Întrebare: De ce nu au ascultat cei doi profeți din 1Regi cap.13, și ce învățăm noi de aici?

Răspuns: În relatarea din 1Regi cap.13, GBV 2001, găsim scris următoarele:

“Şi, iată, un om al lui Dumnezeu a venit din Iuda la Betel, prin cuvântul Domnului, şi Ieroboam stătea lângă altar, ca să ardă tămâie. Şi a strigat împotriva altarului prin cuvântul Domnului şi a zis: „Altarule, altarule! Aşa zice Domnul: «Iată, un fiu se va naşte casei lui David; numele lui va fi Iosia; şi el va jertfi pe tine pe preoţii înălţimilor, care ard tămâie pe tine, şi oase de oameni se vor arde pe tine»“. Şi, în ziua aceea, a dat un semn, zicând: „Acesta este semnul că Domnul a vorbit: Iată, altarul se va despica şi cenuşa de pe el se va vărsa“.

Şi a fost aşa: când a auzit împăratul cuvântul pe care l-a strigat omul lui Dumnezeu împotriva altarului din Betel, Ieroboam şi-a întins mâna de deasupra altarului, zicând: „Prindeţi-l!“ Şi i s-a uscat mâna pe care o întinsese împotriva lui şi n-a putut să şi-o retragă. Şi altarul s-a despicat şi cenuşa de pe altar s-a vărsat, după semnul pe care-l dăduse omul lui Dumnezeu prin cuvântul Domnului.
Şi împăratul a răspuns şi a zis omului lui Dumnezeu: „Cere, te rog, Domnului Dumnezeului tău şi roagă-L pentru mine, ca să-mi retrag mâna“. Şi omul lui Dumnezeu a cerut Domnului şi împăratul şi-a retras mâna şi ea s-a făcut ca mai înainte. Şi împăratul a zis omului lui Dumnezeu: „Vino cu mine acasă şi răcoreşte-te şi-ţi voi da un dar“. Şi omul lui Dumnezeu a zis împăratului: „Dacă mi-ai da chiar jumătate din casa ta, nu voi intra cu tine, nici nu voi mânca pâine, nici nu voi bea apă în locul acesta. Pentru că aşa mi s-a poruncit prin cuvântul Domnului, zicând: «Să nu mănânci pâine şi să nu bei apă şi să nu te întorci pe calea pe care ai venit»“. Şi a plecat pe altă cale şi nu s-a întors pe calea pe care venise la Betel.

Şi în Betel locuia un profet bătrân şi fiii săi au venit şi i-au spus toate faptele pe care le făcuse omul lui Dumnezeu în ziua aceea în Betel; au spus tatălui lor şi cuvintele pe care le spusese împăratului. Şi tatăl lor le-a zis: „Pe ce drum a plecat?“ Şi fiii săi văzuseră pe ce drum plecase omul lui Dumnezeu, care venise din Iuda. Şi a zis fiilor săi: „Puneţi-mi şaua pe măgar“. Şi i-au pus şaua pe măgar. Şi a încălecat pe el. Şi a mers pe urma omului lui Dumnezeu şi l-a găsit şezând sub un stejar şi i-a zis: „Tu eşti omul lui Dumnezeu care a venit din Iuda?“ Şi el a zis: „Eu sunt“. Şi i-a zis: „Vino cu mine acasă şi mănâncă pâine“. Şi el a zis: „Nu pot să mă întorc cu tine, nici să merg cu tine; şi nu voi mânca pâine, nici nu voi bea apă cu tine în locul acesta. Pentru că mi s-a spus prin cuvântul Domnului: «Să nu mănânci pâine şi să nu bei apă acolo; plecând, să nu te întorci pe calea pe care te-ai dus»“.  Şi el i-a zis: „Şi eu sunt profet ca tine şi un înger mi-a vorbit prin cuvântul Domnului, zicând: «Întoarce-l cu tine acasă la tine, ca să mănânce pâine şi să bea ap㻓. Îl minţea. Şi s-a întors cu el şi a mâncat pâine în casa lui şi a băut apă. Şi a fost aşa: pe când şedeau la masă, cuvântul Domnului a fost către profetul care-l întorsese. Şi a strigat către omul lui Dumnezeu care venise din Iuda, zicând: „Aşa zice Domnul: «Pentru că n-ai ascultat de cuvântul Domnului şi n-ai păzit porunca pe care ţi-o poruncise Domnul Dumnezeul tău, ci te-ai întors şi ai mâncat pâine şi ai băut apă în locul despre care ţi-a zis: «Să nu mănânci pâine şi să nu bei apă!», trupul tău nu va intra în mormântul părinţilor tăi“.
Şi a fost aşa: după ce a mâncat pâine şi a băut, a pus şaua pe măgar pentru el, pentru profetul pe care-l întorsese. Şi a plecat. Şi un leu l-a găsit pe drum şi l-a omorât; şi trupul său mort era aruncat în drum şi măgarul stătea lângă el şi leul stătea şi el lângă trup. Şi, iată, au trecut nişte oameni şi au văzut trupul aruncat pe drum şi leul stând lângă trup; şi au venit şi au spus în cetate, unde locuia profetul cel bătrân. Şi profetul care-l întorsese din drum a auzit şi a zis: „Este omul lui Dumnezeu care n-a ascultat de cuvântul Domnului; pentru aceasta Domnul l-a dat leului care l-a sfâşiat şi l-a omorât, după cuvântul Domnului pe care i-l spusese“.  Şi a vorbit fiilor săi, zicând: „Puneţi-mi şaua pe măgar“. Şi au pus şaua. Şi s-a dus şi a găsit trupul aruncat în drum şi măgarul şi leul stând lângă trup. Leul nu mâncase trupul, nici nu sfâşiase măgarul. Şi profetul a ridicat trupul omului lui Dumnezeu şi l-a pus pe măgar şi l-a adus înapoi şi profetul cel bătrân a intrat în cetate, ca să-l jelească şi să-l înmormânteze. Şi a pus trupul aceluia în mormântul său şi l-a jelit: „Vai, fratele meu!“ Şi, după ce l-a înmormântat, a vorbit fiilor săi, zicând: „Când voi muri, să mă înmormântaţi în mormântul unde a fost înmormântat omul lui Dumnezeu; puneţi-mi oasele lângă oasele lui. Deoarece se va împlini negreşit cuvântul pe care l-a strigat el prin cuvântul Domnului împotriva altarului din Betel şi împotriva tuturor caselor înălţimilor, care sunt în cetăţile Samariei“.  După acest lucru, Ieroboam nu s-a întors de la calea lui cea rea, ci a făcut din nou din toate categoriile poporului preoţi pentru înălţimi; pe cine voia îl consacra şi se făcea preot al înălţimilor. Şi prin acest lucru a fost păcat asupra casei lui Ieroboam, ca s-o doboare şi s-o nimicească de pe faţa pământului”
.

 

De ce nu a ascultat până la capăt profetul din Iuda?

În această istorie vedem cum un om al lui Dumnezeu a venit din Iuda la Betel, prin cuvântul lui Iehova, ca să aducă un mesaj de judecată asupra idolatriei, și anume asupra altarului construit de Ieroboam. Acest profet a strigat împotriva altarului prin cuvântul lui Iehova şi a zis: „Altarule, altarule! Aşa zice Domnul: «Iată, un fiu se va naşte casei lui David; numele lui va fi Iosia; şi el va jertfi pe tine pe preoţii înălţimilor, care ard tămâie pe tine, şi oase de oameni se vor arde pe tine»“. Şi, în ziua aceea, a dat un semn, zicând: „Acesta este semnul că Domnul a vorbit: Iată, altarul se va despica şi cenuşa de pe el se va vărsa“.

Mai departe vedem cum Ieroboam şi-a întins mâna, zicând: „Prindeţi-l!“ Şi i s-a uscat mâna pe care o întinsese împotriva lui şi n-a putut să şi-o retragă. Şi altarul s-a despicat şi cenuşa de pe altar s-a vărsat, după semnul pe care-l dăduse omul lui Dumnezeu prin cuvântul Domnului”.

Cu toate că acest om al lui Dumnezeu face o astfel de lucrare de putere încât profețește și imediat se împlinește profeția și altarul se despică, există totdeauna pericolul ca după o lucrare a lui Dumnezeu, mai ales una puternică, să cădem!

Așa cum după flux vine reflux, după atacul asupra iadului și a demonilor, vine contra-atacul, în primul rând, omul lui Dumnezeu este atacat prin prefăcătoria lui Ieroboam care cere milă, iar acest profet acceptă cererea idolatrului: Ieroboam, ca să fie scăpat de pedeapsa divină pentru dorința lui rea de a-l prinde pe profet, și să se pune la mijloc între el și Dumnezeu ca să mijlocească pentru vindecarea lui.

În momentul când mijlocim pentru oameni care nu se căiesc și nu se îndreptă, ne unim cu ei și ne întinăm, și Dumnezeu ne părăsește (Iacob 4:4). Păcatul lui Ieroboam era un păcat care duce la moarte, astfel omul lui Dumnezeu nu trebuia să se roage pentru el; căci Ieroboam nici după împlinirea profeției nu s-a căit; ci a continuat pe căile idolatre (comp. 1Regi 13:33-34, cu 1Ioan 5:16).

A doua greșeală a profetului, este că el destăinuie porunca lui Iehova privitoare la sine unui demonizat, idolatru: «Să nu mănânci pâine şi să nu bei apă şi să nu te întorci pe calea pe care ai venit»“. Noi nu avem ce să destăinuim la oameni idolatrii, de ce facem un anumit lucuru, căci omul carnal nu poate înțelege lucrurile spirituale (1Corinteni 2:14), și demonii care aud porunca divină pe care noi în nesăbuința noastră o mărturisim la cei idolatrii (comp. cu Matei 7:6), intervin și ne atacă ca să nu o respectăm!

A menționa porunca lui Dumnezeu pe baza căruia facem un lucru, fără călăuzire în această privință, însemnă a arăta dușmanului armele pe care le avem și modul cum le folosim!

A treia greșeală a profetului din Iuda, o face cu profetul bătrân din Betel, când îi destăinuie planul divin de întorcere a lui acasă! Dacă profetul bătrân din Betel, umbla cu Dumnezeu, Dumnezeu putea să îi destăinuie lui personal: calea omului lui Dumnezeu din Iuda, nu el să-i spună porunca: «Să nu mănânci pâine şi să nu bei apă acolo; plecând, să nu te întorci pe calea pe care te-ai dus»“.

A patra greșeală a profetului din Iuda, a fost că a acceptat cuvântul acestui om necunoscut, care a fost o minciună; când știa care era porunca lui Iehova, și că Iehova nu se schimbă (Maleahi 3:6), la fel a pățit profetul Balaam crezând că Dumnezeu se schimbă (Numeri cap. 22-25).

Slăbiciunea omului din Iuda a fost dorința de a primi recunoaștere, onoare, pentru lucrarea lui, Satan nu poate câștiga doar prin presiuni exterioare, dacă nu are aliați în interiorul omului, el a cedat la cuvintele omului din Betel pentru că inima lui tânjea pentru a primi: onoare, recunoaștere pentru lucrarea lui. Dumnezeu a dat porunca «Să nu mănânci pâine şi să nu bei apă acolo; plecând, să nu te întorci pe calea pe care te-ai dus»“ tocmai de a-l feri pe profet de această cursă a recunoașterii, așa cum a fost prins în ea și regele Saul, când a spus profetului Samuel: onorează-mă acum, te rog, înaintea bătrânilor poporului meu şi înaintea lui Israel” (1Samuel 15:30, GBV 2001).

Dumnezeu nu dorea ca profetul din Iuda să aibă părtășie, să mânânce și să bea, să se întineze cu oamenii din Betel, de aceea i-a dat această poruncă (comp. cu 1Corinteni 5:11)! Ca să nu primească pedepsele lor (com. cu Apocalipsa 18:4), lucra care s-a întâmplat din cauza idolatriei vine moartea!

În consecința neascultări profetului, Dumnezeu i-a vorbit astfel: «Pentru că n-ai ascultat de cuvântul Domnului şi n-ai păzit porunca pe care ţi-o poruncise Domnul Dumnezeul tău, ci te-ai întors şi ai mâncat pâine şi ai băut apă în locul despre care ţi-a zis: «Să nu mănânci pâine şi să nu bei apă!», trupul tău nu va intra în mormântul părinţilor tăi“.

Profeția s-a împlinit, după ce a pus şaua pe măgar și a plecat, un leu l-a găsit pe drum şi l-a omorât.

Să vedem în continuare:

 

De ce nu a ascultat profetul din Betel?

Din relatare vedem cum în orașul idolatriei: Betel locuia un profet bătrân şi fiii săi au venit şi i-au spus toate faptele pe care le făcuse omul lui Dumnezeu în ziua aceea în Betel; au spus tatălui lor şi drumul pe care omului lui Dumnezeu din Iuda se întoarcea acasă.

Profetul din Betel a încălecat pe măgar l-a ajuns pe omul lui Dumnezeu și l-a mințit spunându-i:

„Vino cu mine acasă şi mănâncă pâine“. Şi el a zis: „Nu pot să mă întorc cu tine, nici să merg cu tine; şi nu voi mânca pâine, nici nu voi bea apă cu tine în locul acesta. Pentru că mi s-a spus prin cuvântul Domnului: «Să nu mănânci pâine şi să nu bei apă acolo; plecând, să nu te întorci pe calea pe care te-ai dus»“.  Şi el i-a zis: „Şi eu sunt profet ca tine şi un înger mi-a vorbit prin cuvântul Domnului, zicând: «Întoarce-l cu tine acasă la tine, ca să mănânce pâine şi să bea ap㻓.

Acest om din Betel îl minţea pe omul lui Dumnezeu din Iuda!

De ce l-a mințit omul din Betel pe profetul din Iuda?

În primul rând, el era bătrân și era singur, ca om al lui Dumnezeu în Betel, doar el și fiii lui în contrast cu poporul care se închina la viței (1Regi 12:30,1Regi 12:33)!

Astfel acest om din Betel dorea părtășie cu alți profeți, crezând că Dumnezeu va îngădui minciuna lui, făcută cu scopul de a mânca cu omul lui Dumnezeu!

În al doilea rând, idolul din Betel era un spirit de curvie (Osea 4:12), făcând pe Israel să părăsească pe Dumnezeul lor cu care au încheiat un legământ, ca într-o căsătorie (Isaia 42:6; Osea 2:19-20; Ieremia 3:1-8) și acest spirit domnea în Israel, mai ales în Betel, chiar acest om din Betel era sub dominația acestui spirit, și acest spirit a dorit uciderea omului lui Dumnezeu care s-a ridicat contra altarului și idolatriei din Betel!

Minciuna omului din Betel care l-a abătut de la calea lui pe omul lui Dumnezeu din Iuda, era o curvie de la calea lui Dumnezeu și așa l-a ucis spiritul idolatriei din Betel!

Atât de înșelător era acest spirit demonic, care erau: zece legiuni de demoni, după numărul triburilor despărțite de Iuda și Beniamin, în care domina moartea (vițelul) și înțelepciunea drăcească (curvia, minciuna, compromisul), care se folosea de vițel, încât chiar după acest semn divin care s-a împlinit când: altarul s-a despicat şi cenuşa de pe altar s-a vărsat, după semnul pe care-l dăduse omul lui Dumnezeu prin cuvântul Domnului”. Totuși “După acest lucru, Ieroboam nu s-a întors de la calea lui cea rea, ci a făcut din nou din toate categoriile poporului preoţi pentru înălţimi; pe cine voia îl consacra şi se făcea preot al înălţimilor. Şi prin acest lucru a fost păcat asupra casei lui Ieroboam, ca s-o doboare şi s-o nimicească de pe faţa pământului”.

 

Ce învățăm noi din greșelile celor doi profeți?

În primul rând, să învățăm să fim veghetori cât timp suntem pe teren dușman, așa cum omul lui Dumnezeu din Iuda, a stat în Betel, trebuia să vegheze mai mult ca de obicei, la ce spune, ce ascultă de la alți oameni, unde merge, etc.

În al doilea rând, după ce se încheie lucrarea lui Dumnezeu, de obicei vine contra-atacul celui rău, care se poate manifesta prin a cere milă, lingușeli, un respect fals, ca să câștige inima omului lui Dumnezeu, prin minciună, căință falsă, etc.

În al treilea rând, la oamenii carnali prezenți, fără călăuzire specifică, nu trebuie să le dăm toate detaliile lucrării, ca să nu aruncăm mărgăritarele nostre la oameni carnali, care nu pot înțelege cele spirituale, și nici chiar la cei sinceri interesați, trebuie să le spunem doar ceea ce dorește Dumnezeu, laptele spiritual, nu să trecem la hrana tare!

În al patrulea rând, nu trebuie să credem tot ceea ce spun oamenii, unii mint, înșeală, spun că s-au căit de păcate, spun că ei au credință, etc. Noi trebuie să acționăm pe baza a aceea ce spun ei, ci pe baza dezvăluirilor divine (Romani 8:14)!

În al cincilea rând, chiar dacă suntem singuri la noi în localitate, acestă „singurătate” nu ne va îndemna să mințim, să facem compromis, sau să dorim „părtășia” cu orice preț, chiar călcând Cuvântul lui Dumnezeu!

În al șaselea rând, noi trebuie să știm cu ce spirite avem de a face, și cât de mult îi înfluențează pe oamenii din regiune, localitate acele spirite, și în virtutea acestei cunoștiințe să fim precauți!

În al șaptelea rând, noi trebuie să fim fermi încredințați că Dumnezeu nu se schimbă și nici Cuvântul Lui nu se schimbă, astfel să nu acceptăm schimbările de Cuvânt; ci, să rămânem la voinţa lui Dumnezeu cea bună, şi bine-plăcută şi perfectă” (Romani 12:2, SCC), cu orice preț, căci numai acesta duce la viață!