Omul prin naşterea fizică a moştenit păcatul şi robia spirituală a celui rău. Prin auzirea Evangheliei, el este luminat de Cuvântul lui Dumnezeu şi Spiritul Sfânt (Romani 8:5-9; Efeseni 4:17-24; Efeseni 5:8-21), şi astfel îşi dă seama, de faptul că el a trăit o viaţă fără Dumnezeu, în păcat, în robia satanei, în întuneric (Efeseni 2:1-2,Efeseni 1:12).
Prin urmare omul, are nevoie de o altă naştere, o naşterea de sus pentru a trăi spiritual în cer, o înviere în locurile cereşti cu Cristos (Ioan 3:3; Efeseni 2:6).
Naşterea din nou este lucrarea prin care Dumnezeu naşte fii (Ioan 1:12-13), în Cristos (1 Corinteni 4:15), care vor fi în final, conform imaginii lui Isus (Romani 8:29), prin Cuvântul Lui (1 Petru 1:22-25), şi din apă şi Spirit (Ioan 3:5), prin stropirea cu sângele lui Cristos (1 Petru 1:2).
Această naştere rezultând un om nou (Efeseni 2:15; 2 Corinteni 5:17), care se dezvoltă pe parcursul creşterii lui spirituale (Efeseni 4:24; Coloseni 3:10).
Prin renaştere, spiritul omului este curăţit, renăscut în cer, regenerat la o viaţă sfântă, şi reconectat la lumina şi dragostea lui Dumnezeu (Efeseni 2:6; Tit 3:5; Romani 5:5).
Renaşterea ne face cetăţeni ai cerului (Filipeni 3:20) şi ne transferă din acest sistem de lucruri (Galateni 1:4), în Regatul Fiului lui Dumnezeu (Coloseni 1:13).
Naşterea din nou, mai este o rupere a legăturilor cu satan (Faptele Apostolilor 26:18), ea este o circumcizie a cărnii – Romani 6:6; Coloseni 2:11-12), are loc o înviere cu Cristos (Coloseni 2:12), o îmbrăcare cu Cristos (Galateni 3:27).
Cum poate fi un om renăscut?
Atunci când unui om i se predică Evanghelia adevărului, el îndemnat de Evanghelie, prin luminarea Spiritului Sfânt se căiește complet de păcate, îşi pune încrederea în Cristos în ce priveşte obţinerea iertării de păcate, nu mai în forme religioase inventate de oameni sau în faptele lui (2 Timotei 1:9).
Această căinţă şi credinţă vine ca urmare a auzirii Evangheliei şi a însuşirii Cuvântului lui Cristos, care tot mai mult pătrunde în El şi prin Cuvânt pătrunde Spiritul Sfânt care este sămânţa lui Dumnezeu (1 Ioan 3:9). Ea se dezvoltă în om, pe pracurs ce omul îşi însuşeşte poruncile divine, le trăieşte, se leapădă de sine, îşi i-a crucea şi Îl urmează pe Cristos (1 Petru 1:22-25).
După ce omul a devenit discipol al lui Cristos, adică după ce acel om şi-a însuşit învăţătura lui Cristos, trăieşte potrivit ei, calcă pe urmele lui Cristos în smerenie (1 Ioan 2:3-6; 1 Petru 2:21).
Atunci acel discipol este dus la apă, unde el cheamă Numele Domnului spre salvare (Faptele Apostolilor 22:16), şi prin aceea rugăciune Îl recunoaşte pe Isus ca Domn şi Stăpân.
Apoi el este scufundat în apă, în Numele lui Isus pentru iertarea păcatelor (Faptele Apostolilor 2:38; Romani 10:9-10). Atunci are loc naşterea de sus, fiind prezent în apă: Spiritul şi sângele lui Cristos (1 Ioan 5:6,1 Ioan 1:8), omul este născut din apă şi Spirit (Iona 3:5), şi curăţit, de sângele lui Isus (1 Corinteni 1:30; 1 Corinteni 6:11), primind spălarea de păcatele pe care deja le-a comis (Faptele Apostolilor 22:16). Astfel omul devine o făptură nouă în Cristos (2 Corinteni 5:17), un om nou (Efeseni 4:24), care a fost iertat, salvat, îndreptăţit, luminat (Evrei 6:4-5).
Conform Bibliei, cei care s-au născut ca fii sunt înfiaţi! În Galateni 4:6-7, se spune: „Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: „Ava” adică: „Tată!” Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu; şi dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor, prin Dumnezeu”. În primul rând, observăm că fiilor lui Dumnezeu născuţi din El, Dumnezeu le trimite Spiritul Fiului Său, care strigă: Ava, adică Tată. Astfel, li se toarnă dragostea lui Dumnezeu prin Spiritul în inimile lor (Romani 5:5).
De ce Dumnezeu după ce naşte fii, îi mai înfiază? Deoarece, înfierea sau adopţiunea, este o mărturie publică şi dublă a Spiritului Sfânt şi a spiritului nostru, că nu mai suntem în robi ai Satanei, ci am devenit fii ai lui Dumnezeu şi moştenitori împreună cu Cristos (Romani 8:15-17). Dacă naşterea din nou este o lucrare lăuntrică, în om, înfierea ne duce să strigăm cuvintele: „Tată”, este ca un certificat exterior, care atestă că un om este fiu al lui Dumnezeu! – Romani 8:15-17.
Astfel, creştinii în momentul când sunt înfiaţi ca fii ai lui Dumnezeu (Galateni 1:4; Galateni 4:6-7), devin Fii ai Regatului, făcând parte din Regat. Ei în momentul înfierii, sunt transferaţi din regtul întunericului în „Regatul Fiului dragostei Lui” (Coloseni 1:13; Galateni 1:4), care se manifestă pe pământ la ora actuală în special prin adunarea creştină, al cărui cap este Isus Cristos (Efeseni 1:20-22; Efeseni 2:6).
Iubite cititor, întrebă-te sincer: ai fost tu născut din Dumnezeu?