În această lume a „instantului” și a „secolului vitezei”, oamenii nu au răbdare, darămite: îndelungă răbdare, însă oamenii fără răbdare devin: nervoși, mânioși, stresați, le crește tensiunea arterială, ajung violenți, certăreți, fără pace, fără bucurie, etc.

Dumnezeu ne îndemnă constant la răbdare, lucrarea are un anumit orar de desfășurare, care este corelat la timpul lui Dumnezeu (Habacuc 2:3), iar pentru a ne corela la orarul divin avem nevoie de răbdare, uneori de îndelungă răbdare. Cuvântul rodește “prin răbdare” (Luca 8:15, SCC), astfel și noi putem rodi dacă avem răbdare și Îl lăsăm pe Dumnezeu să lucreze cum vrea El, și dacă avem răbdare unii cu alții!

Să vedem în continuare:

Ce este îndelunga răbdare?

În limba greacă pe lângă: „makrothumia” = îndelungă răbdare, mai există un alt cuvânt asemănător, desemnând, răbdarea: „hypomeno” = răbdare, perseverenţă, a suferi, a îndura. Acest cuvânt apare de 18 ori, în umătoarele pasaje: Matei 10:22; Marcu 13:13;  Luca 2:43; Faptele Apostolilor 17:14; 1 Corinteni 13:7; 2 Timotei 2:10,2 Timotei 1:12; Evrei 10:32; Evrei 12:2-3,Evrei 1:7; Iacob 1:12; Iacob 5:11, 1 Petru 2:20.

Îndelunga răbdare este capacitatea de a răbda multe şi îndelung, are sensul de suferinţă lungă, lungime a spiritului, răbdare lungă.

Iar această îndelungă răbdare nu este o răbdare pasivă, un fel de letargie, eşti indiferent şi aştepţi orice, nu ai nici o reacţie la ce ţi se întâmplă, nu, este vorba de o roadă a Spiritului complexă, nu este vorba de o îndelungă răbdare rece, fără nici un sentiment, ci de o „răbdare şi îndelungă răbdare, cu bucurie” (Coloseni 1:11, SCC).

Îndelunga răbdare [makrothumeo] şi răbdarea/perseverenţa [hypomeno] nu este doar capacitatea de a rezista, de a rămâne în picioare în ciuda aversităilor, ci ea este capacitatea de a progresa, de a înainta indiferent de opoziţie, de a avea reacţii corecte, de a persevera. 

A avea îndelungă răbdare înseamnă a îndura imperfecţiunile şi provocările altora, conştienţi de faptul că Dumnezeu le-a îndurat pe ale noastre; înseamnă, de asemenea, a suporta toate necazurile şi dificultăţile vieţii, fără murmurare sau răzvrătire; înseamnă să ne supunem voinţei divine ştiind că acceptarea providenţei lui Dumnezeu aduce întotdeauna beneficii vieţii noastre (Iacob 1:2-4,Iacob 1:12; Iacob 5:7-11).

Îndelunga răbdare este sinonimă cu îngăduinţa răbdătoare (2 Timotei 2:24), cu îngăduinţa în dragoste (Efeseni 4:2), cu îngăduinţa care iartă (Proverbe 19:11; Coloseni 3:12-13), cu răbdarea sfinţilor (Apocalipsa 14:12), cât şi cu răbdarea lui Cristos (2 Tesaloniceni 3:5), cu multa răbdare a lui Dumnezeu (Romani comp. Romani 2:4; cu Romani 9:22).

Îndelunga răbdare autentică duce la dragoste, smerenie, pace, blândeţe, îngăduinţă, unitate, iertare (Efeseni 4:1-3; Coloseni 3:12-15).

Opusul răbdării este nerăbdarea şi nerăbdarea vine din îngâmfare sau din pasiunea greșită, conform Scripturii, atunci când ne considerăm importanţi nu mai avem răbdare cu cei slabi, sau cu alţi oameni, tocmai de aceea Biblia sfătuieşte: „...mai bun este cel răbdător decât cel îngâmfat” (Eclesiastul 7:8 GBV 1989).  Răbdarea este în opoziţie cu îngâmfarea, deci nerăbdarea este mândrie, este mândria unui om superior care nu poate aştepta sau răbda, sau nerăbdarea unui om pasional, căruia pasiunea greșită nu-l lasă să stea locului ca și pe Marta (Luca 10:41).

Exemple de îndelungă răbdare:

În primul rând, Dumnezeu este încet la mânie şi îndelung răbdător (Exod 34:6; Ieremia 15:15; 1 Petru 3:20). Astfel Dumnezeu este îndelung răbdător, deoarece este îndurător şi milostiv, bogat în bunătate şi în credincioşie (Psalmi 86:15; Psalmi 103:8; Psalmi 145:8; Ioel 2:13; Iona 4:2);  dar şi din pricina Numelui Său (Isaia 48:9). Tăria lui Dumnezeu se arată şi prin îndelunga Lui răbdare, aşteptând momentul pedepsirii celui rău, fără a se grăbi, dând har şi şanse suficiente omului spre pocăinţa şi salvare lui (Naum 1:3; 2 Petru 3:9,2 Petru 1:15).

În al doilea rând, Domnul Iesus Christos este îndelung răbdător (1 Timotei 1:16).

Spirtul Sfânt este îndelung răbdător, moștenind din caracterul Tatălui și al Fiului, astfel El rodește în credincios: îndelunga răbdare (Galateni 5:22-23).

Cum să cultivăm îndelunga răbdare?

Îndelunga răbdare poate veni de la Spiritul Sfânt (Galateni 5:22-23), astfel să cerem lui Dumnezeu ca El să ne de-a daruri și roada după nevoia noastră ca să acoperim slăbiciunile din personalitatea noastră.

Îndelunga răbdare poate veni și din temeperamentul omului cu care s-a născut (Eclesiastul 7:8; Eclesiastul 10:4), sau din voinţa omului (2 Timotei 3:10).

Îndelunga răbdare, poate fi cultivată prin încercări, suferinţe prin factori exteriori (Romani 5:3,Romani 1:4; Iacob 1:2-4), această calitate este imperios necesară, dacă dorim să moştenim promisiunile lui Dumnezeu şi să nu o luăm înainte în lucrarea Domnului (Evrei 6:15; Evrei 10:36).

Să vedem câteva metode prin care omul poate cultiva răbdare:

Cunoştinţa exactă a Creatorului, care ne îmbracă cu omul cel nou!

Conform cu Coloseni 3:10-12, SCC: „şi îmbrăcaţi cu cel nou, cel înnoit în cunoştinţă exactă, potrivit chipului Celui creându-l; unde nu este grec şi iudeu, circumcizie şi necircumcizie, barbar, skyt, sclav, liber; ci Christos este totul în toţi. Îmbrăcaţi-vă deci ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi iubiţi, cu înduioşări ale compasiunii, cu bunătate, cu smerenie, cu îndelungă răbdare”.

Dobândind cunoştinţa exactă a chipului (calităţilor) Creatorului, ea ne va îndemna să ne îmbrăcăm, adică să ne transformăm într-o personalitate nouă, după Christos, manifestând în viaţa noastră: „înduioşări ale compasiunii”, „bunătate”, „smerenie”, „îndelungă răbdare”. Iar aceste calităţi le poate avea orice ales al lui Dumnezeu, orice creştin, indiferent că este grec, iudeu, skyt, sclav, liber, etc. calităţile lui Christos, pot fi în toţi!

Speranţa. În Romani 8:25, SCC, se precizează: „Dar dacă sperăm ceea ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare”. Răbdarea este legat de speranţă, având speranţă în promisiunile divine, în ceea ce Tatăl ceresc şi Fiul Său au promis, ne dă putere să răbdăm, ştiind că orice fel de răbdare, de suferinţă pentru dreptate nu va rămâne nerăsplătită, ştiind că speranţa noastră nu va fi în zadar, răbdăm aşteptând, speranţa ne dă putere. Atunci când suntem slabi în răbdare, suntem slabi în speranţă! Păstrând vie speranţa, alimentăm puterea răbdării!

Credinţa. Biblia asociază răbdarea cu credinţa, ele merg mână în mână:

Evrei 6:12, SCC: „ca să nu vă faceţi leneşi, ci imitatori ai celor moştenind promisiunile prin credinţă şi îndelungă răbdare”. Şi în Apocalipsa 13:10: „Dacă cineva este pentru captivitate, merge în captivitate; dacă cineva va omorî cu sabie, el trebuie să fie omorât cu sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor”.

Pe lângă speranţă este nevoie şi de credinţă, care să dea suflu: răbdării, să motiveze răbdarea, ca cel care rabdă să fie sigur că rabdă cu folos, că este înţelept să-L aştepţi pe Iehova (vezi: Psalmi 37:1-7).

Odihna în Domnul. În Matei 11:28-30, Domnul ne face următoarea invitaţie: „Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi; şi Eu vă voi odihni. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine; pentru că sunt blând şi smerit în inimă; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Pentru că jugul Meu este plăcut, şi povara Mea este uşoară” (SCC).

Nerăbdarea provine din tulburare, din lipsa de odihnă a sufletului în puterea şi înţelepciunea Domnului.

Atunci când luăm jugul Domnului, suntem înhămaţi împreună cu El pe calea îngustă spre cer, pentru gloria Tatălui, şi astfel învăţăm să păşim în ritmul Fiului Omului, să avem o inimă: blândă şi smerită, încrezătoare în Tatăl. Nimic nu va tulbura această tihnă şi odihnă, povara atunci va fi uşoară şi jugul plăcut. De ce? Deorece avem mintea Lui, inima Lui, răbdarea Lui, puterea Lui! Vom fi ca El!

Dragostea. Conform cu 1 Corinteni 13:4-7, SCC: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este bună, dragostea nu este invidioasă, dragostea nu se laudă, nu se îngâmfă, nu se poartă necuviincios, nu caută cele ale ei, nu este iute la mânie, nu socoteşte răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură cu adevărul; suportă toate, crede toate, speră toate, rabdă toate”.

De ce rabdă dragostea toate? Deoarece iubeşte! Iubirea dă preţuire şi har celui iubit, şi astfel fiind valoros, ea rabdă toate pentru el. Preţind semenii noştri, văzând părţile bune din ei, iubindu-i vom avea şi răbdare în relaţile cu ei. Dargostea de Tatăl, ne va ajuta să nu călcăm legea Lui, având răbdare în diferite situaţii, fără a încerca să grăbim rezolvarea!

Profeţiile ce se împlinesc. În Iacob 5:8, SCC, este scris: „Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi inimile voastre; pentru că prezenţa Domnului s-a apropiat. Nu oftaţi fraţilor, unul împotriva altuia; ca să nu fiţi judecaţi. Iată! Judecătorul stă înaintea uşilor”.

Privind cu ochii spirituali, apropierea zilei Domnului, judecăţile, evenimentele profeţite, ne dăm seama că se merită să răbdăm, sunt motivaţi să o facem, căci ştim că suferinţa noastră va lua sfârşit (2 Tesaloniceni 1:6-10).

Exemplele răbdării din Scripturi la care să medităm. În Iacob 5:10, SCC, se spune:

„Fraţilor, luaţi exemplu de suferinţa şi îndelunga răbdare a profeţilor, cei vorbind în Numele lui Iehova”. Iată! Chiar exemplele din Scripturile Ebraice, ca Avraam care a aşteptat copilul promis, Iov care a răbdat loviturile satanei, Iosif vândut de fraţi lui, Moise care a stat în pustie până a fost trimis de Iehova la naţiunea Israel, etc. ne pot ajuta!

Meditând la exemplul lor şi a sfinţilor din Noul Legământ, suntem încurajaţi să răbdăm, ei au suferit mai mult decât noi şi au biruit! Văzând credincioşia lui Iehova faţă de ei, avem siguranţa că dacă vom răbda aceiaşi credincioşie se va manifesta şi faţă de noi. Discipolul Iacob a spus prin inspiraţie divină: „Iată! Fericim pe cei răbdând: aţi auzit de răbdarea lui Iov, şi aţi văzut sfârşitul dat de Iehova; pentru că Iehova este mult înduioşat şi compătimitor” – Iacob 5:11, SCC.

Având în vedere cât de importantă este răbdarea, căci fără ea nu moștenim promisiunile lui Dumnezeu, nu putem să aducem rod, nu putem fi plăcuți lui Dumnezeu, nu putem să ne îmbrăcăm cu omul cel nou, să lăsăm ca Dumnezeu să ne călăuzească prin Spiritul Sfânt spre îndelungă răbdare, și să cultivăm în încercări: îndelunga răbdare, să cugetăm la profețiile ce se împlinesc și la exemplele Scripturii de oameni răbdători, și să ne silim spre îndelunga răbdare fiind motivați de dragoste și de credință, ca să ajungem la „orice răbdare şi îndelungă răbdare, cu bucurie” (Coloseni 1:11, SCC).