Mulți oameni fac confuzie și amestecă tipurile de credință din Biblie.

Să vedem în continuare, câte tipuri de credință există conform Scripturii, și să le descriem pe scurt:

• Credința în Dumnezeu, în El ca Creator, și fiindcă Domnul Iesus, face o diferență între credința în Dumnezeu și credința în El (Ioan 14:1), aceasta arată că credința în Dumnezeu este o credință în ceea ce este El ca Dumnezeu, ca: Tată, Stăpân absolut, Cap a lui Christos (1 Corinteni 8:6; 11:3; Faptele Apostolilor 4:24), etc.
• Credința în Iesus, Fiul lui Dumnezeu pe baza Evangheliei (Efeseni 1:13), și această credință este cu inima celui care crede Evanghelia și duce la salvare prin mărturia cu gura și botezul în apă (Romani 10:9,Romani 1:10).
• Credința ca ansamblu de convingeri, ca crez (Iuda 3).
• Apoi, credința sau credincioșia ca rod al Spiritului (Galateni 5:22), căci cuvântul grecesc: „pistis”, înseamnă atât credinţă cât şi credincioşie. Această calitate a roadei Spiritului o au toți creștinii, după măsura Spiritului din ei.
• Credința ca dar al Spiritului (1 Corinteni 12:9), acest dar îl au doar unii creștini, ce primesc prin Spiritul o măsură suplimentară de credință peste credința lor din inimă, ceea ce duce la semne, miracole.
• Credința ca încredințare, sau convingere personală de la Spiritul (Romani 14:1,Romani 1:2,Romani 1:22).
• Credința ca hotărâre pentru a urma un mod de viață (1 Timotei 5:11,1 Timotei 1:12).

Iubite cititor, nu rămâne decât ca credința ta în Creator, să te duc să primești Mesajul Bun (Evanghelia) și să crezi și în Fiul lui Dumnezeu, cu inima, și apoi să-ți zidești convingeri corecte prin Scripturi pe baza învățăturii adevărate potrivit cu credința sfinților, dată o dată pentru totdeauna (Iuda 3), prin Sfintele Scripturi (2 Timotei 3:16,2 Timotei 1:17).

Apoi, să crezi din toată inima, ca credința ta să dea rod, căci Domnul Iesus a învăţat că a crede în El, implică a umbla în lumină (Ioan 8:12; 12:46), implică a asculta de El (Ioan 3:36; Evrei 5:9), de fapt credința fără fapte este moartă (Iacob 2:14-26).

Apoi, trebuie să lași ca Spiritul Sfânt să rodească credincioșia în tine, credincioșia față de Dumnezeu prin ascultarea de poruncile Lui și de conducerea Spiritului (Galateni 5:22,Galateni 1:23).

Dacă Dumnezeu hotărăște (Evrei 2:4), El poate să-ți de-a darul credinței, cu care să muți munți, și care să fie un exemplu de credință și o încurajare pentru alții (1 Corinteni 12:9; 13:2).

Dacă Dumnezeu îți dă anumite încredințări personale ține-te de ele, aplică-le în viață, umblă potrivit credinței sau convingerii care o ai cu o conștiință curată (Faptele Apostolilor 24:16; 1 Timotei 1:19).

Dacă ai luat o hotărâre în viață, și această hotărâre este corectă și devine pentru tine un principiu de credință, ține-te de această hotărâre. Chiar dacă ulterior această hotărâre este spre paguba ta, sau ți-ar fi mai comod să runuți la hotărâre, așa ca și văduvele tinere care au renunțat la credința dintâi care consta în hotărârea de a rămâne toată viața văduve, și au lepădat: credința dintâi pentru a se căsători din nou, noi nu trebuie să facem aceasta; ci așa cum spune Psalmistul David, în Psalmi 15:

“Iehova, cine va sta în cortul Tău? Cine va locui pe muntele sfinţeniei Tale? Cel care umblă fără vină şi lucrează dreptate şi vorbeşte adevărul din inima lui; el nu defăimează cu limba lui, nu face rău semenului său şi nu face ca aproapele său să fie dispreţuit; în ochii lui, omul josnic este de dispreţuit, dar îi onorează pe cei care se tem de Iehova; el, dacă jură în paguba lui, nu schimbă promisiunea; nu-şi dă banii cu dobândă şi nu ia mită împotriva celui nevinovat. Cel care face acestea nu se va clătina niciodată”. Iată, cine va sta în cortul lui Iehova, cine va locui pe muntele sfințeniei Lui, cel care după ce a luat o hotărâre chiar dacă ulterior este spre paguba lui nu își schimbă hotărârea.

Analizând toate aceste forma de credință, nu rămâne decât să creștem în ele, și să lepădăm credința dracilor (Iacob 2:19), care cu gura spun că cred dar cu fapta tăgăduiesc (Tit 1:16).

Fie ca Dumnezeu să vă de-a un spirit de credință, care să ducă la a-L mărturisi pe Domnul Iesus Christos și la alte fapte bune pregătite de Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele (2 Corinteni 4:13; Efeseni 2:10).