Luca 17:1-4, SCC: “Dar El a zis discipolilor Lui: este imposibil să nu vină ocaziile de poticnire; dar vai de cel prin care vin. Îi este de folos dacă este pusă o piatră de moară în jurul gâtului lui, şi era aruncat în mare; decât să facă să se poticnească pe unu dintre micuţii aceştia. Luaţi seama la voi înşivă. Dacă fratele tău are să păcătuiască, ceartă-l; şi dacă are să se căiască, iartă-i lui. Şi dacă de şapte ori pe zi are să păcătuiască împotriva ta, şi de şapte ori are să se întoarcă la tine, zicând: mă căiesc! Îi vei ierta lui”.

 

În viața noastră vom avea nenumărate momente când cineva ne va poticni, Domnul Iesus a spus: “este imposibil să nu vină ocaziile de poticnire”, acest mesaj era chiar pentru discipolii Lui!

Însă problema este: persoana prin care vin pricinile de poticnire! Învățătorul a mai spus: “vai de cel prin care vin”, de ce? Deoarece acesta este vrednic de o pedeapsă mare, Iesus precizează: “Îi este de folos dacă este pusă o piatră de moară în jurul gâtului lui, şi era aruncat în mare; decât să facă să se poticnească pe unu dintre micuţii aceştia”. Un astfel de om care nu se căiește; ci, poticnește este vrednic de moarte, căci îi face pe un micuț a lui Iesus să se poticnească de pe calea adevărului, și astfel nu mai merge cursiv, ba chiar poate să și cadă de pe cale.

Ce este de făcut ca să nu poticnim?

Învățătorul ne dă sfatul: “Luaţi seama la voi înşivă”. Adică să veghem la faptele noastre, la vorbirea noastră, la atitudinea noastră ca noi să nu poticnim pe ceilalți, să ținem cont de conștiința lor!

Ce este de făcut în cazul în care există pricina de poticnire?

În cazul în care există un păcat în relația frățească, o pricină de poticnire, Iesus ne spune ce să facem și anume: “Dacă fratele tău are să păcătuiască, ceartă-l; şi dacă are să se căiască, iartă-i lui. Şi dacă de şapte ori pe zi are să păcătuiască împotriva ta, şi de şapte ori are să se întoarcă la tine, zicând: mă căiesc! Îi vei ierta lui”.

Astfel ori de câte ori fratele sau sora va păcătui împotriva noastră, să fim gata să mustrăm în dragoste cu scopul ca el să se căiască, și apoi după ce se corectează noi să îl iertăm ori de câte ori este nevoie.