Dumnezeu, Domnul Isus Cristos şi Duhul Sfânt, sunt cele mai importante persone din univers!
În Biblie numele au foarte mare importanţă, şi fiecare nume are o semnificaţie aparte. Dumnezeu acordă importanţă numelor, El dă nume îngerilor (Luca 1:26), stelelor (Isaia 40:26).
Cu atât mai mult are importanţă Numele lui Dumnezeu Însuşi, a Fiului Său şi a Duhului prin care El lucrează!
Grupările religioase au distorsionat adevărul despre Numele lui Dumnezeu! Prin urmare, ele nu-L onorează pe Dumnezeu! Ba mai mult, în cadrul lor nu este mântuire, căci Numele lui Dumnezeu este spre mântuirea (salvarea) omului (Ioel 2:32; Fapte 2:21). Spre ocrotirea Lui (Psalm 91:14), şi Numele divin este legat de prezenţa lui Dumnezeu în casa Lui! Orice grupare care a distorsionat adevărul despre Numele lui Dumnezeu nu poate avea prezenţa Lui şi aprobarea divină peste ea!
În casa lui Dumnezeu locuieşte Numele lui Dumnezeu (2Cronici 7:12-16), ori unde este chemat Numele în adevăr, cu sinceritate, El este prezent! – Exod 20:24; Deuteronom 4:7.
Învăţătura religiilor false au batjocorit Numele, sau l-au luat în deşert folosindu-L în mod abuziv, uşuratic (Exod 20:7).
Majoritatea cultelor, asociaţilor, grupărilor care pretind că sunt creştine susţin doctrina trinităţii, care afirmă: Dumnezeu este o treime de persoane (Tatăl, Fiul şi Duhul), dar această trinitate de persoane, formează o Fiinţă, care are un singur Nume, în Vechiul Testament, Numele de YHWH, şi de Domnul în Noul Testament !!! FALS !!!
Numele lui Dumnezeu este veşnic (Isaia 63:16; Exod 3:15), este un Nume care nu se schimbă, cum poate Dumnezeu să aibă un alt Nume în epoca creştină faţă de cel din epoca anterioară? Numai dacă Dumnezeul creştinătăţii este un alt Dumnezeu, un dumnezeu schimbător!!! De fapt un Dumnezeu fals!!!
O altă explicaţie, este explicaţia modalistă: Dumnezeu este o singură persoană (Tatăl, Fiul şi Duhul), ei susţin ceva asemănător, cum că în Vechiul Testament numele a fost YHWH iar în Noul Testament numele este Isus !!! Numele lui Dumnezeu este veşnic (Psalm 145:1,Psalm 145:21; vezi şi Psalm 45:17; Psalm 135:13; Psalm 72:17-18; Psalm 145:2,Psalm 145:21), este un Nume care nu se schimbă, cum poate Dumnezeu să aibă un alt Nume în epoca creştină faţă de cel din epoca anterioară? Numai dacă Dumnezeul modalist este un alt Dumnezeu, un dumnezeu schimbător!!! De fapt un Dumnezeu fals!!!
Organizaţia Martorii lui Iehova şi alte grupuri similare, susţin că Numele divin este Cel care îl poartă, însă Dumnezeul, lor nu este Iehova al Bibliei!!! Iehova face minuni, El nu se schimbă, în concepţia martorilor Dumnezeu nu mai face minuni !!! Iehova al Bibliei este omniprezent, în concepţia martorilor El este prezent doar prin forţa lui activă, nu personal este Atotprezent !!! Şi exmplele pot continua pentru a arăta, că Dumnezeul lor nu este Iehova al Bibliei!
Apoi, ei folosesc Numele divin în mod uşuratic, unii oamenii necuraţi care aud de Numele Sfânt prin ei, Îl înjură, pentru că ei Îl predică la cine nu trebuie, în plus, ei nu sunt născuţi din Dumnezeu, ei nu sunt preoţi cu Cristos prin urmare ei nu sunt sfinţi şi autorizaţi să vestească Numele divin !!! (1Petru 2:5-9; Evrei 2:11-12; 3:1)
Domnul Isus Cristos când a fost pe pământ, a învăţat pe ucenici o rugăciune model, în care El ne-a învăţat „Fie sfinţit Numele Tău”, (conform cu o traducere literală din greacă), aceasta înseamnă că de fiecare dată când folosim Numele: Iehova, noi trebuie să ne asigurăm că Îl sfinţim. Este ca o povară, o răspundere ca să Îl sfinţim şi să nu Îl luăm în deşert (Exod 20:7), adică să nu-l folosim fără respect şi fără rost, fără un motiv întemeiat, adică în mod inutil, în joacă, etc.
Biblia ne atenţionează că folosirea Lui trebuie făcută doar în cadrul sfinţeniei (Levitic 19:12; Levitic 20:3; Levitic 22:2,Levitic 22:32; Levitic 24:16; Matei 6:9), într-o atmosferă de reverenţă (Deut. 28:58; Psalmi 99:3; 111:9; Maleahi 1:14; 2:5; 3:16; 4:2), şi de depărtare de fărădelege (1Timotei 6:1; 2Timotei 2:19).
Noi trebuie să ne temem să folosim Numele în mod uşuratic, sau într-un cadru al păcatului (Psalm 74:18; Proverbe 30:9).
Să vedem în continuare:
Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt trei persoane, cu trei Nume distincte:
În contrast cu religiile care dezonorează Numele divin, cu crezurile şi părerile omeneşti, Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, arată că Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfânt, nu sunt aceeaşi Fiinţă, iar Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt nu este acelaşi, pentru că este vorba de trei persoane, cu trei Nume distincte, care nu formează un Dumnezeu. Nu, doar Tatăl ceresc este Dumnezeu (Ioan 17:3; 1Corinteni 8:5,1Corinteni 8:6). Isus este Fiul lui Dumnezeu (Matei 16:16; 1Ioan 5:9-11). Iar Duhul Sfânt este Duhul lui Dumnezeu (Geneza 1:2; Isaia 63:10; Romani 8:9; Efeseni 4:30). Prin urmare, cei trei nu au acelaşi Nume, după cum vom vedea din următoarele argumente biblice:
În Apocalipsa 14:1: ,,Apoi m-am uitat, şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său (al Fiului) şi Numele Tatălui Său.” Deci numele Fiului nu este identic cu numele Tatălui; textul vorbind de două nume: Cel al Fiului şi Cel al Tatălui. (vezi şi Apocalipsa 3:12). Acelaşi stare exista şi în Vechiul Testament:
Proverbe 30:4: „Cine s-a suit la ceruri şi cine s-a pogorât din ele? Cine a adunat vântul în pumnii lui? Cine a strâns apele în haina lui? Cine a hotărât toate marginile pământului?…”
În ultima parte textul spune: „Cum se numeşte el şi cum cheamă pe fiul său? Ştii tu lucrul acesta?” Deci cel ce a scris Proverbele sub inspiraţie divină, şi anume Agur, fiul lui Iache (Proverbe 301), cunoştea despre Numele Creatorului şi despre Numele Fiului Acestuia. Astfel Agur făcea referire încă cu sute de ani înainte, de naşterea lui Cristos prin fecioara Maria, la numele Creatorului, şi la numele Fiului Acestuia.
În concluzie, Biblia nu vorbeşte doar de UN Nume, atât al Tatălui cât şi al Fiului şi al Duhului Sfânt; ci, de un nume al Tatălui, şi altul al Fiului.
Domnul Isus vorbind de numele Tatălui, ca de Numele altcuiva, nu ca de Numele Său, după cum putem vedea din următoarele texte:
- Matei 6:9; Luca 11:2: „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău”
Domnul Isus aici, nu spune sfinţească-se Numele Meu; ci, Numele Tău, indicând astfel că Dumnezeu are propriul Său nume unic.
- Ioan 12:28: „Tată, proslăveşte Numele Tău!” Şi din cer, s-a auzit un glas, care zicea: „L-am proslăvit, şi-L voi mai proslăvi!”
Tot la fel, şi în acest text, e vorba nu de UNICUL nume de care vorbesc modaliştii, ci de„Numele Tău”, Numele unei alte persoane!
- Evrei 2:12: „Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei; Îţi voi cânta lauda în mijlocul adunării.”
Care este un citat din Psalm 22:22, din nou aici, Domnul Isus vorbeşte de un nume al Tău, şi nu despre un nume al nostru, sau al Meu (vezi şi Ioan 17:6,Ioan 17:26).
- Apocalipsa 3:12: „Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are să se pogoare din cer de la Dumnezeul Meu şi Numele Meu cel nou.”
În acest text, se face din nou o diferenţă între Numele Dumnezeului lui Isus, şi numele lui Isus cel nou. Astfel, chiar dacă în viitor, Domnul Isus, va primi un Nume nou, chiar şi aceasta arată că persoana Fiului nu e aceeaşi cu a Tatălui, şi că Numele lor nu sunt identice.
- Ioan 5:43: „Eu am venit în Numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi.”
- Ioan 10:25: „V-am spus” le-a răspuns Isus „şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.”
Isus spune că nu a venit în Numele Său; ci, în numele Tatălui Său.
Dacă căutăm într-o concordanţă a Noului Testament, vom vedea că Isus vorbeşte de numele Său ca fiind „Numele Meu” (Matei 18:5,Matei 18:20; 19:29; 24.5,9; etc.); iar de Numele Tatălui ca fiind„Numele Tău” (Matei 6:9; Luca 11:2; Ioan 1228; 17:6,11-12,26). Chiar din aceste formulări putem vedea două persoane şi două Nume distincte, după cum reiese şi din următoarele texte:
Ioan 15:16: „Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, înNumele Meu, să vă dea.”
Ioan 16:23: „În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat, vă spun că, orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.”
Ioan 17:11: „Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi noi.”
Ioan 17:12: „Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat; şi nici unul din ei n-a pierit, în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.”
Numai cineva agramat, poate vedea din expresia: „Numele Meu” şi din expresia „Numele Tău”, ca fiind un singur Nume! Sau ca fiind o singură persoană şi nu două persoane!
Conform Bibliei, este clar că Duhul Sfânt este o persoană distinct de Tatăl şi Fiul (vezi în acest sens: Ioan 14:16; 16:13-15; 1Corinteni 12:4-6; 2Corinteni 13:14; Efeseni 4:4-6), prin urmare, El un Nume distinct de Tatăl şi Fiul!
Numele Tatălui
Adevăratul Dumnezeu: Tatăl, are un nume unic, care nu este o simplă denumire; ci, Numele Său reflectă însuşirile Creatorului, acest Nume, apare în Biblie de aproape 7000 de ori în V.T.
În limba ebraică în care s-a scris prima parte a Bibliei, acest nume apare sub forma a patru litere YHWH, la care cititorul evreu adaugă vocalele corespunzătoare.
În limba română Numele este redat prin expresia „Iehova”.
În Biblia de la Pesta 1873 şi în Biblia de la Iaşi din 1874, apare forma: „Iehova”, de aproape 7000 de ori.
Iar forma prescurtată a Numelui: „Iah”, apare chiar în text (Psalm 122:4; 130:3; Isaia 12:2; 26:4), cât şi în expresia Halellu-Iah, care înseamnă lăudaţi-l pe Iah (Apocalipsa 19:1 n.s.).
Forma Iah apare de 500 de ori aproximativ în Scriptură, atât separat cât şi în nume proprii sau în formula de laudă: Halelu-Iah, care însemnă lăudaţi-l pe Iah.
Numele Iehova, înseamnă: Eu sunt cel ce sunt; Cel Veşnic; Cel ce trăieşte prin sine, etc.(Geneza 2:4 n.s.; Exod 3:13,Exod 3:14; 6:3 n.s. GBV).
Prin Numele: Iehova, se sugerează că Dumnezeu există prin şi în Sine; că nu are nevoie de nimeni ca să existe, că El face să devină, că poate aduce lucruri în existenţă, şi că este activ (Geneza 4:1,Geneza 4:26; 9:26; 12:8; 15:2,8; Exod 6:3-8).
Numele Fiului
Conform Scripturii, numele Fiului lui Dumnezeu este Isus (Luca 2:30-32). Numele Isus (în greacăIesoús) corespunde numelui ebraic Ieşua (în forma completă, Iehoşua), care înseamnă „Iehova este salvare”. Domnul Isus are şi titlul de Cristos. Termenul Cristos vine de la grecesculKhristós, echivalentul cuvântului ebraic Mashiah (Mesia), şi înseamnă „Cel Uns”, sau „Unsul”.
Numele Fiului lui Dumnezeu „Isus” apare de peste 900 de ori în Scripturile creştine, iar„Cristos” de 530 de ori.
Numele Duhului Sfânt
Domnul Isus Îl numeşte pe Duhul Sfânt cu Numele: Parakletos (Mângâietorul, Ajutorul, Susţinătorul, Avocatul, etc.), în Ioan 14:26; 15:26; 16:7; 16:13.
Conform Bibliei, este clar că Duhul Sfânt este o persoană distinct de Tatăl şi Fiul (vezi în acest sens: Ioan 14:16; 16:13-15; 1Corinteni 12:4-6; 2Corinteni 13:14; Efeseni 4:4-6), prin urmare, El un Nume distinct de Tatăl şi Fiul!
În Biblie numele nu este ca şi în zilele noastre doar o simplă denumire, care poate avea sau nu o anumită însemnătate. În Biblie numele au semnificaţii, şi ele sau dat în funcţie de personalitatea şi trăsăturile celui ce-l poartă, nu degeaba înţeleptul rege Solomon spune în Ecleziast 6:10 „Ce este omul, se cunoaşte după numele care i s-a dat...”. Astfel de pildă numele Esau (lit. păros) s-a dat pentru că a ieşit roşu de tot: ca o manta de păr; şi de aceea i-au pus numele Esau, iar Iacob (lit. Cel ce ţine de călcâi) pentru că îl ţinea cu mâna de călcâi pe Esau; şi de aceea i-au pus numele Iacob (Geneza 25:25-26).
Astfel cât de potrivit este Numele de „Parakletos”, care are înţelesul de: Mângâietor, Susţinător, Apărător, Ajutor, acest nume se potriveşte cu rolul, funcţia şi personalitatea Duhului Sfânt!
În concluzie: Numele Tatălui, NU este identic cu numele Fiului, nici cu Cel al Duhului Sfânt, Numele Tatălui este Iehova; altul este Numele Fiului: Isus; şi altul Cel al Duhului Sfânt: Mângâietorul!