Ce este defăimarea sau bârfa?

Conform cu Dicționarul explicativ al limbii române 2009, la cuvântul defăimare se explică: A vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva; a ponegri, a calomnia….

Iar conform cu Dicționarul limbii romîne literare contemporane: A vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva; a vătăma reputația cuiva; a bîrfi, a huli, a ponegri, a calomnia”.

Astfel bârfa, clevetirea sau defăimarea înseamnă a vorbi de rău pe cineva indiferent că spunem lucruri adevărate sau false, sau parțial false cu scopul de pune pe cineva într-o lumina nefavorabilă, de al calomnia!

Termenul grecesc redat prin calomniator este diábolos, care este folosit şi ca titlu al lui Satan, el este primul calomniator!

În Tit 2:3, se spune: La fel bătrânele, să fie în comportare cum se cuvine sfinţilor; nu clevetitoare, nici făcute sclave vinului mult, învăţând pe alţii ce este bine”. Termenul pentru clevetitoare este diabolus”, care însemnă: calomniator, acuzator, clevetitor și este titlul pe care îl are Satan de Diavol (diábolos”). El este „Diavolul“, cel ce îl calomniază cu răutate pe Dumnezeu (Apocalipsa 12:9-10).

Există situații când vom spune adevăruri dureroase despre unii frați sau surori sau oameni din lume, dar nu cu scopul de ai ponegri, ci cu scopul de ai ajuta, ca să ne rugăm pentru persoana respectivă, sau în cazul conducătorilor care după ce a fost mustrat în particular, chemăm ca martori pe conducători ca fratele să fie mustrat pe baza mărturiei a doi sau trei martori (Matei 18:15-17). Un alt caz când demascăm o doctrină greșită, eretică, nu este defăimare ca asta a făcut și Domnul Iesus (Matei 16:6-12; Matei 23:1-33). Un alt caz este pentru a atenționa alte persoane de răutatea unui om așa cum a făcut Pavel (vezi: 2Timotei 4:14-15).

În aceste cazuri nu este defăimare sau bârfă.

Să vedem în continuare:

 

De unde vin bârfele?

Bârfele, defăimările, vin în general din mândrie, atunci când te crezi superior altora, îți permiți să îi critici, să îi vorbește de rău, să-i calomniezi.

Bârfele vin de la demoni care ne fac să-i vorbim de rău pe frații și surorile noastre sau pe alți oameni!

 

Care sunt consecințele bârfelor

Cât de periculoase sunt clevetirile:

În Proverbe 25:23, SCC se spune: Vântul de nord aduce ploaie; tot aşa, limba defăimătoare, o faţă mânioasă”.  Bârfele stârnesc mânia, atunci când auzim o bârfă contra noastra asta ne face să ne mâniem, căci am fost vorbiți de rău de multe ori pe nedrept.

Bârfele stârnește ura, certurile, și de aceea cei care devin diábolos, pentru că persistă în bârfe și defăimări, și nu se căiesc pot fi excluși din adunare după cum se spune în 1Corinteni 5:11, SCC: “Dar acum v-am scris să nu vă asociaţi cu cineva numit frate, dacă are să fie curvar, sau lacom, sau idolatru, sau defăimător, sau beţiv, sau acaparator; cu cel ca acesta, nici să nu mâncaţi împreună.

Ba mai mult apostolul Pavel spune în 1Corinteni 6:10, SCC: “nici hoţii, nici lacomii, nici beţivii, nici calomniatorii, nici acaparatorii, nu vor moşteni Regatul lui Dumnezeu. Deci calomniatorii nu vor moștenii Regatul lui Dumnezeu! Dacă până acum ai fost o persoană care ai calomniat, ai defăimat, căieștete și lasă-te de această practică ca să primești îndurarea divină (Proverbe 28:13).

 

Cum să ne înfrânăm?

În primul rând să-i cerem lui Dumnezeu să ne dea roada Spiritului: înfrânarea (Galateni 5:22-23), și prin Spiritul să învingem carnea păcătoasă (Romani 8:13) cu manifestările ei printre care și bârfa.

De asemenea, trebuie să ne facem și partea noastră să ne dăm toată silința să lepădăm bârfa și orice formă de vorbire de rău așa cum se spune în 1Petru 2:1, SCC: Lepădând deci orice răutate şi orice vicleşug şi ipocrizii şi invidii şi orice vorbiri de rău; și în 1Petru 3:10-11, SCC: “Pentru că cel vrând să iubească viaţa, şi să vadă zile bune, să oprească limba de la rău, şi buzele pentru a nu vorbi viclenie. Să se abată însă de la rău, şi să facă binele; să caute pace şi să o urmărească”.

Când suntem într-un grup unde se pornește o discuție calomniatoare, să încercăm să o oprim, să nu mai alimentăm discuția, să nu ne lăsăm prinși în cursa bârfei, începând și noi să bârfim.

Să nu uităm niciodată că: “Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii şi cei care o iubesc vor mânca din rodul ei” – Proverbe 18:21, SCC.