Dumnezeu este unul (Galateni 3:20; Iacob 2:19)!

Dumnezeu a făcut originalul, fără duplicate, după cum există un singur Dumnezeu (1Timotei 1:17), aşa există un Fiu al lui Dumnezeu născut direct din El (Ioan 3:16-18)! Dumnezeu a rânduit un singur Domn peste biserica Lui pe Cristos (Fapte 5:31; 1Corinteni 8:6). Dumnezeu a lăsat o singură Scriptură, totdeuna Dumnezeu a avut un singur popor, care au avut o singură lege! Nu există decât un singur trup al lui Cristos, o singură credinţă, nu mai multe, un singur botez (Efeseni 4:4-6).

Încă de la început, Dumnezeu a creat un singur pământ, o singură specie de fiinţe create după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, nu mai multe!

Astfel cifra 1 Îl caracterzizează pe Dumnezeu!

Însă Diavolul a făcut ca în univerul acesta să apară duplicatul, imitaţia, amăgirea, dilema, controversa...

El a vrut să fie egal cu Dumnezeu! Să aibă un scaun de domnie ca a Lui, să domnească ca El, să aibă şi el o împărăţie (Ezechiel 28; Isaia 14). Aşa au apărut doi stăpâni, unul real şi din eternitate, celălalt uzurpator!

Aşa a apărut în Grădina Edenului doi pomi: pomul vieţii ce este de la Dumnezeu, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului creat de satan! Aşa au apărut două împărăţii, două popoare, două soiuri de oameni: oamenii lui Dumnezeu, şi cei care sunt de la cel rău (1Ioan 3:8-12).

Domnul Hristos a lăsat un singur fel de creştini, Satan a făcut multe tipuri de „creştini”, care să semene cu el, cu îngerii lui, dar toţi sunt zizanie!

Trupul lui Cristos este unul, dar „biserici” sunt multe, cum este posibil lucrul acesta? Toate grupurile care spun că sunt biserica Lui, dar care nu au păstrat credinţa de la început, sunt zizanie!

Vedem azi aşa numitele „biserici evanghelice” care se acceptă unii pe alţii chiar dacă au crezuri diferite, în ce minciună trăiesc, acceptând mai multe credinţe ca fiind „mântuitoare” ei din start se desconspiră ca nefiind biserica unică a lui Cristos care a păstrat o singură credinţă!

Astfel ecumenismul este lucrarea celui rău!

Oamenii lui Dumnezeu şi în prezent se luptă pentru credinţa sfinţilor, reţineţi „credinţa” nu „credinţele”, şi reţineţi: cea a „sfinţilor” (Iuda 1:3), nu a curvei care s-a unit cu statul în timpul lui Constantin, nu a credinţei stabilite în conciliile din sec. IV-VII, ci cea stabilită de Domnul prin apostolii Săi (Fapte 1:2; 1Corinteni 11:23; 1Corinteni 15:1-4).