnifică ceva pe deplin dezvoltat, perfect, complet. Unii interpretează că se referă la desăvârşirea Bibliei, adică la încheierea canonului Biblic, alţii spun că se referă la starea perfectă şi cunoaşterea desăvârşită de care vor avea parte creştinii odată cu răpirea lor la cer la venirea Domnului. Este clar că prima variantă nu se potriveşte, căci atunci când va înceta prorocia va înceta şi cunoştinţa, ori la încheierea canonului Biblic, la sfârşitul sec. I d.C. cunoştinţa nu s-a încheiat. Ba chiar sunt profeţii biblice că în viitor, la timpul sfârşitului, cunoştinţa va creşte (Daniel 12:4).

Deci prorocia va exista până la venirea Domnului pentru că până atunci va exista şi cunoştinţa. Doar atunci la venirea Domnului, vine starea de perfecţiune, când  ,,vom vedea faţă în faţă” şi ,,voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.” Sau altfel spus, prorociile şi limbile şi cunoştinţa vor exista până va veni ceea ce este perfect, o stare de perfecţiune când nu mai avem nevoie de daruri. Întrebări: A încetat cunoştinţa? Când vom cunoaşte pe deplin lucrurile? Răspunsul corect este: ‘în viitor cunoştiinţa va înceta’, atunci când va veni „ce este desăvârşit”, vom cunoaşte deplin.

În versetul 13 se spune : „Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea. ”, mulţi înţeleg acest verset în ideea că credinţa, nădejdea, dragostea vor ramane şi darurile Spiritului vor înceta. Dacă ar fi asa, atunci verbul „rămân” ar trebui sa fie la timpul viitor, „vor rămâne” căci profeţie a existat şi după ce Pavel a scris aceste cuvinte (vezi 1 Corinteni 14). În plus, în timpul lui Pavel darurile erau active, cum putea să spună Pavel că rămân doar credinţa, nădejdea şi dragostea fără daruri?

Versetul se întelege în felul urmator: Pavel a vrut să spună că, în timp ce cunoaştem în parte, profeţim în parte, pentru a fi loiali lui Dumnezeu până la capăt, avem nevoie de: dragoste, credinţă, speranţă, darurile nu sunt suficiente să alergăm în cursa vieţii până la capăt. Pavel spune: „Acum vedem ca într-o oglindă”, chiar dacă creştinii aveau darurile, ei vedea ca într-o oglindă de metal din timpul acela, de aceea era nevoie ca complectare sau ajutor pe lângă daruri, să rămână şi „credinţa, nădejdea şi dragostea”. Expresia „Acum”, este o expresie de timp, indicând că „acum”, în această epocă avem nevoie de daruri prin care cunoaştem în parte, dar pentru că darurile nu aduc decât o cunoaştere în parte, avem nevoie şi de credinţă, nădejde şi dragoste, pentru a rămâne în picioare din punct de vedere spiritual. Deoarece acum nu vedem bine, nu cunoaştem complet lucrurile, avem nevoie de credinţă, de speranţă şi de dragoste. Când vom fi în veşnicie şi vom vedea împlinirea profeţiilor atunci nu mai avem nevoie nici de daruri, căci atunci vom cunoaşte deplin, nici de credinţă în Isus, că Îl vom vedea pe Domnul Isus (1 Ioan 3:1,1 Ioan 1:2), nici de nădejde, căci atunci nădejdea noastră se va materializa fiind în cer cu Dumnezeu, ci doar de dragoste, dar acum avem nevoie şi de cunoştinţă, şi de profeţie, limbi, dar şi de credinţă, nădejde şi dragoste!

Faptele Apostolilor 2:17,Faptele Apostolilor 1:18: „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa visuri! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci.” Această profeţie a început să se împlinească în primul secol cu ocazia Penticostei, însă ea este valabilă pentru toată perioadă de timp, până în viitor, la venirea zilei de mânie a lui Dumnezeu (vezi Ioel 2:31,Ioel 1:32). Căci ea mai precizează în continuare: „Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum; soarele se va preface în întuneric şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită. Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.” Deci până când va veni ziua Domnului, Dumnezeu va turna din Spiritul Lui peste orice făptură credincioasă, şi creştinii vor primi: profeţi, vise şi viziuni.

În Evrei 2:2-4, se arată, că Dumnezeu se foloseşte de daruri pentru a întări mărturia oamenilor Lui, de ce astăzi ar fi altfel? De ce ar proceda Dumnezeu altfel astăzi? Având în vedere că El nu se schimbă (Iacob 1:17 comp. cu Romani 11:29)? Având în vedere că Isus este acelaşi şi ieri, şi azi şi în veci? – Evrei 13:8. Oare nu avem nevoie şi în prezent ca Dumnezeu să adeverească predicarea Evangheliei prin semne şi minuni?

Până când va fi valabil darul Spiritului Sfânt, adică vorbirea în alte limbi? În Faptele Apostolilor 2:39, se răspunde: „Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” Noi acum încă suntem în ziua de har, în ziua salvării, în anul de îndurare (2 Corinteni 6:2; Luca 4:18,Luca 1:19), când darul Duhului Sfânt, adică a vorbi în limbi ca cei de la Penticostă (Fapte cap. 2), este valabil şi pentru noi, căci el este pentru TOŢI „în oricât de mare număr”.

Un alt argument este ce se spune la 1 Corinteni 1:5-7, unde se arata ca Pavel credea ca darurile vor fi până la aratarea Domnului : „Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă. În felul acesta mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru; aşa că nu duceţi lipsă de nici un fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos. El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.” Argumentul cheie este: „nu duceţi lipsă de nici un fel de dar [gr. charismati – lit. „dar al harului”], în aşteptarea arătării Domnului” deci gândirea lui Pavel inspirată de Spiritul Sfânt, nu prevedea o întrerupere a darurilor harului, până la arătarea Domnului Isus.

Ioan 14:12: „Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl” Întrebare: cum vom putea face lucrările (la plural, deci nu se referă doar la lucrarea de predicare) Domnului nostru, dacă noi nu vom avea darurile Lui? Însă Domnul a promis că El va fi cu noi şi ne va însoţi cu prezenţa Lui, prin manifestarea darurilor, şi acestea vor fi semnul că noi avem credinţă în Numele Lui (comp. Matei 28:20 cu Faptele Apostolilor 1:8).

Dar ce putem spune despre serviciile de apostol, profet, etc.? Să lăsăm ca Sfânta Scriptură să ne răspundă la această întrebare, astfel citim următoarele în Efeseni 4:11-13:  ,,Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos”

Din acest text reiese clar, că vor fi ,,apostoli… prooroci … până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu”, întrebare: au ajuns toţi credincioşii „la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos”? Orice creştin sincer va răspunde cu NU la această întrebare (vezi Filipeni 3:12).

Textul răspunde la două întrebări: Pentru ce s-au dat aceste servicii, de apostol, profet, evanghelist, păstor şi învăţător? Răspuns: „pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos”. Dar textul mai răspunde la o întrebare: Până când vor exista aceste daruri-oameni sau „daruri sub formă de oameni” NW? „până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu”. Dacă nu am ajuns încă TOŢI la „unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos”, atunci concluzia care se desprinde, este că avem nevoie de aceste servicii şi în prezent. Ba mai mult, că ele sunt actuale, posibile şi de dorit! Ba mai mult, profeţiile Biblice indică că acest dar va se va manifesta din abundenţă în viitorul apropiat (Apocalipsa 11:3-6). Este timpul ca şi noi să acceptăm aceste daruri spre zidire şi să le exercităm într-un mod iubitor şi biblic spre edificare, mângâiere şi încurajare.

Acum după ce am analizat argumentele, se impune o întrebare: Ce vei face? Vei respinge Cuvântul lui Dumnezeu? Vei respinge argumentele clare? Vei respinge darurile lui Dumnezeu? Vei întrista Spiritul Sfânt?

Sau vei da la o parte necredinţa ta bazată pe simţuri, pe vedere, pe experienţa ta limitată şi a confesiunii tale, şi vei crede ce spune Cuvântul lui Dumnezeu?

 

Însă în final întreabă-te:

& Au încetat darurile spirituale sau mai sunt necesare şi în prezent pentru zidirea adunării?

& A venit „ce este desăvârşit” şi am ajuns să „cunoaştem deplin” ca să nu mai avem nevoie de cunoştinţă, limbi şi profeţie?

& Au ajuns toţi credincioşii la „plinătatea lui Cristos”, ca să nu mai avem nevoie de apostoli, profeţi, evanghelişti, păstori şi învăţători?