Tipărire

Luca 6:39-49, SCC: Dar El le-a zis şi o parabolă: Poate un orb să conducă pe un orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este discipol mai mare decât învăţătorul lui; dar oricine, fiind deplin instruit, va fi ca învăţătorul lui. De ce vezi paiul, cel din ochiul fratelui tău; dar bârna, cea din ochiul tău, nu observi? Cum poţi zice fratelui tău: frate, lasă să scot paiul, cel din ochiul tău; nevăzând bârna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea clar să scoţi paiul, cel din ochiul fratelui tău. Pentru că nu este pom bun, făcând rod rău; nici pom rău, făcând rod bun. Pentru că fiecare pom, din rodul lui este cunoscut; deoarece nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini. Omul bun, din comoara bună al inimii lui, scoate binele; iar cel rău, din cea rea, scoate răul; pentru că din belşugul inimii vorbeşte gura lui. Dar de ce Mă chemaţi: Doamne! Doamne! Şi nu faceţi cele ce zic Eu?  Oricare, venind la Mine, şi auzind cuvintele Mele, şi făcându-le; am să vă arat cui este asemănător.  Este asemănător unui om zidind o casă; care a săpat şi a adâncit, şi a pus o temelie pe stâncă. Iar făcându-se inundaţie, râul a lovit în casa aceea; dar nu a fost în stare să o clatine, pentru că fusese zidită bine.  Dar cel auzind, şi nefăcând, este asemănător unui om zidind o casă pe pământ, fără temelie; înspre care a lovit râul, şi îndată a căzut; şi prăbuşirea casei aceea s-a făcut mare”.

 

Domnul Iesus le spune o parabolă de a nu ne lăsa conduși de orbi, ca un avertisment pentru a arăta că orice discipol nu poate fi altceva decât Învățătorul lui. Iesus continuând cu precizarea: Nu este discipol mai mare decât învăţătorul lui; dar oricine, fiind deplin instruit, va fi ca învăţătorul lui”.

Astfel, depinde pe cine urmăm? Urmăm un orb ca învățător, atunci vom cădea cu el în groapă, așa cum mulți oameni urmau pe farisei și cărturari care din punct de vedere spiritual erau orbi (Ioan 9:39-41). Însă dacă urmăm pe Învățătorul Iesus (Matei 23:8), și ne lăsăm pe deplin instruiți de El, vom deveni ca Învățătorul.

Mai departe El spune: De ce vezi paiul, cel din ochiul fratelui tău; dar bârna, cea din ochiul tău, nu observi? Cum poţi zice fratelui tău: frate, lasă să scot paiul, cel din ochiul tău; nevăzând bârna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea clar să scoţi paiul, cel din ochiul fratelui tău.

Fariseii și cărturarii îi condamnau pe ceilalți frați ai lor evrei pentru că nu cunoșteau legea (Ioan 7:49), însă Iesus întreabă: De ce vezi paiul, cel din ochiul fratelui tău; dar bârna, cea din ochiul tău, nu observi? Ei nu vedeau bârna din ochii lor căci au lăsat lucrurile cele mai grele din lege nefăcute (Matei 23:23). De aceea nici noi creștinii să ne vedem bârna din ochi, ca apoi să scoatem în dragoste și din ochiul fratelui: paiul, să nu fim fățarnici ca fariseii și cărturarii, așa cum a spus Domnul: Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea clar să scoţi paiul, cel din ochiul fratelui tău.

Mai departe Domnul Învățătorul spune: Pentru că fiecare pom, din rodul lui este cunoscut; deoarece nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini. Omul bun, din comoara bună al inimii lui, scoate binele; iar cel rău, din cea rea, scoate răul; pentru că din belşugul inimii vorbeşte gura lui.  Fiecare pom este cunoscut după rodul lui ce fel de pom este, la fel oamenii se cunosc după rod, omul bun scoate binele din comoara bună a inimii, pe când cel rău scoate răul, căci din belșugul inimii vorbește gura lui, astfel degeaba sunt mulți care pretind că sunt discipoli ai lui Christos dacă nu au rod bun! De aceea, Domnul le spune în continuare: Dar de ce Mă chemaţi: Doamne! Doamne! Şi nu faceţi cele ce zic Eu? Ca să producem roade bune trebuie să ascultăm de Domnul nostru și astfel vom scoate lucruri bune din comoara bună a inimii ascultătoare de Iesus!

Cu această temă a ascultării Iesus își încheie predica spunând: Oricare, venind la Mine, şi auzind cuvintele Mele, şi făcându-le; am să vă arat cui este asemănător.  Este asemănător unui om zidind o casă; care a săpat şi a adâncit, şi a pus o temelie pe stâncă. Iar făcându-se inundaţie, râul a lovit în casa aceea; dar nu a fost în stare să o clatine, pentru că fusese zidită bine.  Dar cel auzind, şi nefăcând, este asemănător unui om zidind o casă pe pământ, fără temelie; înspre care a lovit râul, şi îndată a căzut; şi prăbuşirea casei aceea s-a făcut mare”.

Cel ascultător este asemănat de Domnul cu un om care și-a făcut o casă, dar și-a pus temelia pe stâncă, însă cel neascultător și-a zidit o casă fără temelie. A venit inundația iar casa zidită pe stâncă a rezistat, dar cea fără temelie s-a prăbușit. Așa este viața celui care ascultă de Dumnezeu, el rezistă în încercările vieții, însă cel neascultător se prăbușește în încercări, viața lui spirituală nu poate dăinui, cade în necredință, răzvrătire, depresie, și se leapădă de Domnul pentru că clădirea lui religioasă este fără temelia ascultării de Iesus. El doar spune: Doamne! Doamne!” însă El nu Îl are pe Domnul și învățătura Lui în viața lui!

Versetele 47-49, sunt și încheierea predicii de la șes și tema predicii: ascultarea, predică consemnată de Evanghelistul Luca în Luca 6:20-49.

Fie ca Dumnezeu să ne de-a putere să ascultăm de Fiul Lui.