Detalii
Categorie: Întrebări şi Răspunsuri
Accesări: 1799

Întrebare: cum s-a închinat orice creatură lui Dumnezeu și Mielului?

 

Răspuns: în Apocalipsa 5:11-14, SCC, este relatat: “Şi am văzut şi am auzit voce de îngeri mulţi, împrejurul tronului, şi al vieţuitoarelor, şi al bătrânilor; şi numărul lor era de zeci de mii de zeci de mii, şi mii de mii, zicând cu voce mare: „vrednic este Mielul Cel junghiat să primească puterea, şi bogăţii, şi înţelepciune, şi tărie, şi onoare, şi glorie, şi binecuvântare.” Şi orice creatură care este în cer, şi pe pământ, şi sub pământ, şi pe mare, şi pe toate cele din ele, le-am auzit zicând: „Celui şezând pe tron, şi Mielului; să fie binecuvântarea, şi onoarea, şi gloria, şi puterea, în epocile epocilor.” Şi cele patru vieţuitoare ziceau: Amen! Şi bătrânii s-au proşternut, şi s-au închinat”.

Chiar dacă există relatări cu ziua judecății în care toți în sensul deplin vor recunoaște pe Dumnezeu și vor fi forțați toți să se închine Lui în Numele lui Iesus (Romani 14:11; Filipeni 2:10). Această relatare însă, nu reprezintă o scenă din ziua judecății cum cred unii, căci aici este vorba de vocea îngerilor la puțin timp după Ioan, care recunosc vrednicia Mielului singurul capabil să deschidă cele șapte sigilii (Apocalipsa 5:1-10), și ca urmare Îi aduc laudă Lui și Tatălui, iar toate creaturile fidele îi urmează pe aceștia în laudă și spun: „Celui şezând pe tron, şi Mielului; să fie binecuvântarea, şi onoarea, şi gloria, şi puterea, în epocile epocilor.”

Întrebarea care se ridică este termenii: orice creatură și toate, denotă că toți s-au închinat? Și cei răi, și demonii, etc.?

În textul grecesc sunt cuvintele: “pan” (orice) o formă a lui „pas” și „panta” (toate), termenul acesta: panta, este o formă flexionară a lui pas, și poate avea un sens deplin (exemplu: toți oamenii de pe planetă – 1 Timotei 2:5,1 Timotei 1:6), sau un sens relativ (exemplu: toți oamenii din Israel).

Să dăm câteva exemple Scripturale de sensuri relative a lui „panta”  și a formelor sale:

Matei 9:35: „Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţă, care era în norod.” A vizitat Isus toate cetăţile şi satele din lumea întreagă sau doar din Palestina? Deci toate se referă în sens relativ (restrâns).

Matei 12:23: „Toate noroadele, mirate, ziceau: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?” Cu siguranţă nu toate noroadele din lumea întreagă au zis atunci despre Isus. Din nou toate în sens relativ.

Faptele Apostolilor 9:39: „Petru s-a sculat şi a plecat împreună cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plângând şi i-au arătat hainele şi cămăşile pe care le făcea Dorca, pe când era cu ele.”

Cu siguranţă cu nu toate văduvele existente pe pământ au plâns înaintea lui Petru, cele creștine din anturajul lui Dorca.

1 Corinteni 15:27: „Dar când zice că totul I-a fost supus [lui Isus], se înţelege că în afară de Cel [Tatăl] ce I-a supus totul.” Iată că „totul” [panta] i-a fost supus la Isus, dar „panta” poate avea excepţii cum învaţă însuşi textul.

La fel cuvântul oricine, poate avea un sens relativ de un anumit tip:

Ioan 11:26, SCC: “Şi oricine [pas], trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” Deci nu toți de pe planetă sau orice om fie necredincios nu va muri, ci doar cel care crede în Domnul. La fel în Faptele Apostolilor 10:43; Faptele Apostolilor 13:39; Romani 10:11, etc.

În concluzie, toți care dau laudă lui Dumnezeu și Mielului la puțin timp după ce Ioan scrie ceea ce  vede: este închinarea creaturile fidele lui Dumnezeu, indiferent că se află: în cer, unde I-au lăudat îngerii, dar dacă suntem atenți cele patru viețuitoare doar la sfârșit zic: amen, și cei 24 de bătrâni la sfârșit s-au plecat și s-au închinat (Apocalipsa 5:14).

Apoi, creaturile de pe pământ sunt toți creștinii răspândiți în Imperiul roman în vremea apostolului Ioan care au fost călăuziți de Spirit și care citind cartea Apocalipsa proaspăt scrisă de apostolul Ioan au rostit și ei aceste cuvinte de laudă.

Sufletele de sub pământ din locuința morților care au lăudat pe Dumnezeu și Miel sunt sfinții din vechiul legământ care sunt în sânul lui Avraam.

Iar cei de pe mare sunt diverși apostoli și evangheliști cum a fost în trecut Pavel ce se deplasa pentru lucrarea evangheliei pe mare (Faptele Apostolilor 13:4,Faptele Apostolilor 1:13; Faptele Apostolilor 18:18), sau creștini care aveau meseria de pescari (Matei 4:18), și în timpul lucrului pe mare, I-au lăudat pe Dumnezeu și Miel, căci nu toți creștini erau chemați de a fi apostolii, și astfel să devină pescari de oameni (Matei 4:19).

Acest eveniment a avut loc, puțin după moartea lui Ioan, unul din cei 24 de bătrâni, fiindcă toți bătrânii erau prezenți în această scenă (Apocalipsa 4:4; Apocalipsa 5:6).

Despre cei 24 de bătrâni vezi: Cine sunt cei 24 de bătrâni ?

El vede toată Apocalipsa, o scrie (prin anul 96 d.C), mai scrie apoi și cele 3 scrisori a lui Ioan (în 98 d.C.)  și apoi pleacă la Domnul (comp. cu Filipeni 2:21-23).

Însă evenimentele de la capitolul 4. se vor derula (împlini) după moartea și plecarea lui Ioan la cer cu sufletul, ușa deschisă și suirea lui în cer reprezintă plecarea lui la Domnul, adică la moartea lui!

Vedem că în Apocalipsa cap. 2,3 sunt redate sfaturile pentru cele șapte adunări, apoi în Apocalipsa 4:1, SCC, se relatează: “După acestea am văzut: Şi iată! O uşă deschisă în cer, şi vocea cea dintâi pe care o auzisem ca a unei trompete, vorbind cu mine, zicând: Suie-te aici, şi îţi voi arăta cele ce trebuie să se facă după acestea. Îndată am fost făcut în Spirit. Şi iată! În cer era aşezat un tron, şi pe tron şezând Cineva”.

Iată, după ce va scrie celor șapte adunări, se aude o voce ca de trompetă care îi spune să se suie în cer că îi arată lucrurile care urmează să se facă după scrierea celor șapte mesaje către adunări, și când se împlinesc aceste cuvinte de suire în cer unde este ușa deschisă, Ioan pleacă cu sufletul, din punct de vedere fizic murind.

Ioan vede în capitolul 4, pe Dumnezeu Tatăl, sala tronului lui Dumnezeu și făpturile cerești de lângă tron.

Apoi în capitolul 5, Dumnezeu face o invitație ca cineva să deschidă sulul cu sigilii, și doar Mielul este găsit vrednic să-L deschidă, dar evenimentele din capitolul 4, și implicit și 5, până la 22, pe care el le vede și le scrie cu cca. 2 ani înainte de muri, se împlinesc după moartea lui, și atunci are loc această laudă la care participă creaturile cerești, chiar el în calitate de bătrân între cei 24 de bătrâni (din care 12 apostoli), și creaturile de pe pământ: creștini, de sub pământ cei drepți din sânul lui Avraam, și de pe mare creștinii care fie se deplasează pentru răspândirea evangheliei pe mare sau care muncesc pe mare, și care toți citesc cartea: Apocalipsa și care s-au unit prin revelația lui Ioan în acest cor de laudă!

Să lăudăm și noi toți creștinii de azi care se silesc să meragă pe calea creștină aceste cuvinte din toată inima:  „Celui şezând pe tron, şi Mielului; să fie binecuvântarea, şi onoarea, şi gloria, şi puterea, în epocile epocilor.”