Judecatori 11:29-40, NTR: „Atunci Duhul Domnului a venit peste Iefta. El a străbătut Ghiladul şi Manase, a trecut prin Miţpa Ghiladului şi din Miţpa Ghiladului a înaintat împotriva amoniţilor. Iefta a făcut un jurământ înaintea Domnului, zicându-I: „Dacă îi vei da în mâna mea pe amoniţi, atunci oricine mă va întâmpina la porţile locuinţei mele, când mă voi întoarce în pace de la amoniţi, va fi al Domnului şi îl voi aduce ca ardere de tot!” Iefta a început lupta împotriva amoniţilor şi Domnul i-a dat în mâna lui. El i-a măcelărit de la Aroer până la intrarea în Minit şi până la Abel-Cheramim, distrugând douăzeci de cetăţi. A fost un măcel foarte mare. Astfel, amoniţii au fost umiliţi înaintea Israeliţilor. Iefta s-a întors acasă, la Miţpa, şi tocmai atunci fiica sa i-a ieşit în întâmpinare cu tamburine şi dansuri. Ea era singurul lui copil. Nu mai avea nici un alt fiu sau fiică. Când a văzut-o, şi-a sfâşiat hainele şi a zis: – Vai, fata mea! Mi se frânge inima de durere! Nu ştiu ce să fac, căci am făcut un jurământ înaintea Domnului şi nu pot să-l retrag! Ea i-a răspuns: – Tată, dacă ai făcut un jurământ înaintea Domnului, fă-mi potrivit cu ceea ce ai jurat, mai ales acum când Domnul te-a răzbunat pe amoniţi, duşmanii tăi! Îngăduie-mi însă un lucru, a continuat ea. Lasă-mă singură două luni căci vreau să plec, să mă duc în munţi cu prietenele mele şi să-mi plâng fecioria! – Du-te! i-a răspuns el. Și a lăsat-o singură două luni. Ea s-a dus cu prietenele ei şi şi-a plâns fecioria în munţi. La sfârşitul celor două luni, s-a  întors la tatăl ei şi el şi-a împlinit jurământul făcut. Ea fusese fecioară. De atunci s-a statornicit în Israel obiceiul ca în fiecare an, timp de patru zile, israelitele s-o jelească pe fata ghiladitului Iefta”.

De ce a promis Iefta să aducă ca ardere de tot pe “oricine mă va întâmpina la porţile locuinţei mele”?

Unele religii (ex. martorii lui Iehova) învață că de fapt nu se referă la o ardere de tot; ci, la a dedica pentru Dumnezeu complet pe o persoană din casa lui Iefta!?!

Însă cuvântul în ebraică însemnă: ardere de tot, același cuvânt din Judecatori 11:31: ‘ō-w-lāh apare și la Numeri 28:27, unde se referă la jertfele de animale.

Unii neoprotestanți spun că Iefta trăind un timp în țara Tob și fiind asociat cu oamenii „fără căpătâi”, el a preluat unele obicieuri păgâne de a jertfi un membru al familiei pentru succes în război.

Dar textul ne spune altceva că jurământul nu a fost unul păgân; ci, unul făcut înaintea lui Iehova!

Care este explicația?

Din cauză că capitolele din Biblie nu sunt împărțite corect, unii oameni citesc despre situația din Israel de pe timpul lui Iefta doar de la capitolul 11, însă relatarea începe mai devreme din Judecatori 10:6, unde este descris păcatele lui Israel, care a părăsit pe Iehova izvorul apelor vii pentru idoli (comp. cu Ieremia 2:13), pentru dumnezei falși, de aceea Dumnezeu i-a dat pe mâna filistenilor și a fiilor lui Amon, iar când au fost în suferință, israeliți au strigat la Iehova, care a fost răspunsul lui: “Dar voi M-aţi părăsit şi aţi slujit altor dumnezei! De aceea nu vă voi mai izbăvi din nou! Duceţi-vă şi strigaţi la zeii pe care vi i-aţi ales! Să vă izbăvească ei în vremea necazului vostru!”

Care este răspunsul lui Israel: “Israeliţii I-au zis Domnului: – Am păcătuit! Fă-ne ce vei vrea, numai Te rugăm, izbăveşte-ne astăzi! Apoi au renunţat la zei şi au slujit Domnului, iar El s-a îndurat de necazul lui Israel” – Judecatori 10:13-16.

Israelul a păcătuit grav prin idolatrie, Dumnezeu nu voia să-i mai izbăvească prin judecători, israeliți au promis ca Dumnezeu le poate face ce vrea El numai să-i izbăvească.

Cu siguranță satan ca pârâș sau acuzator (comp. cu Apocalipsa 12:10), pe baza idolatriei a lui Israel, s-a pus de-a curmezișul pentru o nouă intervenție a lui Dumnezeu, de aceea Dumnezeu a îngăduit ca cel care va conduce lupta și va deveni judecător în Israel, să plătească un preț mare pentru a înțelege dreptatea lui Dumnezeu. Așa cum a profețit Caiafa: “Nu vă daţi seama că este mai de folos pentru voi să moară un singur om pentru popor şi să nu piară întregul neam?!” – Ioan 11:50, NTR. Astfel Dumnezeu a îngăduit ca o fecioară să piară, să fie pedepsită, pentru tot Israelul, care trebuia să fie o fecioară pentru Iehova (Ieremia 31:4,Ieremia 1:21; Plangerile lui Ieremia 2:13), dar ei sau întinat cu idolii!!! Ca să-i conștientizeze de durerea lui Dumnezeu!

Astfel, pe cînd fiii lui Amon făceau război cu Israel, bătrînii Galaadului s’au dus să caute pe Iefta din ţara Tob. Și i-au propus lui Iefta: „Vino de fii căpetenia noastră, şi să batem pe fiii lui Amon.“ (Judecatori 11:5-6).

Iefta a făcut un jurământ că „Dacă îi vei da în mâna mea pe amoniţi, atunci oricine mă va întâmpina la porţile locuinţei mele, când mă voi întoarce în pace de la amoniţi, va fi al Domnului şi îl voi aduce ca ardere de tot!” – Judecatori 11:30-31, NTR.

El știa că lupta va fi grea și de aceea a făcut acest jurământ, căci doar așa Israelul a învins.

Ca conducător Iefta știa că trebuie pentru a birui să plătească un preț, că nu poți obține biruința fără sacrificii, și a ales acest jurământ pentru că Israelul era la o mare ananghie, la buza prăpastiei de a fi lepădat de Iehova care nu mai dorea să-i mai izbăvească! Dumnezeu i-a scos în cale pe unica lui fiică pe care o iubea foarte mult, așa cum Iehova a iubit pe Israel, unicul popor a lui Dumnezeu.

Iefta trebuia să înțeleagă cât de mult fecioara lui Israel l-a întristat pe Iehova, pierderea ficei lui nu se compara cu durerea lui Iehova pentru pierderea lui Israel care a intrat sub stăpânirea satanei prin idolatrie, și că Israelul trebuia să plătească un preț pentru a ieși de sub stăpânirea satanei. Acest preț nu era o jertfă de ispășire (care erau rânduite în lege și acolo nu erau jertfe umane); ci, o jertfă ce îi conștientiza de câtă durere a adus Israelul în inima lui Dumnezeu (comp. cu Osea 11:8), prin paralela cu durerea din inima lui Iefta pentru fiica lui.

Învățături pentru noi:

1.   Să nu-L părăsism pe Dumnezeu indiferent cât este de greu, să nu apelăm la metode ușoare, căi ușoare (la alți dumnezei), pentru că într-o zi vom plăti. Sacrificile noastre din aceea zi vor fi mai mari decât sacrifciile ascultării de la început de Dumnezeu!

2.   Atunci când ne întorcem de la păcat spre Dumnezeu și dreptatea Lui, să nu o facem doar până când ne merge bine și apoi iarăși să mergem pe calea largă, căci Dumnezeu nu va îngădui la nesfârșit joaca cu păcatul; ci, ne va spune ca lui Israel: „De aceea nu vă voi mai izbăvi din nou! Duceţi-vă şi strigaţi la zeii pe care vi i-aţi ales! Să vă izbăvească ei în vremea necazului vostru!”.

3.   Nu există biruință fără sacrificii, și mai ales conducătorii trebuie să sacrifice mult, din viața lor, și a famiiliilor lor pentru Domnul, din timp, bani, din confortul personal!

4.   Uneori Dumnezeu va îngădui suferințe, boli, dureri, ca pedepasă ca să conștientizăm cât de mult îl întristează pe Dumnezeu păcatul nostru, și cât de rău este să te pui sub stăpânirea Vrășmașului care nu are milă și vrea să chinuie și să nimicească!