Întrebare: Care sunt apele care sunt mai presus de ceruri?

 

Răspuns: în Geneza 1:6-10, GBV 2001, se vorbește prima dată de apele de deasupra boltei sau întinderii cerești astfel: “Şi Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere în mijlocul apelor şi să despartă apele de ape“. Şi Dumnezeu a făcut întinderea şi a despărţit apele care erau dedesubtul întinderii de apele care erau deasupra întinderii. Şi aşa a fost. Şi Dumnezeu a numit întinderea ceruri. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua. Şi Dumnezeu a zis: „Să se strângă la un loc apele de sub ceruri şi să se arate uscatul!“ Şi aşa a fost. Şi Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar strângerea apelor a numit-o mări. Şi Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun”.

Conform acestui text, există ape sub cer, și anume: mările, numite de Dumnezeu: “mări”, dar există și “apele care erau deasupra întinderii, care sunt acestea?

În opinia martorilor lui Iehova, ele au fost vărsate la potop, în Turnul de Veghe 2004 1/1 p.13, se explică: De unde a provenit apa care a căzut pe Pământ la Potop? Pe parcursul celei de-a doua „zile“, sau ere de creaţie, când a fost formată „întinderea“ pământului, sau atmosfera, existau ape „dedesubtul întinderii“ şi „deasupra întinderii“ (Geneza 1:6-7). Apele de ‘dedesubt’ erau cele de pe pământ. Apele de „deasupra“ existau sub forma unei cantităţi uriaşe de vapori aflate deasupra pământului, la o mare altitudine, despre care se spune că formau „stăvilarele cerurilor“. În zilele lui Noe, aceste ape au căzut pe pământ”.

Însă această explicație nu ține cont de toate versetele despre subiect! Astfel Psalmistul David, care scrie la peste o mie de ani după potop spune în Psalm 148:4-5, SCC: “Lăudaţi-L, ceruri ale cerurilor şi voi, ape, care sunteţi mai presus de ceruri. Să laude Numele lui Iehova; pentru că El a poruncit, şi au fost create”. Ceea ce indică că și în timpul lui exista ape care sunt mai presus de ceruri sau ape de deasupra întinderii. Astfel interpretarea martorilor cum că aceste ape nu mai există, fiind vărsate la potop este falsă!

Aceste ape de deasupra cerului sunt nori, ei au vărsat apa de la potop într-un mod masiv, împreună cu izvoarele subterane, conform cu Geneza 7:11, BC: “s-au rupt toate izvoarele Adâncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele cerurilor”. Atunci nu a mai ploat cu măsură; ci, au fost deschise larg barierele (stăvilarele) care au rolul de a ploua cu măsură!

Prin urmare, aceste ape de deasupra cerului sunt norii care conțin apă, așa cum se spune în Psalm 77:17, SCC: “Norii au turnat ape”, sau așa cum se spune în Ecleziast 11:3, SCC: “Dacă norii sunt plini de ploaie, se golesc pe pământ” (vezi și Iov 26:8; Iov 37:11,Iov 37:37).

În opinia oamenilor de știință, cerul este compus din mai multe straturi, el este numit:  atmosferă, care este un cuvânt compus de origine greacă (de la ἀτμός, atmos = ceață, abur și σφαῖρα, sfaira = sferă), desemnează învelișul de aer sau alte gaze al Pământului sau al altui corp ceresc. Atmosfera planetei noastre este practic 100 % gazoasă, fiind compusă din aer, conține însă și urme de substanțe solide și lichide fin divizate. Atmosfera este numită uneori și, simplu, „aer”.

Atmosfera este împărțită în:

Troposfera este un strat atmosferic ce se desfășoară de la nivelul solului până la 12 km altitudine iar în acest strat inferior al atmosferei, au loc fenomenele meteorologice (norii, fulgerele, ploia, grindina, ninsoare).

Stratosfera între 7 - 17 până la 50 km.

Mezosfera între 50 și 80 km.

Termosfera numită și „ionosferă” între 80 și 640 km.

Exosfera între 500 și 1.000 km până la cca 100.000 km, cu o trecere treptată la spațiul interplanetar (a două graniță a cerului sau atmosferei, cea exterioară învecinată cu spațiul interplanetar).

Norii se formează când vaporii invizibili de apă din aer se condensează în picături de apă vizibile sau în cristale de gheață. Există nori de altitudine mare, cu plafonul la peste 6.000 metri, nori de altitudine medie, cu plafonul între 2.000 și 6.000 m, și nori de altitudine mică cu plafonul sub 2000 de metri.

Cerul sau atmosfera începe de la 0 km, adică de la înălțimea solului, astfel norii care sunt la sute sau mii de metri desupra începutului întinerii (prima graniță a cerului în contact cu pământul), ei sunt astfel apele de deasupra întinderii!

Nu rămâne decât să spunem împreună cu Psalmistul David care a dat îndemnul în Psalm 148, SCC:

“Lăudaţi pe Iah! Lăudaţi pe Iehova din ceruri! Lăudaţi-L în locurile înalte! Lăudaţi-L, toţi îngerii Săi! Lăudaţi-L, toate oştirile Sale! Lăudaţi-L, soare şi lună, lăudaţi-L, toate stelele luminii! Lăudaţi-L, ceruri ale cerurilor şi voi, ape, care sunteţi mai presus de ceruri. Să laude Numele lui Iehova; pentru că El a poruncit, şi au fost create. Şi le-a aşezat în epocile epocilor; a dat o hotărâre şi nu va trece. Lăudaţi pe Iehova de pe pământ, voi, monştri ai mării şi toate adâncurile; foc şi grindină, zăpadă şi abur, vânt al furtunii care împlineşti Cuvântul Său,  munţi şi toate dealurile, pomi roditori şi toţi cedrii, fiare şi toate vitele, reptile şi păsări înaripate,  regi ai pământului şi toate popoarele, cei mari şi toţi judecătorii pământului, feciori şi fecioare, bătrâni şi tineri: să laude Numele lui Iehova, pentru că Numele Său este foarte înălţat; măreţia Sa este mai presus de pământ şi de ceruri şi El a înălţat cornul poporului Său, lauda tuturor sfinţilor Săi, a fiilor lui Israel, poporul care este aproape de El. Lăudaţi pe Iah!”.