Pământul a fost creat perfect, la început, în prima zi de creaţie, după crearea Fiului a Spiritului Sfânt, a cerului şi a creaturilor cereşti (Geneza 1:1-2).

Însă lucrurile de pe pământ au fost create în celelalte zile ale creaţiei (Geneza cap. 1-2).

Pământul a fost creat pentru ca oamenii să-l locuiască fericiţi, deoarece atât ei cât şi planeta au fost făcute perfecte (Geneza 1:31; Deuteronom 32:4; Psalmi 115:16; Isaia 45:18).

În a şasea zi de creaţie, Dumnezeu a creat omul, pe Adam, şi ulterior dar în aceiaşi zi, pe Eva din coasta lui Adam (Geneza 1:26-27; Geneza 2:21-23). Omul a fost creat de Dumnezeu după chipul Lui (după calităţile Sale – Coloseni 3:10), dar şi după asemănarea Sa, omul având o formă fizică, ce se aseamănă cu forma lui Dumnezeu (Iacob 3:9).

Omul a fost creat perfect (Deuteronom 32:4; Eclesiastul 7:29; Romani 14:12), el a fost pus în Eden, o grădină minunată, un paradis, ce exista pe pământ, între fluviile Tigru şi Eufrat (Geneza 2:7-15). Adam şi Eva, încă erau într-o strânsă legătură cu natura, se hrăneau din roadele pământului şi erau dependenţi de mediul în care au fost puşi (Geneza 2:15-20).

Apoi Adam a primit misiunea de a lucra grădina (Geneza 2:15), de a da nume la animale (Geneza 2:19-20). Apoi după crearea femeii, ei au avut misiunea de a se înmulţi, astfel a umple pământul cu oameni; de-al supune sau îngriji ca şi Edenul şi de a stăpâni peste toate tipurile de vieţuitoare (Geneza 1:28).

Primul cuplu, nu a fost creat ca nişte roboţi, ci cu libertate de alegere (Deuteronom 32:4; Deuteronom 30:19).

Ei au primit câteva porunci (Geneza 1:28; Geneza 2:15), printre care şi acea de a mânca din orice pom cu excepţia pomului cunoştinţei binelui şi răului (Geneza 2:16-17), aceasta era singura interdicţie din Eden!

Însă primii oameni: Adam şi Eva, au ales neascultarea (Geneza 3:1-19; Osea 6:7).

Astfel ei au pierdut paradisul existent în grădina Edenului, fiind scoşi afară din grădină, au pierdut viaţa eternă, ne mai putând mânca din pomul vieţii prin care ar fi primit din nou perfecţiunea şi viaţa veşnică (Geneza 3:22-24).

Ei au pierdut viaţa perfectă şi comuniunea cu Dumnezeu (Efeseni 2:1; Efeseni 4:18). Păcatul a rupt legătura lor cu Dumnezeu, a făcut un zid de despărţire între ei şi Creator (Isaia 59:2).

Dumnezeu este izvorul vieţii, al dragostei şi al luminii (Psalmi 36:9; 1 Ioan 1:5; 1 Ioan 4:8), astfel această despărţire a avut ca rezultat o rupere de la lumina lui Dumnezeu ceea ce i-a afectat pe oameni: fizic, căci ruperea de izvorul vieţii, i-a afectat fizic pe Adam şi Eva ducându-i la boală, îmbătrînire şi moarte (Romani 3:23; Romani 6:23)!

Putem compara păcatul cu o întrerupere de la sursa de curent, astfel un ventilator care este scos din priză se mai învârte dar tot mai încet până se opreşte. În mod asemănător, viaţa din oameni s-a consumat şi astfel ei au îmbătrânit şi au murit.  

Păcatul i-a afectat pe oameni în domeniul spiritual (partea afectivă, emoţională), făcându-i să devină carnali, egoişti (Tit 3:3; Coloseni 3:5). Ruperea de izvorul luminii, i-a afectat pe oameni sufleteşte, adică: mintal, devenind întunecaţi la minte (Efeseni 4:18-19).

Astfel, fiinţa lor s-a deformat, şi au transmis urmaşilor lor: aceste stări: slăbiciunea fizică ce duce în final la moarte, egosimul, şi întunericul spiritual (Romani 5:12).

Care au fost alte consecinţe ale păcatului primilor oameni?

Ca pedeapsă a păcatului lui Adam şi Eva, au fost rostite următoarele blesteme descrise în Geneza 3:14-19. Observați blestemul asupra pământului, datorită păcatului lui Adam: „Iar lui Adam i-a zis: „Pentru că ai ascultat de soţia ta şi ai mâncat din pomul din care-ţi poruncisem să nu mănânci, blestemat este pământul din cauza ta; cu trudă îţi vei lua hrana din el toată viaţa ta. Spini şi mărăcini îţi va da, iar tu vei mânca din plantele câmpului. Cu sudoarea frunţii tale îţi vei mânca pâinea, până când te vei întoarce în pământ, pentru că din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”

Ce a însemnat acest blestem? Spinii și mărăcinii existau (comp. cu Exod 20:11) dar nu erau foarte răspândiți, căci pământul dădea ușor și abundent plante folositoare, cu rod bun, pe când după căderea în păcat, el va da ușor și abundent plante nefolositoare, respectiv: „Spini şi mărăcini”. Și prin trudă și muncă va da plante folositoare!

Ca urmare a blestemului asupra pământului și animalele erau afectate, nu doar prin hrana sărăcăcioasă; ci, prin faptul că ele împreună cu plantele și oamenii care nu erau a lui Dumnezeu erau în stăpânirea satanei! Știim că demonii pot poseda animale, sau pot afecta plantele cu diferite boli!

Da, Dumnezeu a dat pământul, plantele și animalele în stăpânirea omului (Geneza 1:28), dar Adam și Eva ascultând de satan, au devenit robii lui, atât ei cât și ce posedau ei (Romani 6:16).

Astfel demonii au intrat în animalele mici și mari, chiar și bacteriile, virușii sunt dirijate de domnul puterii văzduhului (Efeseni 2:2) spre a face rău.

Astfel tot ceea ce este rău pe pământ, vine de la cel rău pe baza neascultării omului, căci păcatul atrage blestemul divin (Deuteronom cap. 28).

Dar dacă ascultăm de Dumnzeu, suntem binecuvântați de El, și ieșim de sub stăpânirea întunericului, intrând în Regatul Fiului prin nașterea din nou (Ioan 3:5; Coloseni 1:13; Galateni 1:4).

Iubite cititor, grebește-te să ieși de sub stăpânirea lui satan și să intri în ascultarea de Domnul domnilor și Regele regilor, ca să primești iertarea de păcate și o viață binecuvântată în prezent și eternă în epoca viitoare! – Faptele Apostolilor 26:18; 2 Petru 1:3-4.