În Ioan 18:3-8, SCC, se relatează următoarele: “Deci Iuda, luând cohorta şi servitori de-ai marilor preoţi şi de-ai fariseilor; vine acolo cu făclii, şi cu felinare, şi cu arme. Iesus deci, ştiind toate cele venind peste El; a ieşit, şi le zice: Pe cine căutaţi? Ei I-au răspuns: Pe Iesus Nazarineanul! Iesus le zice: Eu sunt! Dar şi Iuda, cel trădându-L, stătea cu ei. Zicându-le deci: Eu sunt! S-au dus înapoi, şi au căzut la pământ. Deci iarăşi i-a întrebat: pe cine căutaţi? Iar ei au zis: pe Iesus Nazarineanul! Iesus a răspuns: v-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să meargă”.

Trinitarienii se folosesc de acest pasaj subliniind două lucruri: 1) Faptul că Învățătorul folosește expresia: „Eu sunt”, expresie ce apare și în Exod 3:14, pentru Dumnezeu; 2) Faptul că corhota și servitorimea venită să-l aresteze pe Iesus au căzut la pământ cănd au auzit expresia: „Eu sunt”!

Să analizăm cele două argumente pe rând:

1) Faptul că Învățătorul folosește expresia: „Eu sunt”, expresie ce apare și în Exod 3:13-15, pentru Dumnezeu, prin acesta El nu se identifică cu Dumnezeu din următoarele motive:

1. a) Observăm că cei trimişi de preoţi pentru al aresta, nu au spus „noi Îl căutăm pe Iehova”; ci, ei au răspuns la întrebarea lui Iesus: „Pe cine căutaţi?”, cu răspunsul: „Pe Iesus Nazarineanul!” Deci „Eu sunt”, din acest pasaj indentifică „Pe Iesus Nazarineanul!”, nu pe Iehova!
2. b) Dacă veţi căuta într-o concordanţă expresia „ego eimi” = „Eu sunt”, veţi vedea mulţi oameni care au spus: „Eu sunt”, să facă toţi aceştia parte din Fiinţa lui Dumnezeu?

Pasajele unde apare „ego eimi”, sunt următoarele:

Matei 14:27; Matei 22:32; Matei 24:5; Matei 26:22; Matei 26:25; Marcu 6:50; Marcu 13:6; Marcu 14:62; Luca 1:19; Luca 21:8; Luca 22:70; Luca 24:39; Ioan 4:26; Ioan 6:20,Ioan 1:35; Ioan 6:41,Ioan 1:48,Ioan 1:51; Ioan 8:12,Ioan 1:18,Ioan 1:24,Ioan 1:28,Ioan 1:58; Ioan 9:9; Ioan 10:7,Ioan 1:9,Ioan 1:11,Ioan 1:14; Ioan 11:25; Ioan 13:19; Ioan 14:6; Ioan 15:1,Ioan 1:5; Ioan 18:5-6,Ioan 1:8; Faptele Apostolilor 9:5; Faptele Apostolilor 10:21; Faptele Apostolilor 18:10; Faptele Apostolilor 22:3,Faptele Apostolilor 1:8; Faptele Apostolilor 26:15,Faptele Apostolilor 1:29; Apocalipsa 1:8,Apocalipsa 1:17; Faptele Apostolilor 2:23; Faptele Apostolilor 22:16.

Să facă parte: profeţi falşi (Matei 24:5; Marcu 13:6; Luca 21:8), discipolii lui Iesus (Matei 26:22), Iuda Iscarioteanul  (Matei 26:25), Îngerul Gabriel (Luca 1:19), orbul vindecat de Isus (Ioan 9:9), apostolul Petru (Faptele Apostolilor 10:21), apostolul Pavel (Faptele Apostolilor 22:3; Faptele Apostolilor 26:29), din Dumnezeu, să fie co-eterni cu El, doar pentru că au spus despre ei înşişi: „ego eimi”?

Astfel, nu putem susţine pe baza unei expresii care are sensuri diferite în context, o legătură dintre două versete.

2) Faptul că corhota și servitorimea venită să-l aresteze pe Iesus au căzut la pământ cănd au auzit expresia: „Eu sunt”!

Trinitarienii interpretează că ei s-au închinat lui „Eu sunt”, în opinia lor! Însă această cădere la pământ nu a fost o închinare, căci ei l-au arestat ulterior, ori dacă s-ar fi închinat Lui considerându-L: Dumnezeu, nu Îl mai arestau!

O altă precizare importantă, Moise în Exod 3:13-15, când vorbește cu Dumnezeu și aude că El se prezintă prin fraza: „Eu sunt Cel ce sunt”, nu s-a închinat pe genunchi, sau nu a căzut la pământ ca cei veniți să-l aresteze pe Iesus! Astfel nu se poate face o legătură dintre Ioan 18:3-8, cu Exod 3:13-15, cum că expresia „Eu sunt”, ar obliga oamenii la plecăciune, la respect, la închinare!

De ce au căzut la pământ: corhota și servitorimea venită să-L aresteze pe Fiul lui Dumnezeu (nu pe Însuși Dumnezeu), deorece Iesus a dat dovadă de curaj prin faptul că a recunoscut că El era Iesus Nazarineanul căutat de ei! Oamenii în general fug de cei veniți să-i aresteze sau nu recunosc că ei sunt, dar aici Domnul i-a surprins prin curajul Lui exprimat cu autoritate, și asta i-a făcut să se ducă înapoi și să cadă la pământ! Însă a doua oară când Iesus a spus: „Eu sunt”, ei l-au arestat (Ioan 18:12), arătând prin aceasta că nu a fost vorba de vreun Nume: „Eu sunt”, inspirator de teamă; ci, că inițial au fost doar surprinși de îndrăzneala Lui, dar ulterior, nu au mai fost surprinși!

Este o blasfemie să credem că Iehova, Dumnezeul Cel Prea Înalt și Atotputernic, care se descrie prin „Eu sunt Cel ce sunt” (Exod 3:13-15), s-ar lăsa arestat de niște oameni demonizați ai celui rău!