Întrebare: Despre ce înviere vorbește Iesus cu saducheii?

Răspuns: Văzând că trimișii fariseilor și irodienii nu au reușit să-l prindă în capacana pe Iesus cu birul cezarului, saducheii, care spun că nu este înviere, se apropie de el şi îl întreabă despre o femeie căsătorită pe rând cu șapte bărbați care au decedat pe rând apoi și femeia, întrebarea lor era: “la înviere, a cui nevastă va fi dintre cei şapte?”

Această relatare apare în Matei 22:23-32; Marcu 12:18-27; Luca 20:27-40.

Pentru a înțelege răspunsul lui Iesus trebuie să înțelegem câteva lucruri: saducheii nu i-au pus întrebarea cu scopul de a a fla răspunsul ci pentru a nega învierea morților! Ei nu credeau în înviere, în îngeri, în viața după moarte adică într-un spirit al omului ce supraviețuiește morții (Faptele Apostolilor 23:8), ei spuneau că, cred doar în legea lui Moise, primele cinci cărți din Scripturile ebraice.

Ținând cont de această realitate să analizăm textul, cel din Luca este cel mai pe larg:

Luca 20:27-40, SCC: “Dar apropiindu-se unii dintre saducheii, cei zicând a nu fi înviere; L-au întrebat, zicând: Învăţătorule! Moise ne-a scris: dacă are să moară un frate al cuiva având nevastă, şi acesta are să fie fără copii; fratele lui să îi ia nevasta, şi să ridice urmaşi fratelui lui. Erau deci şapte fraţi; şi cel dintâi, luând o nevastă, a murit fără copii. Şi cel de al doilea, şi cel de al treilea a luat-o, dar tot la fel; şi cei şapte nu au lăsat copii, şi au murit. Pe urmă a murit şi femeia. Deci femeia, la înviere, a cui dintre ei este făcută nevastă? Şi Iesus le-a zis: fiii epocii aceasta se însoară şi se mărită; dar cei învredniciţi să ajungă la epoca aceea, şi la învierea cea dintre morţi; nici nu se însoară, nici nu se mărită. Pentru că nici nu mai pot muri, fiindcă sunt la fel cu îngerii; şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. Dar, că cei morţi sunt înviaţi a amintit şi Moise, la rug, când numeşte pe Iehova: Dumnezeul lui Abraam, şi Dumnezeul lui Isac, şi Dumnezeul lui Iacob. El însă nu este un Dumnezeu al morţilor, ci al celor vii; fiindcă pentru El, toţi vieţuiesc. Iar răspunzând, unii dintre cărturari, au zis: Învăţătorule! Bine ai spus. Pentru că nu mai îndrăzneau să Îl întrebe nimic”.

Întrebarea saducheilor nu a plecat dintr-o inimă precupată pentru viitorul celor șapte și a femeii care au decedat, ci din dorința de a batjocori doctrina învierii, de a o pune la îndoială.

De aceea, Iesus în primul rând îi mustră pe saduchei prin cuvintele:

“Iesus le-a vă rătăciţi; neştiind scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” – Matei 22:29, SCC. Prin aceasta indicând că ei nu cunosc nici Scripturile pentru că nu le-au cercetat cu o inimă cu credință, dar nu cunosc nici puterea lui Dumnezeu care poate învia morții (Efeseni 1:19-20), de care a dat dovadă Dumnezeu în istoria lui Israel înviind morți prin profeții: Ilie și Elisei. Ei nu au căutat puterea lui Dumnezeu, ci puterea politică a partidului lor religios.

Ei nu meritau un răspuns direct, de aceea răspunsul lui Iesus nu a fost direct, ca și în cazul întrebării: “Este permis a se da impozit cezarului, sau nu?” – Luca 20:22, SCC. Iesus nu răspunde cu: da nici cu nu, ci El spune: “Arătaţi-Mi un dinar. A cui imagine şi inscripţie are? Iar ei au zis: ale cezarului. Iar El a zis către ei: atunci, daţi cezarului, cele ale cezarului; şi lui Dumnezeu, cele ale lui Dumnezeu” – Luca 20:24-25, SCC.

Tot la fel la întrebarea saducheilor, El nu a răspuns direct, de pildă: „cu primul căsătorit”, ci El a dat un răspuns dublu, după cum urmează:

1) În primul rând, El le-a predicat speranța cerească, la care ei dacă dădeau năvală puteau intra în Regatului cerului (Matei 11:11-12), astfel ca saducheii să lase problema căsătoriilor, și să dorească cerul de aceea Domnul le spune: “fiii epocii aceasta se însoară şi se mărită; dar cei învredniciţi să ajungă la epoca aceea, şi la învierea cea dintre morţi; nici nu se însoară, nici nu se mărită. Pentru că nici nu mai pot muri, fiindcă sunt la fel cu îngerii; şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii”. El aici nu vorbește de învierea generală a morților, ci de “învierea cea dintre morţi”, adică “dintre”, înseamnă doar o parte a morților, cei chemați a fi înviați la cer (prima înviere), în corpuri spirituale (1 Corinteni 15:44,1 Corinteni 15:52-54), de aceea aceștia vor fi ca îngerii, fiind fii ai lui Dumnezeu fiindcă au fost înfiați prin Spiritul Sfânt (Romani 8:14-18). Lucru pe care cu siguranță cei șapte și femeia nu L-au prins, fiindcă au murit înainte de lucrarea lui Iesus. Dar Iesus a spus aceasta dându-le har saducheilor ca ei să creadă și să fie renăscuți prin evanghelie la o speranță vie cerească (comp. cu 1 Petru 1:3-4).

2) În al doilea rând, El le-a adus o dovadă din legea lui Moise că morți vor învia, de data aceasta El vorbește de învierea generală de după mileniu (Apocalipsa 20:12), când spune: “Dar, că cei morţi sunt înviaţi a amintit şi Moise, la rug, când numeşte pe Iehova: Dumnezeul lui Abraam, şi Dumnezeul lui Isac, şi Dumnezeul lui Iacob. El însă nu este un Dumnezeu al morţilor, ci al celor vii; fiindcă pentru El, toţi vieţuiesc”. Expresia “cei morți” indică: învierea generală de după mileniu ce va avea loc în corpuri de carne pe pământ descrisă în Apocalipsa 20:12-14; Ioan 5:25; Faptele Apostolilor 24:15.

Domnul nu le-a dat o dovadă din profeți ca de pildă: Isaia 26:19; Daniel 12:2, căci ei nu credeau decât în cărțile lui Moise, de aceea El a citat din Exod 3:6.

Cei sinceri au crezut, astfel “unii dintre cărturari, au zis: Învăţătorule! Bine ai spus”. La fel și mulțimile care aud răspunsul Domnului, “erau mirate de învăţătura Lui” – Matei 22:33, SCC.