Întrebare: păcatele duse de Christos în abis, de ce sunt mai duse în mare pentru Israel?
Răspuns: în Mica 7:19-20, GBV 2001, se spune: „El va avea din nou milă de noi, va călca sub picioare nelegiuirile noastre; şi vei arunca toate păcatele lor în adâncurile mării. Vei împlini lui Iacov adevărul, şi lui Avraam îndurarea, pe care le-ai jurat părinţilor noştri din zilele din vechime”.
Iesus, a continuat să existe, chiar dacă din punct de vedere fizic a murit, dar ca spirit (1 Petru 3:18-19), El a mers în locuinţa morţilor (Faptele Apostolilor 2:27), iar acolo a dus păcatele omenirii!
Scripturile vorbesc de un abis (adânc), care este atât terestru (Psalmi 71:20; Psalmi 95:4) cât și maritim (Exod 15:5; Psalmi 68:22). Domnul Iesus a fost în abisul (terestru și maritim), unde a dus păcatele noastre (Matei 12:40; Romani 10:6-7; Efeseni 4:9), această lucrare a fost prefigurată de porunca lui Dumnezeu pentru Aaron din ziua ispășirii lui Israel!
În Levitic 16:7-34, este relatat lucrarea din ziua ispășirii: Aaron trebuia să ia doi ţapi şi să-i pună înaintea lui Iehova, înaintea intrării cortului întâlnirii, apoi să arunce sorţi pentru cei doi ţapi: un sorţ pentru Iehova şi celălalt sorţ pentru Azazel (țapul alungat). Cel pentru Iehova trebuia jertfit, iar cel pentru Azazel, lui Aaron trebuia să-şi pună amândouă mâinile pe capul ţapului celui viu şi să mărturisească peste el toate păcatele fiilor lui Israel, şi să le pună pe capul ţapului şi să-l trimită în pustiu, prin mâna unui om pregătit pentru aceasta. Şi ţapul va purta asupra lui toate nelegiuirile lor într-un pământ nelocuit; şi să dea drumul ţapului în pustiu. Astfel toate păcatele lui Israel erau preluat de acest țap și duse într-o pustie nelocuită, departe de oameni.
Această lucrare din ziua ispășirii pentru Israel a prefigurat pe de o parte jertfirea lui Iesus de la cruce prin țapul sacrificat, și alungarea lui Azazel, a prefigurat ducerea păcatelor omenirii în abis, unde le-a abandonat!
Acolo nu locuiesc sufletele oamenilor; ci, doar demonii lui Satan, acei demoni legaţi (Geneza 6:1-7; 2 Petru 2:4; Iuda 1:6), iar în viitor Satan (Apocalipsa 20:1-3).
Cu acea ocazie Iesus le-a predicat un mesaj de judecată, de biruință prin cruce asupra demonilor (Coloseni 2:13-15), iar apoi a lăsat acolo păcatele omenirii, la izvorul lor: Satan și demonii!
Păcatele lui Israel, au fost aruncate în adâncul Mării Roșii, deorece Israelul a fost botezat în Marea Roșie, înspre Moise, urmându-L pe Moise (1 Corinteni 10:1-2), datorită neascultării lor ulterioare, acele păcate au revenit la Israel, dar Mesiah le-a dus în adâncul mării, când a murit ca preț de răscumpărare. Însă ulterior Israel nu a ascultat iar demonii au dus păcatele înapoi la Israel din abis, însă în viitor pe baza jertfei de răscumpărare a lui Mesiah, când El va reveni și Israel va primi Spiritul de îndurare și rugăciune (Zaharia 12:10), Dumnezeu va arunca definitiv “păcatele lor în adâncurile mării”! Și atunci Israel va fi o binecuvântare pe pământ în mileniu (Isaia 19:24)! Atunci se va împlini profeția din Tefania 3:14-17, GBV 2001: “Saltă de bucurie, fiică a Sionului! Strigă de veselie, Israele! Bucură-te şi veseleşte-te din toată inima, fiică a Ierusalimului! Domnul a îndepărtat judecăţile tale, a alungat pe vrăjmaşul tău. Împăratul lui Israel, Domnul, este în mijlocul tău: nu vei mai vedea răul! În ziua aceea se va zice Ierusalimului: „Nu te teme!“ Sionului: „Să nu-ţi slăbească mâinile!“ Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un viteaz care va salva; El Se va bucura de tine cu bucurie: va tăcea în dragostea Lui, Se va veseli de tine cu cântare de bucurie”.