Luca 6:27-36, SCC: “Dar Eu vă zic, celor ascultând: iubiţi pe duşmanii voştri; faceţi bine celor ce vă urăsc. Binecuvântaţi pe cei blestemându-vă; rugaţi-vă pentru cei asuprindu-vă. Celui lovindu-te pe un obraz, oferă-i şi pe celălalt; şi pentru cel luând mantia ta, nu opri nici cămaşa. Oricui cerând de la tine, dă-i; iar de la cel luând ale tale, nu le cere înapoi. Şi precum vreţi să vă facă oamenii, faceţi-le asemenea. Dar dacă iubiţi pe cei iubindu-vă, ce har vă este? Pentru că şi păcătoşii iubesc pe cei iubindu-i. Şi dacă faceţi bine la cei făcându-vă bine, ce har vă este? Şi păcătoşii fac aceasta. Şi dacă daţi împrumut de la care speraţi să vi-l luaţi, ce har vă este? Şi păcătoşii împrumută păcătoşilor, ca să ia înapoi tot atâtea. Voi deci, iubiţi pe duşmanii voştri, şi faceţi bine; şi împrumutaţi, nesperând nimic înapoi. Iar plata voastră va fi multă, şi veţi fii ai Preaînaltului. Pentru că El este generos cu cei nemulţumitori şi răi. Faceţi-vă îndurători, după cum Tatăl vostru este îndurător”.

 

Domnul Iesus le spune celor ascultând o învățătură diferită de ceea ce predau rabinii evreii, o învățătură nouă de la Tatăl, a noului legământ, și anume: “iubiţi pe duşmanii voştri”! În tradiția evreiască era învățat să îți urăști dușmanii și să iubești doar pe semenii lor, evreii (Matei 5:43).

Însă Iesus ne învață să iubim dușmanii, ba mai mult: “faceţi bine celor ce vă urăsc. Binecuvântaţi pe cei blestemându-vă; rugaţi-vă pentru cei asuprindu-vă”. Învățătorul Iesus ne dă exemple concrete cum să iubim dușmanii: să le facem bine, să îi binecuvântăm, să ne rugăm pentru ei!

El continuă și învață: “Binecuvântaţi pe cei blestemându-vă; rugaţi-vă pentru cei asuprindu-vă”. Așa se comportă dragostea, ea nu întoarce rău pentru rău; ci biruiește răul prin bine, în acest mod îi dă o șansă la omul păcătos să se întoarcă de la calea rea, i se toarnă cărbuni aprinși pe cap cum spune Pavel ca el să se schimbe (Romani 12:19-21).

El ne explică cum să ne comportăm chiar în cazul în care primim o palmă, și anume să nu dăm înapoi, ci să-i oferim și celălalalt obraz. Dar chiar dacă suntem loviți cu pumni sau luați la bătaie noi trebuie să procedăm ca Domnul despre care a s-a spus în Isaia 50:6, GBV 2001: “Mi-am dat spatele celor care mă băteau şi obrajii celor care-mi smulgeau barba. Nu mi-am ascuns faţa de batjocură şi de scuipare”. Ne răspunzând cu rău la rău; ci, răbdând loviturile, este calea dragostei, este calea lui Iesus! În anumite situații ce vizează viața noastră, Dumnezeu permite să fugim așa i-a permis apostolului Pavel să fugă (Fapte 14:4-7).

În ce privește învățătura: “pentru cel luând mantia ta, nu opri nici cămaşa”. Aici textul nu se referă la a permite hoția, nu; ci, se referă la comunitatea lui Israel, unde evreii aveau dreptul să i-a haina ca garanție pentru un împrumut (Exod 22:26), iar evrei, nu trebuiau să îi oprească să le i-a și cămașa, ca garanție, la asta se referă Domnul.

Cum trebuie înțeleasă fraza: “Oricui cerând de la tine, dă-i; iar de la cel luând ale tale, nu le cere înapoi”. Aici se referă din nou la comunitatea lui Israel, unde evreii săraci luau de la cei bogați împrumut, iar bogați făceau presiuni pentru returnarea împrumutului, însă dacă cineva împrumuta de la un evreu dar care era și discipol a lui Christos, acesta nu trebuia să mai ceară împrumutul înapoi, decât dacă de bunăvoie evreul îl returna, așa cum spune textul mai jos: “Şi dacă daţi împrumut de la care speraţi să vi-l luaţi, ce har vă este? Şi păcătoşii împrumută păcătoşilor, ca să ia înapoi tot atâtea. Voi deci, iubiţi pe duşmanii voştri, şi faceţi bine; şi împrumutaţi, nesperând nimic înapoi”. Un discipol evreu trebuia să împrumute altui israelit fără a mai spera a primi împrumutul înapoi, astfel discipolii erau liberi să iubească fără a avea resentimente și gânduri negative!

Mai departe Iesus ne dă o regulă de aur a relațiilor: “Şi precum vreţi să vă facă oamenii, faceţi-le asemenea”. Această regulă este mai presus de proverbul din lume: ce ție nu îți place, altuia nu face”, este vorba nu doar de a ne reține de la a face răul; ci, a face binele așa cum dorim ca oamenii să ne facă nouă, ce am vrea de la oamenii ca să ne facă nouă, aia să le facem noi lor!

Legea lui Iesus merge mai departe în dragoste ca legea lui Moise dată lui Israel, și El ne învață: “Dar dacă iubiţi pe cei iubindu-vă, ce har vă este? Pentru că şi păcătoşii iubesc pe cei iubindu-i. Şi dacă faceţi bine la cei făcându-vă bine, ce har vă este? Şi păcătoşii fac aceasta”. Nu este nici o favoare nemeritată (har) ca noi să iubim doar pe cei meritând dragostea noastră, căci și ei ne iubesc; ci, noi trebuie să iubim și pe cei ce ne fac răul, imitând astfel harul sau favoarea nemeritată a Tatălui ceresc care “este generos cu cei nemulţumitori şi răi”. Astfel iubind pe dușmanii și făcându-le bine, avem speranța ca și ei se vor întoarce la credință, la această dragostea măreață arătată de Domnul Iesus pe pământ și reflectată de noi în viața de zi cu zi ca discipoli ai Lui.

Învățătorul ne spune mai departe câteva motive pentru care să procedăm așa, în primul rând: “plata voastră va fi multă”, în cer pentru cei ce iubesc plata va fi multă, vom primi multă dragoste de la Dumnezeu și toate binecuvântările Sale!

Apoi, “veţi fii ai Preaînaltului”. Deci prin dragoste vom lăsa Spiritul Sfânt să lucreze (Romani 8:14) și vom fi fiii ai celui Preaînalt, nu doar nominal; ci, real și ne vom bucura de favorurile, de privilegiile și binecuvântările de fiii ai lui Dumnezeu!

În al treilea rând, vom imita pe Dumnezeu și modul Lui de a se comporta, așa cum spune Domnul și Învățătorul nostru: “Faceţi-vă îndurători, după cum Tatăl vostru este îndurător”.

Să schimbăm lumea aducând dragostea și îndurarea printre semenii noștri, și astfel strălucind ca lumini în lume, să Îl reflectăm pe Dumnezeu!