Întrebare: Suntem salvați prin har și nu prin fapte, ce însemnă aceasta?

Răspuns: Apostolul Pavel inspirat de Dumnezeu scrie în Efeseni 2:9-10, SCC: “Pentru că datorită harului sunteţi salvaţi, prin credinţă. Şi aceasta nu este de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu din fapte, ca să nu se laude cineva”. La ce se referă el aici?

Harul lui Dumnezeu s-a arătat pentru toți oamenii prin persoana Fiului lui Dumnezeu: Isus Cristos. Astfel Dumnezeu dorește ca toți să fie salvați (1 Timotei 2:3-4). De ce atunci unii nu sunt salvați?

Deorece chiar dacă omul nu contribuie la lucrarea salvării, căci doar Cristos a plătit un preț corespunzător pentru toți (1 Timotei 2:5-6), totuși omul are o contribuție la acceptarea sau primirea harului și darul vieții veșnice. Observăm și din textul din Efeseni 2:8-9, că omul nu are contribuție la salvare; ci, este datorită harului, nu datorită faptelor noastre; însă acest dar se primește “prin credinţă”, prin credința din inima lui (Romani 10:9-10), deci primirea salvării nu este automată, Dumnezeu nu forțează pe nimeni să primească darul! Deci, omul trebuie să întindă mâna prin credința pentru a primi darul, el are o contribuție la primirea darului, și apoi, la a lucra îndemnați de dragostea lui Dumnezeu aratată prin dar: “Pentru că noi suntem creatura Lui, creaţi în Christos Iesus pentru fapte bune, pe care le-a pregătit Dumnezeul dinainte, ca să umblăm în ele” (Efeseni 2:10, SCC). Dovada că am apucat darul prin credință, este umblarea în faptele bune pregătite mai dinainte de Dumnezeu. Dacă nu umblăm în ele, nici nu am primit darul salvării!

Chiar dacă în unele versete Domnul spune că cine crede are viață veșnică (Ioan 3:15-16; Ioan 6:47), El nu vrea să învețe că doar credință fără căință, botez, te duce la viață veșnică. Nu! El știa că cei care vor crede și își vor mărturisi credința, și se vor boteza, și vor uma pe Domnul (Romani 10:9-10; Coloseni 2:11-12; Faptele Apostolilor 8:12-13).

Astfel, Scripturile prezintă mai multe lucruri ce trebuie să le facă omul pentru a apuca darul, în ordine putem menționa: auzirea Evangheliei (Efeseni 1:13); căința (Faptele Apostolilor 3:21); credința (Faptele Apostolilor 16:31); a deveni discipol prin cunoașterea poruncilor și ascultarea de ele (Ioan 4:1; Matei 16:24; Matei 28:19-20); mărturisirea cu gura a credinței prin rugăciunea la Isus (Faptele Apostolilor 22:16; Romani 10:9-10); botezul în apă (Faptele Apostolilor 19:5; Romani 6:3-7); rugăciunea la Tatăl pentru a primi înfierea și implicit a deveni moștenitori cu Cristos (Romani 8:15-18; Luca 3:21-22; Galateni 4:6-7).

Doar făcând toate acestea, apucăm darul vieți veșnice, dăruit nu pe baza acestor pași pe care i-am făcut; ci, pe baza sacrificiului lui Isus Cristos (Romani 6:23; Marcu 10:45).

Iubite cititor, ai făcut tu acești pași?