Întrebare: Care sunt stâlpii cerului?

Răspuns: în Iov 26:8-14, NTR 2009: “El leagă apele în nori groşi, iar norii nu se rup de greutatea lor. El acoperă faţa tronului Său, întinzându-Şi norii peste el. El a însemnat o boltă deasupra apelor, la marginea dintre lumină şi întuneric. Stâlpii cerului se clatină şi se înspăimântă la mustrarea Sa. Prin puterea Lui a potolit marea şi prin priceperea Lui l-a zdrobit pe Rahab. Suflarea Lui înseninează cerul, mâna Lui străpunge şarpele fugar. Acestea sunt doar marginile căilor Sale şi numai o adiere uşoară auzim de la El. Dar cine poate înţelege tunetul puterii Sale?”

În ebraică: “ammud”, care are sensul de: stâlpi, coloane, etc. Cuvânt care mai apare în alte versete referindu-se la stâlpi de susținere pentru alte lucruri (Exod 26:32; Exod 26:37; Judecatori 16:21; Judecatori 16:29; 1 Regi 7:2; 1 Regi 25:13; Ieremia 52:17).

În sens spiritual, anumite persoane cu autoritate pot fi stâlpi, ca și apostolii pentru adunare (Galateni 2:9), în contrast, în textul din Iov 26:11, stâlpii cerului sunt demonii conducători care domnesc din locurile cerești, iar la mustrarea lui Dumnezeu ei se clatină,  în mod similar, Dumnezeu potoloește spiritele demonice din mare și pe conducătorul lor: “Rahab” un monstru mitic al mării, reprezentând haosul (vezi n.s. din NTR 2009), care este Satan, Nimicitorul (comp. cu Apocalipsa 9:11). Tot el este și șarpele fugar (comp. Isaia 27:1, cu Apocalipsa 12:9).

Ne rugăm ca Dumnezeu să-l mustre pe Satan prin îngerii Săi, care spun ca și Arhanghelul Mihail: “Iehova să te certe!” (Iuda 1:9, SCC), ca stâlpii demonici să se înspăimânte, și ca Dumnezeu să însenineze cerul, și să aducă un nou cer peste România, condus de El prin îngerii Săi!

Îl glorificăm pe Mărețul Dumnezeu, chiar dacă nu cunoaștem totul, așa cum este scris: “Acestea sunt doar marginile căilor Sale şi numai o adiere uşoară auzim de la El. Dar cine poate înţelege tunetul puterii Sale?”

Astfel spunem și noi împreună cu apostolul Pavel: “…Dumnezeu şi Tată al nostru; căruia fie-I gloria în epocile epocilor! Amen” (Galateni 1:4-5, SCC).