Întrebare: De ce se face paralela dintre spiritul omului şi Spiritul sfânt dacă spiritul omului nu este o persoană distinctă de om? Cum este posibil să cerceteze spiritul omului care este tot omul: lucrurile omului?

În 1 Corinteni 2:10,1 Corinteni 1:11, se spune: „Iar nou Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său, pentru că Duhul cercetează toate, chiar adâncimile lui Dumnezeu. Pentru că cine dintre oameni ştie lucrurile omului, decât duhul omului, care este în el? Astfel şi lucrurile lui Dumnezeu, nimeni nu le cunoaşte, decât Duhul lui Dumnezeu.” (GBV 2001).

Chiar dacă spiritul omului nu este o altă persoană decât omul lăuntric, în schimb: Spiritul Sfânt este o altă persoană decât Dumnezeu (Ioan 16:13-15), totuşi, Dumnezeu prin Pavel, face această paralelă deoarece atât: spiritul omului aparţine omului, precum şi Spiritul lui Dumnezeu aparţine lui Dumnezeu care L-a creat.

Textul nu ne spune că spiritul omului cercetează lucrurile omului, ci ne spune că „ştie lucrurile omului”, doar despre Spiritul Sfânt se spune că el „cercetează toate, chiar adâncimile lui Dumnezeu”, chiar de aici se obsearvă o diferenţă între spiritul omului care este omul, nu o altă persoană şi astfel el ştie lucrurile omului, nu mai este nevoie să le cerceteze, şi Spiritul lui Dumnezeu care cercetează adâncimile lui Dumnezeu, fiindcă El este o altă persoană distinctă de Dumnezeu!

Tocmai faptul că Spiritul lui Dumnezeu „cercetează toate, chiar adâncimile lui Dumnezeu”, denotă că El nu este Atotcunoscător ca Dumnezeu Tatăl, dacă ar fi nu ar mai avea nevoie să cerceteze! Dacă ar fi Spiritul personal a-l lui Dumnezeu nu ar mai avea nevoie să cerceteze ceva ce știe, căci spiritul unei persoane cunoaște ceea ce știe persoana!