În sec. IV d.C. împăratul Constantin a venit la putere şi a instituţionalizat creştinismul, numindu-l religia de stat a Romei, convertind templele păgâne în biserici, folosind fondurile statului pentru a susţine clerul. Ce este însă: “biserica”? Termenul „biserică”, provine din cuvântul vechi românesc „băsearecă”, care provine din numele „basilica”. Termenul „basilica” este termenul folosit de creştinătatea din sec IV d.C. pentru caselor lor de închinare construite în stilul bazilicilor romane. Basilicile erau (la romani) nişte edificii publice mari şi impunătoare, având interiorul împărţit prin şiruri de coloane, în trei sau în cinci părţi şi în care se făceau judecăţi şi unde neguţători tratau despre afacerile lor. Cuvântul „basilică” a început apoi să fie folosit în Apus cu sensul de biserică foarte mare şi de catedrală (ex. Basilica Sf. Petru din Roma).

Sfânta Scriptură învaţă că adunarea lui Cristos este un grup de oameni (Fapte 5:11; Fapte 12:5; Fapte 14:27). Termenul din din greacă pentru adunare este ,,ekklesia”, care înseamnă: ,,adunarea celor chemaţi afară”. Observaţi cum explică câteva lucrări de referinţă acest termen:

„Termenul ecclesia derivă din verbul eccleo - a chema, a aduna...” („Dicţionar al Noului Testament" - de Preot Dr. Ioan Mircea, Bucureşti, 1984, pag.57).

„În aceste stihuri (Matei 16:17-19) pentru prima oară întâlnim în Evanghelie termenul de ecclesia. În greaca clasică, acest cuvânt înseamnă adunarea convocată...” („Împărăţia lui Dumnezeu" - Pr.Prof.Dr.Gh.I.Ghia, Craiova -1925, pag. 56).

Deci traducerea lui ,,ekklesia”, cu ,,biserică”, este o greşală, ekklesia este o adunare de oameni, biserica (basilica) este o clădire fizică.

Dar este greşit ca adunarea să se adune într-o clădire construită special pentru închinare?

Există grupuri religioase, care susţin că ucenicii Domnului, ar trebui să se adune doar în case, nu în clădiri publice, mergând pe ideea că primii creştini s-au adunat în case!

Care este adevărul? Ce învaţă Sfânta Scriptură?

Primii creştini se adunau atât în locuri publice cât şi în case particulare ale fraţilor sau surorilor de credinţă (Romani 16:5; 1Corinteni 16:19; Coloseni 4:15).

De pildă, în Noul testament găsim trei locuri publice în care se adunau creştinii:

Templul din Ierusalim (Fapte 2:46; Fapte 5:12).

Şcoala lui Tiran (Fapte 19:9).

Sinagogi (Iacob 2:2). Când membrii unei sinagogi deveneau creştini, sinagoga era transformată într-un loc de adunare a ekklesiei lui Cristos, un loc de închinare creştin. Iacob le scrie evreilor creştini care erau în diaspora (Iacob 1:1; Iacob 2:1,Iacob 2:7), iar aceştia conform cu (Iacob 2:2) se adunau într-o sinagogă! În Noua Traducere românească la n.s. se spune: ,,sinagoga, care înseamnă întrunire sau loc de adunare; în perioada NT, sinagoga iudaică era centrul comunităţii, locul public de rugăciune, de închinare şi de citire a Scripturilor, acolo unde existau cel puţin zece bărbaţi; termenul se referă în acest context la o adunare creştină”.

Cuvântul „sinagogă” îşi are originea în limba greacă, unde termenul: synagōgēn (Marcu 1:21) însemna "a reuni" (Ioan 18:20). În limba ebraica, foloseşte termenul de Beit Kneset: "Casa de Adunare".

Astfel ideea susţinută de unele grupuri care se adună doar în case, că este greşit a te întâlni într-o clădire sau o sală publică este nebiblică, o dată ce primele ekklesii se adunau fie la templu, la sinagogă, sau în săli ale şcolilor!

Nu este important locul fizic unde se adună ekklesia lui Cristos, ci ca ea să fie cu adevărat clădirea lui Dumnezeu unde El este prezent (1Corinteni 3:9, Efeseni 2:19-22), să fie Templul lui Dumnezeu (1Corinteni 3:16-17), casa a lui Dumnezeu (1Timotei  3:15; Evrei 3:6, Evrei 10:21, 1Petru 2:17), Trupul lui Cristos (Romani 12:4-5, 1Corinteni 12:12, Efeseni 3:6, Efeseni 5:23,Efeseni 5:30).

Nu este esenţial dacă adunarea se adună într-o casă sau într-o clădire publică, atât timp cât nu fac din accea clădire un idol şi se adună în Cristos nu pentru mai rău (comp. cu 1Corinteni 11:17).

Indiferent dacă punem de o parte pentru adunare, o cameră dintr-o casă, sau punem de o parte o casă întreagă, rezultatul este acelaşi: un loc de întrunire a adunării (ekklesiei).

Sunt unii care susţin că este greşit să punem o cameră de o parte, că este greşit să avem bănci sau scaune ca într-o sală, în care chipurile vedem “ceafa fratelui din faţa noastră”, că trebuie ne-apărat să stăm în cerc, să ne vedem faţă în faţă, că este greşit să ai un pupitru sau amvon. Pe aceştia îi întrebăm în dragoste, unde spune Biblia că aceste lucruri ar fi păcat? Unde ne spune Biblia că primii creştini în casele în care se adunau stăteau neapărat în cerc, şi nu pe şiruri de bănci?

Am văzut că primii creştini se adunau şi în Şcoala lui Tiran, potrivit traducerii Noua Traducere românească unde este redat astfel: “în sala de prelegeri a lui Tiranus”. Comentarile sunt de prisos!

Prin urmare, nu este greşit, dacă în prezent adunarea se adună într-o sală, să fie bănci.

 

Dacă la început o adunare se poate aduna într-o casă particulară, fie într-o cameră ce este folosită şi cu alte scopuri decât: închinarea, fie o cameră pusă de o parte pentru întrunirile ekklesiei, ulterior dacă ekklesia creşte, ei fie pot închiria o sală publică, cumpăra una, sau construi una. Ea se va numi “Casa lui Dumnezeu”, pentru că ea va fi dedicată lui Dumnezeu, chiar dacă ea nu este casa lui Dumnezeu în sensul în care ekklesia răscumpărată este numită casa lui Dumnezeu.

Nicăieri Domnul Isus nu interzice a construi o sală sau clădire pentru ekklesia Sa, de fapt Mireasa Sa are o clădire: Noul Ierusalim (Apocalipsa 22:14)! De ce ar fi un lucru greşit, atunci când nevoia o cere? Dacă ne putem întrunii în clădiri publice închiriate sau unde avem permisiunea aceasta, de ce ar fi greşit ca prin binecuvântarea lui Dumnezeu să se construiască o clădire simplă, pentru trupul lui Cristos?!