Un om, devine discipol al Domnului Isus, prin auzirea Evangheliei, prin căinţa de păcate, prin credinţa din inimă în Isus Cristos, apoi se leapădă de sine, îşi i-a crucea şi Îl urmează pe Mielul Isus (Marcu 1:15; Matei 4:17; Matei 16:24; Faptele Apostolilor 20:20-21).

Un discipol, este o persoană care urmează pe Învăţător (Marcu 6:1), urmează exemplul Său (1 Corinteni 11:1; 1 Petru 2:21), este învaţat de El (Matei 11:29; Luca 6:40). Astfel, din acest proces prin care o persoană devine un discipol, face parte şi învăţarea adevărurilor începătoare ale lui Cristos (Evrei 6:1-2), a poruncilor Domnului (Matei 28:20), a învăţăturii lui Cristos (2 Ioan 1:9; Luca 8:21).

Astfel se fac discipoli (ucenici) prin învăţătură după cum Domnul a zis: „Ducându-vă deci, faceți discipoli din toate naţiunile; învăţându-i să respecte toate câte v-am poruncit. Şi iată! Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul epocii.” (Matei 28:19-20, SCC). Şi doar după ce ei încep „să respecte” poruncile Domnului, noi vedem lucrul acesta şi atunci putem să-i botezăm în apă în Numele Domnului Isus. Din acel moment, încep şi ei să înveţe pe alţii şi să facă discipoli.

A învăţa pe cineva, se realizează şi prin relaţia pe care copii spirituali (elevii, învăţăceii), o au cu părinţii spirituali (învăţători), şi în care, copii spirituali învaţă din Cuvântul predat de aceştia şi din modul cum ei împlinesc Cuvântul şi-L urmează pe Domnul (Luca 22:28; Matei 11:29; 1 Tesaloniceni 2:7-11).

Vedem din exemplul Domnului Isus Cristos, care i-a învăţat pe cei 12 discipoli, Cuvântul lui Dumnezeu, dar a şi avut o relaţie de prietenie cu ei, o relaţie învăţător-discipol, şi astfel prin învăţătură, dar şi prin exemplu Său personal (comp. 1 Corinteni 11:1 cu Filipeni 4:9), El a făcut discipoli, instruindu-i în învăţătura Tatălui şi apoi îi boteza (Ioan 4:1-2). Evanghelistul Ioan relatează că Isus „Iesus făce şi botează mai mulţi discipoli decât Ioan (SCC), să reţinem, că prima dată El făcea discipoli din oamenii care Îl ascultau şi Îl urmau, şi după ce aceştia deveneau discipoli, însuşindu-şi învăţătura Lui şi trăind-o, apoi El îi boteaza!

Mulți când vin în contact cu aceste principii scripturale spun: atunci de ce unii credincioși au fost botezați imediat după ascultarea unei predici?

În cartea Faptele Apostolilor, sunt mai multe relatări de oameni botezați după auzirea unei predici, să luăm aceste cazuri pe rând și să le analizăm:

Faptele Apostolilor 2:5-41: aici este vorba de oameni care au auzit predica lui Petru și s-au botezat, însă dacă suntem atenți la context, acești oameni nu erau niște păgâni străini de Biblie, de Dumnezeu, ci erau iudeii din disaporă și temători de Dumnezeu, care frecventau în fiecare sabat sinagoga și ascultau legea și se închinau la Iehova, așa cum arată v.5,10: “Iar în Ierusalim erau iudei locuind temporar, bărbaţi evlavioşi din orice naţiune a celor de sub cer…romanii cei în trecere, atât iudei cât şi prozeliţi, deci ei aveau o temeinică cunoștință a legii, psalmilor și a profeților, Petru citând din profetul Ioel, texte cunoscut de ei, ba mai mult în v.40 se arată că a fost mai mult decât o predică înainte de convertirea lor la creștinism: „Şi cu multe alte cuvinte mărturisea şi îi îndemna, zicând: salvaţi-vă din generaţia aceasta stricată”. Astfel ei cunoscând și împlinind Scripturile ebraice (Vechiul Testament) și primind noțiuni de bază de la apostoli despre creștinism, ei s-au calificat pentru botezul în apă.

Faptele Apostolilor 10:34-48: este vorba de sutașul Corneliu, rudele și prietenii lui, despre acest sutaș sau centurion (conducător peste 100 de soldați romani), știm că el era conf. cu v.2: evlavios şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui, făcând milostenii multe poporului, şi rugându-se totdeauna lui Dumnezeu”, iar în v.22 se spune: „Cornelius, centurion, un bărbat drept şi temător de Dumnezeu, şi mărturisit de naţiunea întreagă a iudeilor; a fost divin-încunoştinţat de un înger sfânt”. Și observăm că și casa lui era temătoare de Dumnezeu, deci și rudele și prietenii lui erau cu teamă de Dumnezeu evreilor. Corneliu era mărturisit de comunitatea lui Israel, ca fiind un om drept, deci care respecta legea pe care o cunoștea. Deci nici în acest caz nu era vorba de niște păgâni necunoscători de Dumnezeu și legea Lui, ci de un om care se ruga, postea, făcea milostenii, la care a venit îngerul lui Dumnezeu, care frecventa sinagoga și era drept, care cunoștea pe Dumnezeu din lege.

Astfel ei cunoscând și împlinind Scripturile ebraice și primind noțiuni de bază de la apostolul Petru prin predica sa despre Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu mărturisind despre ei turnând darul Spiritului Sfânt pe baza credinței lor în Iesus (Efeseni 1:13-14), ei s-au calificat și pentru botezul în apă.

Faptele Apostolilor 16:13-15: din nou este vorba de persoane închinătoare la Adevăratul Dumnezeu, care se strângeau în sabat într-un loc, căci nu aveau sinagogă, și acolo Pavel le-a predicat, iar o femeie ce se închina după lege a dat atenție celor vorbite de Pavel căci Domnul i-a deschis inima și a fost botezată ea și casa ei, apoi ei au pus locuința la dispoziția lui Domnului Iesus și a lucrătorilor. Deci nici în acest caz nu era vorba de niște păgâni necunoscători de Dumnezeu și legea Lui, ci de oameni care aveau o relație cu Dumnezeu lui Israel și cunoșteau ș împlineau Scripturile ebraice.

În contarst cu toți aceștia: iudei, prozeliți și temători de Dumnezeu, oamenii din prezent din culte, nu-L cunosc pe Adevăratul Dumnezeu, lor nu li s-a predat legea lui Dumnezeu (nici cea a lui Moise, nici cea a lui Christos), ei au primit pe post de doctrine: învățături omenești, răstălmăciri, filozofii, etc.

De aceea toți oamenii din prezent care au fost îndoctrinați într-un creștinism fals, trebuie să învețe înainte de botez adevăratul creștinism, să devină discipoli ai Adevăratului Christos.

Faptele Apostolilor 16:23-34: în acest caz este vorba de gardianul din Filipi căruia i-a fost încredințată paza lui Sila și Pavel, iar pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila, rugându-se, lăudau pe Dumnezeu prin cântări; însă deodată s-a făcut un cutremur mare, încât s-au clătinat temeliile închisorii; iar toate uşile s-au deschis îndată, şi legăturile tuturor au fost dezlegate. Iar gardianul, trezindu-se din somn şi văzând deschise uşile închisorii, trăgând sabia urma să se sinucidă, considerând că cei legaţi fugiseră, și urma să plătească cu viața că a scăpat prizonierii. Dar Pavel a strigat cu voce mare zicând: Să nu îţi faci nimic rău, pentru că toţi suntem aici. El fiind marcat de dubla minune cea a cutremurului care a deschis ușile închisorii și rupt legăturile, cât și de faptul că nici un prizonier nu a profitat ca să fugă, gardianul cerând însă nişte făclii, a sărit înăuntru; şi tremurând, a căzut înaintea lui Pavel şi a lui Sila; şi aducându-i afară, a zis: domnilor! Ce trebuie să fac eu, ca să fiu salvat? Răspunsul lor a fost: “Iar ei au zis: „crede pe Domnul Iesus şi vei fi salvat, tu şi casa ta.” Şi i-au vorbit cuvântul lui Dumnezeu împreună cu toţi cei din casa lui”. Efectul vorbirii cu el și cu familia lui, în aceea oră din noapte , a făcut ca să fie botezat el și cei din familia lui.

Aici avem de a face cu un păgân, însă nu a fost vorba doar de Cuvânt predicat; ci și de miracole evidente ca: cutremurul care a cutremurat temeliile închisorii, care a deschis supranatural porțile închisorii, și a rupt legăturile celor legați, și prezența îngerilor lui Dumnezeu care nu au permis ca ei să fugă, ci să stea ca temnicierul să nu-și piardă viața dacă ei fugeau.

Toate aceste minuni, au fost urmate de predica lui Pavel călăuzită de Spiritul Sfânt, iar ca urmare la minuni și la predică ei au crezut și s-au botezat. Rezultatul: “Şi, aducându-i în casa lui, le-a pus masa şi, crezând în Dumnezeu, s-a bucurat cu toată casa lui”, primirea Spiritului ca regenerare în botez, semnul salvării fiind bucuria credinței.

Atunci când în lucrare apar miracole divine, care marchează, schimbă profund omul, nu mai este neapărat nevoie de o convingere în urma unui studiu amănunțit, convingerea o face Dumnezeu prin miracol, care îi dă puterea de a se încrede în Dumnezeu, urmând ca acel om să umble toată viața lui cu teamă de Dumnezeu.

Dar această situație este o excepție, în rest vom face discipoli prin a-i învăța să păzească tot ceea ce Domnul a poruncit (Matei 28:19-20), aceasta este metoda Domnului de  a face discipoli, și apoi de a-i boteza (Ioan 4:1).

Mai ales în prezent când nu există un singur: creștinism ca și în primul secol, ci mii de secte și grupări care se declară (în mod fals) că sunt creștine, pe când creștinii nu sunt de mai multe feluri, ei au o singură credință (Efeseni 4:4-6), iar oamenii trebuie să învețe înainte de botez aceea credință dată sfinților o dată pentru totdeauna și să o trăiască (Iuda 1:3).