Matei 7:13-29, SCC: “Intraţi prin poarta îngustă; pentru că largă este poarta, şi lată este calea cea ducând spre pierzare; şi mulţi sunt cei intrând pe ea. Pentru că strâmtă este poarta, şi îngustă este calea cel ducând spre viaţă; şi puţini sunt cei ce o găsesc.

Feriţi-vă de profeţii mincinoşi, cei care vin la voi în veşminte de oi; dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veţi recunoaşte. Oare se culeg struguri de pe spini, şi măsline de pe mărăcini? Astfel, orice pom bun, face roade bune; dar pomul rău, face roade rele. Nu poate un pom bun, să aducă roade rele; nici un pom rău, să facă roade bune. Orice pom, nefăcând roadă bună, este tăiat şi este aruncat în foc.  Aşadar, după roadele lor îi veţi recunoaşte. Nu oricine zicându-mi: „Doamne! Doamne!” Va intra în Regatul cerurilor; ci cel făcând voinţa Tatălui Meu Cel ce este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne! Doamne!” Nu în Numele Tău am profeţit, şi nu am scos demoni în Numele Tău, şi nu în Numele Tău am făcut multe lucrări puternice? Şi atunci le voi declara: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, cei făcând nelegiuirea.”

Deci, oricine, care aude cuvintele acestea ale Mele şi le face, va fi asemănat cu un bărbat chibzuit, care a construit casa lui pe stâncă. Şi a coborât ploaia, şi au venit râurile, şi au suflat vânturile, şi au lovit în casa aceea, şi nu a căzut; pentru că fusese întemeiată pe stâncă. Şi oricine, auzind cuvintele acestea ale Mele şi nu le face, va fi asemănat cu un bărbat nebun, care a construit casa lui pe nisip. Şi a coborât ploaia, şi au venit râurile, şi au suflat vânturile, şi au izbit în casa aceea, şi a căzut; şi căderea ei a fost mare.”  Apoi, când Iesus a sfârşit cuvintele acestea, mulţimile erau mirate de învăţătura Lui; pentru că îi învăţa ca având autoritate, şi nu ca şi cărturarii lor”.

Domnul Iesus ne invită să intrăm pe poarta strâmtă și pe calea îngustă, “pentru că largă este poarta, şi lată este calea cea ducând spre pierzare; şi mulţi sunt cei intrând pe ea”, ce înseamnă acestea?

Poarta strâmtă desemnează o intrare care nu este ușor accesibilă, este o intrare strâmtă greu de intrat, iar calea îngustă este un drum pe care mergi greu căci este îngust, ceea ce indică că intrarea și apoi umblarea cu Iesus nu este ușoară, și implică să renunțăm la multe ca să putem intra și umbla cu El!

Pe când poarta largă și calea lată, este un mod de viață fără opreliști, ușor, dar duce la pierzare și mulți intră pe poarta largă, căci ea este accesibilă și tentantă! Pe când “strâmtă este poarta, şi îngustă este calea cel ducând spre viaţă; şi puţini sunt cei ce o găsesc”.

Poarta largă și calea lată este lumea lui Satan, în care se include și religia falsă care îți îngăduie să intri în biserică netransformat de Cuvânt, să crezi ce vrei, să trăiești cum vrei, și să te închini cum îți place, nu după cum vrea Dumnezeu!

Pe când poarta strâmtă și calea îngustă este religia adevărată (Iacob 1:26-27), este umblarea credinciosului cu Dumnezeu în ascultarea de poruncile Sale (1 Ioan 5:3).

Pe calea lată sunt și lucrări religioase făcute de diferiți profeți și lucrători falși, însă Domnul și Învățătorul nostru ne avertizează: “Feriţi-vă de profeţii mincinoşi, cei care vin la voi în veşminte de oi; dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veţi recunoaşte. Oare se culeg struguri de pe spini, şi măsline de pe mărăcini? Astfel, orice pom bun, face roade bune; dar pomul rău, face roade rele. Nu poate un pom bun, să aducă roade rele; nici un pom rău, să facă roade bune. Orice pom, nefăcând roadă bună, este tăiat şi este aruncat în foc.  Aşadar, după roadele lor îi veţi recunoaşte. Nu oricine zicându-mi: „Doamne! Doamne!” Va intra în Regatul cerurilor; ci cel făcând voinţa Tatălui Meu Cel ce este în ceruri”.

În primul rând să ne ferim de profeți mincinoși, de ce acești profeții sunt periculoși? Pentru că ei mint, ei se prefac în oi, dar sunt lupi răpitori care iau oile și le mută în staulul lor, unde nu conduce Tatăl luminilor prin Domnul Iesus, ci lupul, tatăl minciunii, Satan, Diavolul, tatăl lor și al demonilor!

Dar Iesus ne dă un semn prin care să îi recunoaștem: “După roadele lor îi veţi recunoaşte”. Așa un un pom rău nu produce fructe bune, la fel nici lucrătorii falși. Da ei se roagă: „Doamne! Doamne!” , dar rugăciunea lor este o scârbă înaintea lui Dumnezeu (Proverbe 28:9), da ei cântă și aduc jertfe, însă jertfele lor sunt necurate, și sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu (Proverbe 21:27). Ei citesc Biblia, predică din ea, însă Dumnezeu declară despre ei: “Ce ai tu ca să înşiri rânduielile Mele şi să pui legământul Meu în gura ta, tu, care urăşti mustrarea şi care ai aruncat cuvintele Mele înapoia ta?” (Psalmi 50:16-17, SCC). Da ei prorocesc (ghicesc), dar nu sunt decât închipuiri ale lor (Ieremia 14:14; Ieremia 23:16), sau lucrări demonice (1 Ioan 4:1)! Lor le lipsește: “voinţa Tatălui”, doar cine FACE voința Tatălui acela va intra în Regatul cerurilor! Ceilalți vor fi aruncați în foc!

Pe când lucrătorii adevărați, ei fac fapte bune, ei fac “voinţa Tatălui Meu Cel ce este în ceruri”, ei produc roade bune indicând că sunt pomi buni. Cum putem stabili un fruct dacă este bun? Dacă el corespunde cu Cuvântul lui Dumnezeu!

Mulți azi se închină, și fac lucrări religioase așa cum spune Învățătorul: “Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne! Doamne!” Nu în Numele Tău am profeţit, şi nu am scos demoni în Numele Tău, şi nu în Numele Tău am făcut multe lucrări puternice? Şi atunci le voi declara: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, cei făcând nelegiuirea.”

În ziua judecății, mulți vor spune Judecătorului Iesus: „Doamne! Doamne!” Ei vor încerca să se justifice cu lucrările lor religioase spunând: “Nu în Numele Tău am profeţit, şi nu am scos demoni în Numele Tău, şi nu în Numele Tău am făcut multe lucrări puternice?” Însă Domnul nu a fost cu ei, nu a lucrat prin ei; ci a fost o lucrare de rătăcire, așa cum se descrie în 2 Tesaloniceni 2:11-12, SCC: “Şi de aceea, Dumnezeu a trimis o putere lucrătoare de rătăcire, pentru ca ei să creadă minciuna, ca să fie judecaţi toţi cei necrezând adevărul, ci bineplăcându-le în nedreptate”. Deci Dumnezeu a trimis demoni iar ei au lucrat o lucrare religioasă: “o putere lucrătoare de rătăcire”, deoarece Domnul declară despre ei: “Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, cei făcând nelegiuirea.”

Ei au făcut lucrări religioase fără Domnul, lucrări nu după lege, ci în fărădelege, ei nu au ținut cont de legea lui Christos în lucrările lor, ei au lucrat nelegiuirea!

Însă ferice de cine ascultă de Domnul!

Învățătorul Iesus își încheie predica de pe Munte, expunând chiar scopul acestei predici, după cum urmează: “Deci, oricine, care aude cuvintele acestea ale Mele şi le face, va fi asemănat cu un bărbat chibzuit, care a construit casa lui pe stâncă. Şi a coborât ploaia, şi au venit râurile, şi au suflat vânturile, şi au lovit în casa aceea, şi nu a căzut; pentru că fusese întemeiată pe stâncă. Şi oricine, auzind cuvintele acestea ale Mele şi nu le face, va fi asemănat cu un bărbat nebun, care a construit casa lui pe nisip. Şi a coborât ploaia, şi au venit râurile, şi au suflat vânturile, şi au izbit în casa aceea, şi a căzut; şi căderea ei a fost mare.”

Scopul predici de pe Munte (Matei cap. 5-7) sunt îndemnuri și învățături ce privesc ascultarea de Iesus, pe care Christos o compară cu un om care și-a zidit casa (viața) pe stâncă, iar ploaia, râurile și vânturile (încercările) nu au putut doborî casa aceea, pe când un om neascultător, și-a construit casa pe nisip, iar ploaia, râurile și vânturile (încercările) care apar inerent în viața omului, au izbit casa și ea a căzut, ea nu putut rezista, fiindcă acel om nu a ascultat de Domnul și Învățătorul Iesus!

Predica lui Iesus era cu autoritatea, așa cum spune relatarea în final: “Apoi, când Iesus a sfârşit cuvintele acestea, mulţimile erau mirate de învăţătura Lui; pentru că îi învăţa ca având autoritate, şi nu ca şi cărturarii lor”. În contrast cu cărturarii care citau cuvintele unor rabini, și autoritatea lor se baza pe interpretări omenești și pe curente de gândire omenească, Domnul a primit cuvintele de la Tatăl (Ioan 12:49) și de aceea El vorbea cu autoritate, cuvintele Lui erau cuvintele lui Dumnezeu! De aceea, nu rămâne decât ca noi să le împlinim!