Există situaţii triste când copiii mor, fie din boală (2 Regi 4:18-20; Marcu 5:22-23); fie ucişi (Matei 2:16-18); aceste situaţii direct sau indirect sunt datorită păcatului moştenit de la Adam (Romani 5:12).

Copiii până pe la vârsta de 12 ani (Luca 2:42-49), sunt consideraţi drepţi sau nedrepţi în funcţie de părinţi, dacă părinţi sunt drepţi şi copiii sunt consideraţi astfel, şi invers, dacă părinţi sunt nedrepţi şi copiii sunt consideraţi astfel  (Deuteronom 5:9; Judecatori 21:10).

Apoi, când copiii mici cresc, şi ajung la o vârstă când pot discerne binele de rău, ei sunt consideraţi drepţi sau nedrepţi pe baza faptelor lor. În Proverbe 20:11 GBV 2001, se precizează: „Chiar un copil se cunoaşte din faptele lui, dacă purtarea lui este curată şi dacă este dreaptă.” (vezi şi: 2 Regi 5:1-4).

Conform Bibliei, copiii care mor înainte de a a ajunge maturi, ca să poată lua o decizie privitoare la credinţă, vor fi judecaţi după faptele părinţilor lor, ei vor fi responsabili pentru copiii lor în faţa Judecătorului Suprem!

Dacă părinţii sunt sfinţi, şi copiii sunt sfinţi, dacă ei sunt necuraţi şi copiii sunt necuraţi (1 Corinteni 7:14).

Atunci când Dumnezeu a pedepsit pe locuitorii depravaţi ai Cannanului prin armata lui Israel, ei au ucis pe toţi din acele popoare idolatre şi stricate, inclusiv copiii lor (Deuteronom 7:1-2; Iosua 6:21).

Copiii celor necredincioşi şi răi, vor ajunge în iad ca şi ei (Luca 16:22-23,Luca 16:27-31).

Iar copiii celor drepţi vor ajunge în locuinţa morţilor, în sânul lui Avraam, unde vor fi mângâiaţi, şi unde vor fi în paradis (Luca 16:25).

Copiii nu vor putea merge în cer, chiar dacă sunt copii de creştini, căci doar cei născuţi din apă şi Spirit merg în cer (Ioan 3:3-5).

Dumnezeu are să învie copiii (Apocalipsa 21:12; Ieremia 31:15-16), cei ce au avut părinţi credincioşi vor fi socotoţi drepţi, după faptele părinţilor, şi vor primi viaţă veşnică (Proverbe 22:6; Proverbe 15:20; Ioan 5:28-29), iar copiii celor nedrepţi, vor primi judecata gheenei (Matei 23:31-33).

Nu este nedrept Dumnezeu că judecă copiii după părinţi?

Nu! Chiar în această lume, oamenii judecă copiii prin prisma părinţilor, după proverbul: „aşchia nu sare departe de trunchi”. În acelaşi timp, părinţii sunt responsabili de faptele copiilor, în faţa autorităţilor şi semenilor lor.

Judecata lui Dumnezeu care judecă copiii în funcţie de faptele părinţilor, păstrează principiul natural care există în firea lucrurilor.

Ba mai mult, faptele copiilor sunt reponsabilitatea părinţilor (Efeseni 6:4).

Iar fiii fac faptele părinţilor lor, fie bune, fie rele (comp. cu Ioan 8:39-44).

Faptul că Dumnezeu pedepseşte nelegiuirea părinţilor în copii pînă la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Îl urăsc (Exod 20:5-6), arată că anumiţi demoni (spiritele rele), ce înfluenţează spre păcate, şi care sălăşuiesc în părinţi se perpetuează (ca o boală) timp de trei sau patru generaţii, de aceea Dumnezeu îngăduie anumite suferinţe spre a scote demonii şi un mod de viaţă păcătos din copiii, pe care ei l-au moştenit de la părinţi!

De pildă, duhul curviei, este nevoie poate ca în trupul copiilor (nepoţilor), Dumnezeu să permită anumite boli, prin care să pună piedici perpetuarea acestui păcat în generaţile următoare! Nimic nu este întâmplător!

În acelaşi timp, Dumnezeu se îndură de copiii celor drepţi, până la al mia generaţie de cei ce Îl iubesc şi păzesc poruncile Lui, deorece Spiritul lui Dumnezeu este mult mai puternic decât un demnon, se trasmite din tată în fiu, multe generaţii, şi în acelaşi timp binecuvântrea, puterea de a face binele.

Iubite cititor, de ce nu ai fi tu omul acela care să rupă blestemul, moştenirea spirituală rea din familie, şi să aducă binecuvântarea lui Dumnezeu peste tine şi peste copii tăi, şi urmaşii tăi? De să nu asculţi de Dumnezeu şi să aduci statutul de drept şi peste copiii tăi? Este alegerea ta!!!

Tu poţi acum să iei hotărârea, de a-L urma pe Domnul Isus Cristos! – Luca 9:23-26.