Întrebare: Ce înseamnă FAMILIE din punctul de vedere al Lui Dumnezeu? Ce criterii trebuie să îndeplinească un bărbat şi o femeie ca să fie o familie adevarată? Ce se întamplă daca un criteriu nu este îndeplinit, nu este cunoscut sau mai rău - ignorat?

 

Răspuns: la prima întrebare, Ce înseamnă FAMILIE din punctul de vedere al Lui Dumnezeu?

Familia din punct de vedere a lui Dumnezeu, începe când un bărbat îşi păresşte părinţii, şi femeia la fel, şi se unesc în legământul de căsătorie, devenind ulterior o singură carne aşa cum Domnul Isus învaţă în: „Iar El, răspunzând, a zis: nu aţi citit, căci Creatorul, de la început i-a făcut bărbat şi femeie? şi a zis: din cauza aceasta va lăsa omul pe tatăl şi pe mama, şi se va alipi de nevasta lui; şi cei doi vor fi într-o singură carne.” - Matei 19:4,Matei 1:5 - Scripturile Calea Creştină, vezi şi Geneza 2:22-25.

Ulterior în această mică familie, poate apăre copiii, atunci şi ei fac parte din familie (Geneza 43:7).

Prin urmare, soţul, soţia şi copiii formează familia!

Bazele căsniciei sau a familiei, este aranjamentul creat de Dumnezeu încă de la început, când lui Adam, i-a dat o soţie, pe Eva. Astfel, în cadrul unei familii, într-o căsnicie, trebuie să fie implicate doar două persoane de sex opus: bărbatul şi femeia (Matei 19:4-6; vezi şi 1 Timotei 3:2).

Căsătoria se face prin cununia civilă, deoarece legătura aceasta trebuie să fie înregistrată legal (Tit 3:1), dar ea trebuia să fie un angajament sau legământ, atât în faţa lui Dumnezeu (Proverbe 2:17; Ezechiel 16:8; Maleahi 2:14; 2 Corinteni 11:2) cât şi unul faţă de celălalt, al iubirii şi respectului reciproc, până când moartea îi va despărţi (Marcu 10:8-12; Romani 7:2,Romani 1:3 comp. cu Efeseni 5:22-33).

Prin urmare, căsătoriile de probă, concubinajul sau alte relaţii de acest gen, încalcă principiile Bibliei, care descriu aceste acte, ca fiind „desfrânare” BCR, care vine din cuvântul grecesc „porneia”, care se referă la relaţiile sexuale ne-permise, adică cele dinainte de căsătorie (1 Corinteni 7:2).

La a doua întrebare: Ce criterii trebuie să îndeplinească un bărbat şi o femeie ca să fie o familie adevarată?

Pe pământul acesta sunt două tipuri de familii: a. Cele după voia lui Dumnezeu, b. Cele ce nu respectă rânduielile lui Dumnezeu, care sunt famili formale, nu nişte familii unde să fie prezent Dumnezeu şi domnia Lui prin ascultarea legii! Astfel, căsătoriile solide, sunt cele în care este implicat şi Dumnezeu, deoarece în Ecleziast 4:12, se spune clar: „... funia împletită în trei nu se rupe uşor”.

Numai ascultând de legea divină în ce priveşte soţul, soţia, copiii, Dumnezeu binecuvântează şi este preznţa Sa, fericire şi armonie! Altfel domneşte satan!

 

Sfaturile lui Dumnezeu pentru soţ:

Soţul este capul familiei (Efeseni 5:23) şi de aceea el este cel care va conduce familia, bineînţeles cu iubire şi spirit de sacrificiu, adică depunând eforturi asidue pentru bunăstarea familiei (Efeseni 5:25).

Soţul trebuie să-şi iubească soţia ca pe sine însuşi. El trebuie să o trateze aşa cum îşi tratează Isus trupul Său, adică adunarea creştină (Efeseni 5:25, 28, 29). El nu trebuie să-şi lovească niciodată soţia sau să o trateze în vreun fel cu cruzime. Dimpotrivă, el trebuie să-i arate onoare şi respect (Coloseni 3:19; 1 Petru 3:7). Soţul nu trebuie să-şi bată soţia sau să-şi maltrateze copiii (Efeseni 5:28,Efeseni 1:29), ci să-i disciplineze cu blândeţe, instruindu-i în învăţătura şi disciplina Domnului (Efeseni 6:4).

Însă uneori el poate face apel şi la nuia, pentru a-şi disciplina copiii, dar nu la mânie, şi păstrându-şi iubirea, calmul, pacea chiar în momentul aplicării disciplinei. De asemenea, copilul trebuie să fie conştientizat pentru ce faptă rea este disciplinat (Proverbe 13:24; Coloseni 3:21).

Tatăl trebuie să se îngrijească de: (1) Necesităţile spirituale, ajutându-şi familia să aibă o relaţie cu Dumnezeu, şi dându-le o îndrumare adecvată (Proverbe 22:6); (2) De necesităţile materiale, adică de hrană, îmbrăcăminte şi adăpostul necesar (Timotei 5:8); (3) de necesităţile afective, adică să se îngrijească de momente de comuniune, dragoste, prietenie, recreare şi comunicare deschisă (Ecleziast 3:4; Zaharia 8:5).

Soţul trebuie să ia iniţiativă în toate aceste lucruri şi să colaboreze cu soţia, care i-a fost dată ca întregire şi ca partener, astfel cerându-i părerea (Proverbe 15:22), însă el este cel ce ia decizia finală (Efeseni 5:24).

Soţul trebuie să-şi iubească soţia ca pe sine şi să-i acorde onoare, deoarece în caz contrar rugăciunile lui nu vor fi ascultate de Dumnezeu, şi relaţia lui spirituală va fi afectată (Efeseni 5:25,Efeseni 1:28,Efeseni 1:29; 1 Petru 3:7).

 

Sfaturile lui Dumnezeu pentru soţie:

Soţia trebuie să fie un ajutor potrivit pentru soţul său (Geneza 2:18). Ea trebuie să-şi ajute soţul la învăţarea şi educarea copiilor (Proverbel 1:8). Dumnezeu pretinde de la o soţie să se îngrijească cu iubire de familia sa (Proverbel 31:10, 15, 26, 27; Tit 2:4,Tit 1:5). Ea trebuie să fie un ajutor pentru soţ la toate aceste aspecte, adică la educarea copiilor şi îngrijirea familiei, fiind o bună gospodină (Tit 2:5; Proverbe 1:8; 31:10,15,26,27).

Soţia nu trebuie să concureze cu soţul în ce priveşte conducerea, ea trebuie să fie conştientă că lucrurile nu merg bine cu doi conducători, cum o maşină nu ar merge bine cu două volane. Soţia, trebuie să aibă teamă de soţ, în sensul de a avea un respect profund faţă de el (Efeseni 5:33).

Ea trebuie să fie supusă (comp. cu Efeseni 5:22,Efeseni 1:24), chiar dacă soţul este necredincios (1 Petru 3:1), excepţie de la ascultare şi supunere, este în cazurile când soţul îi cere lucruri ce contravin Cuvântului Dumnezeu (Faptele Apostolilor 5:29), dar şi atunci refuzul de a face un lucru păcătos, îl va da în smerenie, cu dragoste şi cu respect (comp. cu 1 Petru 3:1-4).

 

Sfaturile Creatorul pentru copii:

Având în vedere că prin părinţii au primit viaţă, şi în general părinţii au făcut multe sacrificii pentru ei, este normal ca ei să fie ascultători şi supuşi părinţilor, acordându-le onoare (Efeseni 6:1-3).

Dumnezeu i-a rânduit pe părinţi ca autoritate peste ei, până la timpul când ei vor deveni adulţi (Galateni 4:1,Galateni 1:2), şi până când eventual vor institui ei însuşi prin căsătorie o familie (Matei 19:5).

Când a fost copil, Isus ar fi putut găsi o mulţime de greşeli la părinţii lui imperfecţi şi totuşi El le-a fost supus (Luca 2:51,Luca 1:52).

Această supunere, nu însemnă că trebuie să ascultăm în direcţii greşite de părinţi, cum ar fi dacă ei ne îndemnă să ne prostituăm, să minţim, să furăm, etc. Ascultarea noastră de părinţi este „în Domnul”, nu afara principiilor Domnului (Efeseni 6:1). Însă atâta vreme cât ceea ce ne spun ei să facem, nu contravine învăţăturii Domnului, trebuie să-i ascultăm „în toate”, deoarece lucrul acesta este plăcut Domnului Isus (Coloseni 3:20). Dacă copii vor face aşa, au această promisiune din partea lui Dumnezeu: „ca să fii fericit şi să trăieşti multă vreme pe pământ” (Efeseni 6:3).

 

Alte sfaturi:

Familiile ca să fie fericite trebuie să aibă şi păstreze comuniunea cu Dumnezeu, Cel ce a întemeiat familia. După cum un aparat nu funcţionează decât conectat la sursa de curent electric, nici familia nu poate funcţiona bine fără Dumnezeu, călăuzirea Lui, implicarea şi ajutorul Lui.

Este foarte important ca fiecare membru al familiei să aibă o viaţă de rugăciune (1 Tesaloniceni 517), cât şi ca familiile să se roage zilnic împreună, să aibă momente de părătăşie spirituală cu Dumnezeu şi între ei.

Ei trebuie să se roage unii pentru alţii, să se suţină reciproc în rugăciune, numai atunci va exista cu adevărat iubire între ei, dacă ei Îl iubesc pe Dumnezeu, iar la rândul Lui, Dumnezeu le toarnă dragostea Lui prin Duhul Sfânt în inimile lor (Romani 5:5). Numai gustând din bunătatea lui Dumnezeu şi având dragostea lui Dumnezeu în noi, putem la rândul nostru să manifestăm dragoste şi să cunoaştem adevărata dragoste!

Membrii familiei se vor respecta unul pe altul dacă mai întâi Îl respectă pe Dumnezeu şi poruncile Lui, ca apoi Dumnezeu îi cinsteşte pe cei care Îl cinstesc pe El (1 Samuel 2:30).

Familiile vor fi fericite, dacă ei individual vor studia Biblia, dacă personal se vor hrăni din Cuvântul lui Dumnezeu, ca apoi să hrănească pe alţii. Însă familiile trebuie să studieze împreună Biblia, aceasta îi va ajuta să se vadă permanent în lumina lui Dumnezeu viaţa lor de familie (Psalmi 119:105), să evite capacanele, pericolele şi permanent să se corecteze după sfatul lui Dumnezeu. Studiul Bibliei în familie va întări legătura cu Dumnezeu şi legătura familiei, făcând-o să fie cu adevărat fericită, după cum este scris în Psalmi 119:1 (Noua Traducere românească): „Ferice de cei integri în căile lor, care umblă după Legea Domnului”.

 

La a treia întrebare: Ce se întamplă daca un criteriu nu este îndeplinit, nu este cunoscut sau mai rău - ignorat?

Răspunsul este simplu: după cum un aparat nu funcţionează decât după sfaturile fabricantului, tot aşa o familie poate funcţiona DECÂT după sfaturile Creatorului!

Dacă în trecut familiile, împlineau din fire lor aspecte din legea lui Dumnezeu (comp. cu Romani 2:14), cum ar fi: capul este bărbatul, femeia trebuie să fie o bună gospodină, etc.

În prezent, lumea lui satan se degradează tot mai mult, şi ceea ce oameni au făcut în secolele trecute din fire în mod natural, de peste 50 de ani, în lumea occidentală, familia şi conceptul familiei s-a stricat tot mai mult! În prezent omul nu mai poate păzi legea în mod natural, din fire, ci trebuie să se silească şi mai mult!

Atunci când un criteriu nu este îndeplinit, nu poate veni decât: blestemul, certurile, divorţul - Ieremia 11:5; 17:3 !!!

Astfel mare grijă înainte de căsătorie, cu cine te căsătoreşti?!? Căci căsătoria este pe viaţă, până moartea îi va despărţi (Romani 7:2,Romani 1:3).

Ce este de făcut dacă un frate sau o soră, au venit la credinţă după ce ei deja erau căsătoriţi!

Atunci fratele sau sora, trebuie nu să caute despărţirea, ci să caute să fie loiali lui Dumnezeu şi familiei în care este (1 Corinteni 7:10-17,1 Corinteni 1:20,1 Corinteni 1:27), el căutând să împlinească cerinţele sfinte pe deplin, devenind el un exemplu pentru familie, pentru ca prin Scripturi sau prin exemplul său, cei necredincioşi din familie să fie căştigaţi (comp. cu 1 Petru 3:1-4).

Fratele sau sora nu trebuie să uite, că cei ce vor locui cu Dumnezeu în cortul Său, sunt oameni care nu îşi „ia vorba înapoi chiar dacă a jurat spre paguba lui” (Psalmi 15:1-4 NTR). Adică creştinul trebuie să fie credincios până la capăt legământului de căsătorie, şi să facă tot ce ţine de el pentru a fi o familie.

Dacă cel necerdincios se separă sau divorţează, creştinul va rămâne loial legământului, aşteptând căinţa parterului vinovat, şi întorcerea lui în caminul familial (1 Corinteni 7:11; vezi şi: Ieremia 3:1). Creştinul va putea fi dezlegat de acest legământ doar prin moartea partenerului (1 Corinteni 7:39).  

În cazul în care partenerul mecredincios, se opune adevărului, persecută pe cel credincios, îi pune piedici dezvoltări lui spirituale, Dumnezeu după mai multe încercări, poate trece pe cel necredincios în ţărâna pământului aşa cum a trecut pe nebunul Nabal (citeşte: 1Samuel cap. 25).

Dar s-ar putea ca aceasta să fie ultima soluţie, şi doar în cazul în care creştinul a făcut totul pentru familia lui (comp. cu Isaia 5:1-4).

Iubite frate sau soră, sau viitor frate (soră), fă tot ce ţine de rolul tău în familie şi chiar mai mult (Matei 5:39,Matei 1:40), ca în ziua judecăţii să fi socotit drept de Dumnezeu că ai făcut totul pentru familia ta! Implică-L pe Dumnezeu în primul rând, în neputinţa ta de a împlini poruncile sacre ce îţi revin, apoi chemă-L în ajutor în problemele familiale, în neputinţa celorlalţi de a le împlini pe deplin!

Dumnezeu te va ajuta şi va face mai mult decât ceri tu, al a Lui să fie gloria în veci, amin!