Matei 5:41, SCC: Şi oricine te va obliga să mergi cu el o milă, mergi cu el două”.

 

Evreii care ascultau predica de pe Munte a lui Iesus, știau că Israelul ca țară sub ocupație trebuiau să asculte de autorități, de soldați care îi cerau evreilor să le care echipamentul pe distanța scurte, lucru care le displăceau evreilor.

În secolul I e.n., Israelul fiind sub ocupaţie romană pe acest temei, romanii nu ezitau să oblige cetăţenii sau animalele lor să muncească pentru ei; nu ezitau nici să confişte orice lucru de care credeau că au nevoie pentru a îndeplini mai repede anumite însărcinări oficiale. Iată ce spune William Barclay în lucrarea Analiza semantică a unor termeni din Noul Testament: „Oricine putea să fie obligat să poarte efectele [echipamentele] armatei pe o anumită distanţă; oricine putea să fie silit să îndeplinească orice serviciu pe care ocupanţii i-l impuneau“. Aşa i s-a întâmplat şi lui Simon din Cirena, pe care soldaţii romani i-au poruncit să care crucea lui Iesus (Matei 27:32).

Prin această învățătura Iesus a dorit să îi învețe pe discipolii Săi proveniți dintre evrei, că ei trebuie să se supună autorităților, ca și noi de altfel (vezi: Romani 13:1-7)! Dar chiar mergând mai departe El le-a arătat: cum să o facă? Și anume ca pentru Domnul, mergând în plus față de ce le cerea autoritatea, făcând mai mult decât ce li se cerea, prin aceasta arătau că ei nu sunt rebeli, răzvrătiți și aceasta ducea în timp ca și autoritățile să fie mai blânde cu ei!

În mod asemănător, pentru noi creștinii, ascultarea noastră de autorități nu este una formală, forțată, mecanică; ci, din inimă ca pentru Domnul așa cum a învățat apostolul Petru în 1Petru 2:13-14, SCC: Supuneţi-vă deci, pentru Domnul, oricărei porunci omeneşti; fie regelui ca fiind superior, fie guverantorilor ca fiind trimişi de El pentru pedepsirea răufăcătorilor şi pentru lăudarea făcătorilor de bine”.

La timpul potrivit și autoritățile vor fi îmblânzite, căci este ca și cum s-ar turna cărbuni aprinși pe capul lor (comp. cu Romani 12:20-21). De accea Solomon care a fost rege a scris: Bunăvoinţa regelui este pentru un servitor înţelept, dar mânia sa este pentru cel care face ruşine” (Proverbe 14:35).