Domnul Isus îşi încheie prima parte a predicii de pe munte cu cuvintele: „Fiţi deci desăvârşiţi, aşa cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit!”
Prin urmare, până la acest îndemn final, El învaţă cum să ajungem la desăvârşire. El dă sfaturi practice, nu doar simple teori, sau învăţături abstracte.

Desăvârşirea în dragoste:
El spune: Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: «Să nu ucizi! Oricine ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii.» Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii...”.
Aici Domnul învaţă de desăvârşirea în dragoste, arătând rădăcina păcatului omuciderii şi anume: mânia! A fi desăvârşit implică nu doar a nu ucide, ci şi a nu te mânia!
Desăvârşirea în dragoste implică şi a nu răspunde la rău cu rău şi a-ţi iubi vrăşmaşii, după cum ânvaţă El când declară: „Aţi auzit că s-a zis: «Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.» Dar Eu vă spun să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci aceluia care te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt. Celui ce vrea să te dea în judecată şi să-ţi ia tunica, lasă-i şi haina, iar dacă cineva te obligă să mergi cu el o milău, mergi cu el două mile. Celui ce-ţi cere, dă-i, iar pe cel ce vrea să se împrumute de la tine să nu-l refuzi. Aţi auzit că s-a zis: «Să-l iubeşti pe semenul tăuv şi să-l urăşti pe duşmanul tău.» Dar Eu vă spun: iubiţi-vă duşmaniiw şi rugaţi-vă pentru cei ce vă persecută ca să fiţi astfel fii ai Tatălui vostru, Care este în ceruri! Căci El face să răsară soarele Lui şi peste cei răi, şi peste cei buni şi El trimite ploaie şi peste cei drepţi, şi peste cei nedrepţi. Dacă-i iubiţi doar pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Oare colectorii de taxe nu fac la fel? Şi dacă vă întâmpinaţi cu dragoste doar fraţii, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare neamurile nu fac la fel?”

Desăvârşirea în vorbire:
Mai departe Domnul vorbeşte de desăvârşirea în vorbire, când spune: „...şi oricine va zice fratelui său: «Prostule!» va cădea sub pedeapsa Sinedriului; iar cel ce-i va zice: «Nebunule!» va cădea sub pedeapsa focului Iadului”. Între fraţii de credinţă nu au ce căuta cuvinte acuzatoare, răutăcioase.
Desăvârşirea în vorbire înseamnă nu doar să ne împlinim jurămintele; ci, să nu jurăm nicidecum. Isus Cristos învaţă: „Din nou, aţi auzit că s-a zis celor din vechime: «Să nu juri fals, ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale.» Dar Eu vă spun să nu juraţi deloc: nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu; nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat; să nu juri nici măcar pe capul tău, pentru că nu poţi face nici măcar un fir de păr alb sau negru. Vorbirea voastră să fie astfel: «Da» să fie «Da» şi «Nu» să fie «Nu». Ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău”.
Isus spune să nu jurăm deloc, pentru oamenii adevărului „da” şi „nu” sunt suficiente, cuvintele lor nu mai trebuie să fie întărite de jurăminte. Toţi care jură se încred în ei că pot să-şi împlinească jurămintele, iar această încredere vine din mândrie, vine de la cel rău.

Desăvârşirea în relaţia cu Dumnezeu şi cu fraţii:
Domnul învaţă în continuare că nu poate exista o relaţie cu Dumnezeu, nu poţi avea pace cu Dumnezeu, dacă nu există pace între fraţi. El spune: „Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, şi du-te mai întâi să te împaci cu fratele tău. Apoi vino şi adu-ţi darul”. Desăvârşirea în realaţia cu Dumnezeu începe cu desăvârşirea în relaţia cu fraţii tăi (vezi şi 1Ioan 4:20,1Ioan 4:21).

Desăvârşirea în puritate:
Mai departe Domnul învaţă de desăvârşirea în puritate, când spune: „Aţi auzit că s-a zis: «Să nu comiţi adulter!» Dar Eu vă spun că oricine se uită cu poftă la o femeie a şi comis adulter cu ea în inima lui. Dacă deci ochiul tău cel drept te face să păcătuieşti, scoate-l afară şi aruncă-l, căci este spre folosul tău să-ţi pierzi unul din mădulare, decât să-ţi fie aruncat în Iad tot trupul. Iar dacă mâna ta cea dreaptă te face să păcătuieşti, taie-o şi arunc-o, căci este spre folosul tău să-ţi pierzi unul din mădulare, decât să-ţi meargă în Iad tot trupul”.
Desăvârşirea însemnă nu doar să nu comiţi adulter, ci chiar să nu pofteşti o persoană de sex opus în inima ta. Toate poftele, dorinţele greşite trebuie extirpate din creştin, numai atunci când nu mai avem pofte greşite, când carnea păcătoasă este omorâtă am ajuns la desăvârşire (vezi şi Galateni 5:24; Coloseni 3:5-10). Desăvârşirea în puritate, însemnă ca în primul rând interiorul nostru să fie curat, ca apoi şi exteriorul va fi. „Sfinţenia” fariseilor era una de formă, una exterioară bazată pe obiceiuri, rituri, nu una venită din lăuntru, din inimă.

Desăvârşirea în căsătorie:
Domnul Isus vorbeşte de desăvârşirea în căsătorie, când spune: „S-a mai zis: «Oricine divorţează de soţia lui, să-i dea o carte de despărţireo.» Dar Eu vă spun că oricine divorţează de soţia lui, în afară de cazul în care este vorba de imoralitate, o împinge să comită adulter, iar cel care se căsătoreşte cu o femeie divorţată comite şi el adulter”. Dacă Moise a îngăduit ca soţul să-ţi lase soţia şi din motive mai mici decât adulterul, Domnul Isus care era perfect a învăţat desâvârşirea în căsătorie, arătând că divorţul este posibil doar în cazul adulterului. Însă acel om nu se mai poate recăsătorii!
Doar mortea partenerului dă dreptul recăsătoririi (vezi Romani 7:2,Romani 7:3).

Iubite cititor trăieşti tu după porunca Domnului? Biserica din care faci parte doreşte desăvârşirea umblarea în aceste norme ale Domnului, ele nu sunt opţionale, ci obligatorii pentru orice ucenic al Domnului, El însuşi încheie predica de pe munte cu cuvintele:
De aceea oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le împlineşte, va fi asemănat cu un om înţelept, care şi-a construit casa pe stâncă. S-a revărsat ploaia, au venit şuvoaiele de apă, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia pusă pe stâncă. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le pune în practică, va fi asemănat cu un om nesăbuit, care şi-a construit casa pe nisip. S-a revărsat ploaia, au venit şuvoaiele de apă, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea, şi ea s-a prăbuşit, iar prăbuşirea i-a fost mare.”