Traducerea corectă a cuvântului grecesc: „Basileia” este: „Regat”. Cuvântul împărăţie se aplică unui stat colonial (imperiu) ţinând sub stăpânire (supunând) teritorii şi regate cucerite prin războaie, silnicie şi cotropire violente, ceea ce nu poate fi aplicat referitor la „Regatul lui Dumnezeu”, care nu acţionează prin constrângere şi jefuire.

Regatul lui Dumnezeu (Galateni 5:21), mai este numit şi: Regatul Tatălui (Matei 26:29), Regatul Fiului (Coloseni 1:13), Regatul lui Cristos şi a lui Dumnezeu (Efeseni 5:5), Regatul cerurilor (Matei 25:1), regat etern (Daniel 7:27; 2 Petru 1:11), Regatul ceresc al lui Isus (2 Timotei 4:18), Regatul lui Cristos Isus (2 Timotei 4:1).

Regatul este teritoriul, peste care domneşte Dumnezeu, care este Rege, Domn şi Stăpân veşnic (1 Cronici 29:12; Psalmi 96:9-11; Psalmi 99:1-4; 1 Timotei 1:17).

Stăpânirea lui Dumnezeu poate fi deplină peste anumite zone sau fiinţe, sau parţială.

Dumnezeu domneşte peste ceruri unde locuiesc îngerii, El se poate folosi chiar de îngerii răi spre a-ţi împlini scopurile Sale (comp. cu Iov cap. 1,2,42; 1 Regi 22:19-23). Dar domnia Sa este într-un mod deplin arătată prin îngerii fideli, care slujesc pentru bunul mers al Regatului (Matei 25:31; Luca 1:35-36; Apocalipsa 14:6-7).

Dumnezeu domneşte şi peste constelaţii şi stele prin îngeri (Iov 9:7-10; Iov 38:7,Iov 38:31-33).

Dumnezeu domneşte peste pământ, peste naţiuni, El este Cel care rânduie regi (Romani 13:1), El s-a folosit chiar de regi păgâni spre împlinirea scopurilor Sale (2 Cronici 36:23; Ezra 1:2; Daniel 5:18).

Astfel lumea este o parte a regatului lui Dumnezeu (comp. Matei 13:24,Matei 13:38-41), dar supunerea lumii nu este deplină, ci parţială, de multe ori inconştientă şi uneori forţată nu de bunăvoie (Faptele Apostolilor 4:26-28).

Dar sfinţii, adică creştinii, sunt Fii ai Regatului (Matei 13:38), şi prin ei se manifestă domnia lui Dumnezeu pe pământ (Matei 25:1), cu mult mai mult (1 Petru 2:22-23), decât prin autorităţile laice sau prin oamenii lumii.

Pe lângă toate acestea, Regatul poate fi o stare benefică lăuntrică (greceşte „entos”: înlăuntru) oamenilor, un efect al prezenţei şi domniei lui Dumnezeu (Luca 17:21 BC, NTTF - 2008), aducând o stare de dreptate, pace şi bucurie (Romani 14:17) şi făcându-i pe creştinii să guste din darul ceresc, din puterile epocii viitoare (Evrei 6:4-5).

 

Care sunt cele două regate în opoziţie?

Regatul lui Dumnezeu este în opoziţie cu Regatul lui satan (Faptele Apostolilor 26:17-18; Efeseni 2:1-6), acesta fiind numit: stăpînirea întunericului (Coloseni 1:13), din acest regat fac parte: regatul lumii (Apocalipsa 11:15), şi în viitor cel rău îşi va manifesta domnia prin regatul fiarei (Apocalipsa 16:10).

Satan, îngerii lui, oamenii lui, sunt în regatul întunericului, în general ei nu se supun lui Dumnezeu!

Conducerea celui rău asupra oamenilor nu a fost delină, deoarece unii oamenii au ascultat de legea lui Dumnezeu (Romani 2:12-15,Romani 2:25-26), şi datorită sistemului de jertfe ce dădea o ispăşire provizorie (Evrei 7:25-27). Iar la sfârşitul vieţii pământeşti a lui Cristos, datorită integrităţii Sale, diavolul a fost judecat şi scos afară, pirzându-şi de drept autoritatea de a conduce lumea (Ioan 12:31; Ioan 16:11).  

Regatul lui Dumnezeu este deasupra acestui regat al celui rău, şi fiindu-i superior el poate forţa regatul întunericului să facă anumite lucruri care în mod natural el nu l-ar face, astfel nimic nu poate să lucreze contra voinţei lui Dumnezeu (Daniel 4:35; Romani 9:17-19), nimic nu se poate împotrivi lui Dumnezeu şi scopurilor Sale (2 Cronici 20:6; Isaia 14:27; Isaia 43:13). Astfel se împlineşte Scriptura care spune: „Dar Dumnezeul nostru este în ceruri: tot ce I-a plăcut a făcut”. Sau:„Domnul a făcut tot ce I-a plăcut în ceruri şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile” (Psalmi 115:3; 135:6 GBV 2001).

 

Regatul în trecut, prezent şi viitor

Regatul lui Dumnezeu este veşnic ca şi stăpînirea Lui (Daniel 4:34).

Dumnezeu s-a folosit chiar de regi păgâni ca unealtă a mâniei sale şi ca expresie a stăpânirii Sale pe pământ (Isaia 10:5; 13:5; Daniel 4:34-36; Ieremia 25:11). El se foloseşte şi în prezent de autorităţi (Cezar) pentru a-şi exercita stăpânirea asupra lumii (Romani 13:1-6).

În trecut Dumnezeu a domnit pe pământ prin regi, guvernatori (1 Petru 2:13,1 Petru 1:14), iar în Israel prin judecători şi regi puşi să facă dreptate (Judecatori 2:10-18; Deuteronom  17:15; 1 Samuel 15:1; Matei 5:35).

Apoi, l-a trimis pe pământ pe Fiul Său, iar la botezul Său, El a fost uns ca rege (Faptele Apostolilor 10:38) şi a devenit Mesia (Unsul) sau Cristosul (Matei 16:16).

Domnia lui Cristos a fost progresivă, în primă fază în Israel, unde El şi-a exercitat autoritatea prin învăţătură (Matei 7:28-29; Luca 4:14-15), păstorire (Matei 9:36; Marcu 6:34-44), vindecări, alungarea dracilor (Matei 423-25), învierea morţilor (Luca 8:49-56), şi prin alte minuni (Matei 14:22-33). El a domnit şi prin discipolii Săi cărora şi lor le-a dat autoritate de a face minuni (Matei 10:1,Matei 10:7-8; Luca 8:1-3; 9:1-2; 10:1-20). Până la moartea Sa ca rege al iudeilor, el şi-a exercitat domnia în special în Israel, primind tronul lui David şi domnind spiritual pe el (Luca 1:32,Luca 1:69), fiind Salvatorul (Luca 2:11).

Însă după învierea Sa, El şi-a extins teritoriul Regatului Său, trimiţându-i pe discipolii Lui la toate naţiunile pentru a predica şi a stabili stăpânirea Sa prin adunare (Faptele Apostolilor 1:8).

Astfel, creştinii în momentul când sunt înfiaţi ca fii ai lui Dumnezeu (Galateni 1:4; 4:6-7), devin Fii ai Regatului, făcând parte din Regat. Ei în momentul înfierii, sunt transferaţi din regtul întunericului în „Regatul Fiului dragostei Lui” (Coloseni 1:13; Galateni 1:4), care se manifestă pe pământ la ora actuală în special prin adunarea creştină, al cărui cap este Isus (Efeseni 1:20-22; 2:6).

Dar şi autorităţile pământeşti după înălţarea lui la cer, urmau să fie rânduite de Dumnezeu prin Domnul Isus (comp. Romani 13:1 cu 1 Petru 2:13)

Însă chiar şi aşa, regatul lumii nu a devenit încă Regatul lui Dumnezeu şi al lui Cristos (Apocalipsa 11:15). Încă nu vedem că toate lucrurile de pe pământ îi sunt supuse lui Cristos (Evrei 2:8). Astfel, există o diferenţă între Regatul lui Cristos din prezent şi cel viitor!

Actualmente exista în libertate, cel rău, îngerii lui, oamenii răi, stări rele de lucruri pe pământ. În viitor când Domnul va veni, aceste persoane rele nu vor mai fi!

Prin urmare, înţelegem diferenţa dintre regatul lui Cristos din prezent şi cel din viitor, când Dumnezeu Îi va supune pe vrăşmaşii şi îi va face face aşternut picioarelor Sale (Psalmi 110:1-2,Psalmi 1:5) şi când pământul şi toţi oamenii de pe el vor fi conduşi de Domnul (Isaia 11:1-9).

 

Când a început speranţa cerească şi când se va sfârşi şi pentru cine este ea?

Astfel începând cu serviciul lui Isus din primul secol d.H, a început să se prezinte această speranţă nouă cerească, de a fi parte din mireasa Lui = adunarea Lui = trupul Lui (Matei 11:12; 2 Corinteni 11:12; Efeseni 5:23-27; Apocalipsa 19:7-8).

Însă ea a fost instituită de Cristos prin moartea şi învierea Sa, El este Cel ce a inaugurat drumul spre cer (Evrei 6:19-20; 10:19-20; Coloseni 1:18; 2 Timotei 1:9-10).

Credincioşii dinainte de Cristos, nu au avut această speranţă şi nimeni nu a mers la cer (Ioan 3:13; Matei 11:11; Ioan 3:29). Acest mister despre corpul lui Cristos şi despre unica chemare cerească, a fost revelat în primul secol prin evanghelie (Efeseni 3:5,Efeseni 1:6).

La înviere şi cei din vechiul legământ, vor avea acces la cer, în Noul Ierusalim ca vizitatori (Matei 8:11; Evrei 11:14-16), dar nu ca cetăţeni ai cerului aşa cum este mireasa lui Cristos (Filipeni 3:20-21), ei nu vor domni în mia de ani cu Cristos, deoarece ei vor învia după mia de ani (Evrei 11:39-40; Apocalipsa 20:5).

Însă în contrast cu credincioşii din vechime, toţi creştinii, toţi fraţii lui Isus au speranţa cerească (Evrei 2:11; 3:1), deoarece toţi care cred în Isus Cristos sunt fii ai lui Dumnezeu (Romani 8:14; Ioan 12:26,Ioan 1:32; 17:20-21, 24; 1 Ioan 5:1) şi toţi care sunt născuţi din nou sau din Dumnezeu au această speranţă (Ioan 3:3-5; 1:12-13; 1 Petru 1:3-4).

Iar toţi care fac voia lui Dumnezeu sunt fraţi cu Isus (Matei 12:50; Marcu 3:35; Luca 8:21). Ei mai sunt numiţi şi mireasa lui Cristos, corpul lui Cristos, aleşi, sfinţi etc. (Apocalipsa 21:9; Evrei 2:11; 3:1; 1 Corinteni 12:27; 1 Petru 2:9; Coloseni 3:12).

Iar această speranţa cerească glorioasă, va dura până la venirea din nou a lui Isus, atunci când se va aduna „plinătatea neamurilor”, şi când toate mădulare din trupul lui Isus vor fi strânse (Romani 11:25-26).

 

Ce rol va avea mireasa lui Cristos în cer şi cum va fi acolo?

Scripturile descriu trei aspecte ale rolului creştinilor în cer, şi anume: (1) vor fi regi împreună cu Cristos şi vor domni cu El, timp de 1000 de ani peste pământ şi oamenii de pe el (Daniel 7:18,Daniel 1:27; 2 Timotei 2:12; Apocalipsa 20:6), (2) Vor fi preoţi, cu rol de mijlocire, vindecare (Apocalipsa 1:6; 5:9-10; 22:2), (3) Vor fi judecători, adică vor judeca naţiunile la sfârşit şi vom executa judecata dreaptă asupra lor (1 Corinteni 6:2; Apocalipsa 2:26-27).

De asemenea, vor participa la judecarea îngerilor răi (1 Corinteni 6:3), precum şi la judecarea din mileniu (Matei 19:28; Luca 22:30; Isaia 65:20) şi de la sfârşitul mileniului (comp. Apocalipsa 20:11-15 cu 3:21).

Biblia descrie cerul ca un paradis, adică un loc al farmecului, al desfătării. De fapt, paradisul pământesc este o umbră a celui ceresc, cu toate că cuvântul rai sau paradis se referă la grădină, el se aplică atât la pământ (Geneza 2:8-15), cât şi la cer, în funcţie de context (2 Corinteni 12:1-4; Apocalipsa 2:7).

 

Când şi cum merg la cer creştinii?

În Ziua lui Dumnezeu, care este numită şi ziua Domnului, ziua lui Isus Cristos (2 Petru 2:10-12; Filipeni 1:6), când Domnul Isus va veni, se va suna din cea dea şaptea şi ultimă trâmbiţă, şi atunci morţii în Domnul, vor învia (1 Corinteni 15:52; Apocalipsa 11:15-18), iar creştinii în viaţă vor fi transformaţi la o clipeală de ochi, în corpuri spirituale, nemuritoare, şi vor fi răpiţi în văzduh (aer), iar împreună toţi aceştia, adică cei înviaţi şi cei vii transformaţi, vor întâmpina pe Domnul în văzduh (1 Tesaloniceni 4:15-17).

Ei vor avea corpuri schimbate, numite atât corpuri spirituale (1 Corinteni 15:44), cât şi corpuri glorificate (Filipeni 3:21), pentru că în cer, locuiesc doar spiritele, carnea şi sângele nu pot intra în cer (1 Corinteni 15:50).

 

 

Cine va locui pământul în mileniu?

După cum am văzut, creştinii autentici au speranţa cerească şi nu vor fi pe pământ (Filipeni 3:20-21), dar totuşi Biblia precizează că vor exista naţiuni pe pământ peste care ei vor domni (Daniel 7:14; Apocalipsa 20:3,Apocalipsa 1:8). Cine sunt aceştia?

Ei bine, este vorba de două categorii de oameni după cum urmează:

(1) Israelul carnal, care se întoarce la Dumnezeu în ziua venirii  Domnului când îl vor vedea pe norii cerului (Zaharia 12:10; Osea 3:4-5). După ce două treimi din naţiunea Israel vor fi nimicite, o treime din Israel (rămăşiţa) purificată, va moşteni pământul în mileniu (Zaharia 12:8-9; Tefania 3:12-13).

Astfel, după ce se va încheia: „plinătatea neamurilor”, strângerea tuturor creştinilor în trupul lui Cristos, vine Domnul şi are loc răpirea miresei lui Cristos, dar în aceiaşi zi, dar după răpirea miresei, Domnul va izbăvi pe Israel de duşmanii lui, şi ei vor fi restabiliţi în ţara lor (Romani 11:25-28; Isaia 44:1-4; Ezechiel 37:21-28; Amos 9:11-15). (2) A doua categorie de oameni, suntoamenii din toate naţiunile care spre timpul sfârşitului se alipesc de Israel ca prozeliţi la iudaism. Înainte de neacazul cel mare (timpul sfârşitului) este profeţit că templul din Ierusalim se va reconstrui, căci va exista un templu fizic în perioada împlinirii Apocalipsei (Apocalipsa 11:1-2; Daniel 9:27; Matei 24:15-22), oamenii din toate naţiunile se vor închina la templu acceptând religia iudaică (Isaia 2:1-4; Mica 4:1-4; Zaharia 8:7-23), aşa ca şi în primul secol (Ioan 12:20; Faptele Apostolilor 2:5-11). Aceştia vor locui pământul împreună cu Israelul.

 

Ce se va întâmpla la sfârşitul mileniului de pace?

Când se vor împlinii cei o mie de ani, Satan şi cu îngerii lui vor fi dezlegaţi şi ei vor înşela din nou pe mulţi de pe pământ, care se vor răzvrăti şi se vor ridica contra taberei sfinţilor şi a cetăţii iubite (Noul Ierusalim), însă un foc din cer va mistui pe acei oameni, iar Diavolul şi îngerii lui vor fi aruncaţi în lacul de foc unde vor fi chinuiţi etern (Apocalipsa 20:7-10).

După aceea, apare Marele scaun de domnie mare şi alb, morţii care nu au înviat la prima înviere (care este doar pentru creştini), vor învia şi vor fi duşi şi judecaţi în faţa scaunului de domnie. Apoi cerul şi pământul murdărit din nou de Satan şi de oştirile lui, fug dinaintea lui Dumnezeu, şi nu se mai găsesc pentru că vor fi arse de focul lui Dumnezeu (2 Petru 3:10-12; Apocalipsa 20:11; 21:1).

Astfel cerul fizic (atmosfera), şi pământul fizic, marea fizică, vor dispărea, fiind distruse prin foc (Isaia 51:6; Evrei 1:10-11; Matei 24:35; Marcu 13:31).

La sfârşitul celor o mie de ani, după judecata finala, nu va mai fi o alta judecata deoarece moartea va fi nimicită (Isaia 25:8), şi va apărea un cer nou şi un pământ nou perfect şi etern (Apocalipsa 21:1-7; 2 Petru 3:13; Isaia 66:22), care vor împlini planul lui Dumnezeu pentru totdeauna.

 

Care sunt etapele importante ale Regatului lui Dumnezeu?

ÎN TRECUT: (1) Stăpânirea dată de Dumnezeu lui Adam şi Eva (Geneza 1:28); (2) Promisiunea din Geneza 3:15, privitoare la o sămânţă care va zdrobi capul şarpelui (3) Promisiunea făcută lui Avraam (Geneza 12:3), (4) Cea a lui Isac (Geneza 26:4), (5) Lui Iacob (Geneza 28:14), (6) Promisiunea făcută lui David (2 Samuel 7:12,2 Samuel 1:16), (7) Naşterea lui Isus din fecioară (Luca 1:31-33), (8) Ungerea cu Duhul Sfânt la botezul lui Isus, devenind astfel Mesia sau rege (Daniel 9:25; Ioan 1:32-34), (9) Moartea Lui ca Rege al iudeilor (Matei 27:37), ca Mesia a lui Israel (Ioan 1:41,Ioan 1:49), (10) Învierea lui Isus Cristos când primeşte toată autoritatea (Matei 28:18), (11) înălţarea la cer după 40 de zile la dreapta Tatălui, primind autoritate peste adunarea creştină, îngeri, stăpâniri (Faptele Apostolilor 1:3; Efeseni 1:20-23; 1 Petru 3:21,1 Petru 1:22).

 

ÎN VIITOR EVENIMENTE ALE REGATULUI: (13) Lupta din cer şi aruncarea lui Satan pe pământ (Apocalipsa 12:7-9), (14) Venirea şi întronarea lui Isus (Matei 19:28; 25:31), (15) Domnia de o mie de ani (Apocalipsa 20:6), (16) Predarea domniei în mâna Tatălui (1 Corinteni 15:24-28), (17) Viaţa eternă pe noul cer şi pământ (Apocalipsa 21:1-5).