„Şi acum, fraţilor, dacă vin la voi vorbind în limbi, cu ce v-aş fi de folos, dacă nu v-aş vorbi fie în descoperire, fie în cunoştinţă, fie în profeţie, fie în învăţătură?” - 1 Corinteni 14:6.

Atunci când vorbeşti tu, vorbeşti tu inspirat de Duhul lui Dumnezeu?

Un om poate vorbi de la Duhul Cel Sfânt sau de la alte duhuri! Gândirea lui, îndeletnicirea lui, preocupările lui, sunt transpuse în vorbire! Nu poţi trăi în fărădelege şi să vorbeşti de la Duhul Sfânt!

O vorbire de la Duhul Sfânt va aduce folos, zidire, ea aduce: descoperire, cunoştinţă, profeţie, învăţătură.

De multe ori vorbim cu oameni şi ei nu ne aduc nimic ca folos, vorbirea lor este goală, fără putere, fără insuflarea Duhului, ei nu au descoperire, ei nu au legătură cu Dumnezeu!

Oamenii care au legătură cu Dumnezeu, Dumnezeu vorbeşte prin ei, vorbirea lor este dreasă cu sare, ei dau har, ei mustră, ei profeţesc, ei descoperă, ei aduc învăţături noi (Proverbe 16:23), în permanenţă în vorbirea lor, pentru că ei sunt leagaţi de izvor, de Dumnezeu!

Dacă îi întrebi, mulţi spun că sunt bine cu Dumnezeu, dar însuşi vorbirea lor îi dă de gol (comp. Cu Marcu 14:70), că ei sunt goi spirituali, orbi şi vrednici de plâns!

Dar şi satan imită lucrarea lui Dumnezeu, astfel mulţi cred că primesc descoperiri pentru că ei fac nişte legături de versete, sau căci despică firul în patru, sau dau tot felul de interpretări fantasmagorice, şi cu cât sunt mai fanstatice interpretările cu cât cred ei că sunt mai autentice. Cu cât ei găsesc nişte legături de versete care în realitate nu există, cu atât ei se cred mai „inspiraţi”!!!

Dar viaţa lor este fără Dumnezeu, Domnul a spus că îi vom cunoaşte după roade, nu există vorbire sfântă fără viaţă sfântă, şi nici viaţă spirituală fără o vorbire spirituală de la Duhul Sfânt!

În viaţa omului evalvios, cunoştinţa este unită cu fapta, dar în viaţa celui natural, carnal, firesc, chiar dacă a primit printr-un om a lui Dumnezeu o descoperire, el nu o uneşte cu fapta, iar mai devreme sau mai târziu diavolul i-o va fura şi va pierde şi ceea ce a avut!

Vorbirea ta reflectă viaţa ta, şi viaţa şi trăirea este reflectată de vorbirea ta, căci din plinătatea inimii vorbeşte gura, după cum este scris: „pentru că, aşa cum gândeşte în sufletul său, aşa este el” - Proverbe 23:7.