Poporul Israel a avut porunca în vechiul legământ, să țină zărbătoarea azimilor, astfel după paștele din 14 nisan, din 15 până la 21 nisan, perioadă care corespunde în calendarul nostru cu sfârşitul lui martie sau începutul lui aprilie, se ținea o sărbătoare, numită: Sărbătoarea Azimilor (Exod 12:15-20; Levitic 23:5,Levitic 1:6). Această sărbătoare le amintea israeliţilor de eliberarea lor de suferinţele îndurate în Egipt, azimile fiind numite „pâinea întristării“ (Deuteronom 16:3). Le amintea că plecaseră într-o aşa mare grabă din Egipt, încât nu le mai rămăsese timp să pună drojdie în aluat şi să aştepte ca acesta să crească (Exod 12:34).
În timpul acestei sărbători nu trebuia să se găsească nici o pâine dospită în casele israelite, din 14 nisan până în 21 nisan (Exod 12:18). Orice participant la sărbătoare, inclusiv locuitorul străin, care mânca pâine dospită trebuia pedepsit cu moartea (Exod 12:19).
La 15 nisan începea Sărbătoarea Turtelor Nedospite. A doua zi, la 16 nisan, israeliţii aduceau un snop din primele roade ale recoltei de orz, prima recoltă din Israel, pentru ca preotul să-l legene înaintea lui Iehova (Levitic 23:6-14), acest snop legănat din 16 nisan prefigurează învierea lui Iesus a treia zi de la Paște (14 nisan), de către Dumnezeu (1 Petru 3:18).
Unele grupări auto-intitualte creștine, sărbătoresc zilele azimilor și alte sărbători ale legii vechiului legământ! Cum se raportează creștinii adevărați la aceste sărbători din vechiul legământ?
Vechile sărbători ale legii lui Moise: paştele, azimile, sărbătoarea corturilor, sabatele, etc. Sunt abrogate prin jertfa lui Christos de la cruce când s-a șters înscrisul cu porunci ale vechiului legământ făcut de Dumnezeu cu Israelul prin Moise (Efeseni 2:11-18; Coloseni 2:13-17).
Creştinii ne-fiind sub acel legământ nu mai trebuie să le ţină, ba mai mult, ţinerea lor constituie un păcat, o negare a faptului că Christos a introdus un legământ mai bun şi că a împlinit legea punându-i capăt astfel (Romani 10:4; Galateni 4:9-11; Galateni 5:1,Galateni 1:4).
Scriptura este clară: „Astfel, fraţii mei şi voi aţi fost omorâţi faţă de lege, prin corpul lui Christos; pentru ca voi să fiţi ai Altuia, ai Celui înviat dintre morţi, ca să aducem rod: lui Dumnezeu. Deoarece, când eram în carne, pasiunile păcatelor, cele ce sunt prin lege, lucrau în mădularele noastre, ca să aducem rod morţii. Dar acum am fost dezlegaţi de lege, murind faţă de ceea în care am fost ţinuţi; astfel încât noi să servim ca sclavi într-o noutate a spiritului, şi nu într-o vechime a literei” (Romani 7:4-6, SCC). Astfel creștinii prin jertfa lui Iesus, au murit față de lege, căci crezând în El, înseamnă a asculta de El (Ioan 3:36), numai de Moise, și astfel am devenit al lui Iesus Christos, aducând rod lui Dumnezeu, și serviind Creatorului „ca sclavi într-o noutate a spiritului, şi nu într-o vechime a literei”! A ține litera, legea lui Moise, înseamnă a aduce rod pentru moarte nu pentru Dumnezeu, înseamnă a nu fi a lui Christos!