Conform cu relatarea din 1Cronici cap. 18-20, Regele David, generalul Ioab și Israelul au câștigat bătălii împotriva popoarelor păgâne ca: filistenii, moabiții, sirieni și amoniți. Știm că în spatele acestor popoare păgâne erau căpetenii demonice (Daniel 10:13,Daniel 10:20-21), dar în spatele uriașilor filisteni conducea însuși satan (1 Cronici 20:4-8)!!!

Uriași pierzând lupta, aceasta l-a întărâtat pe satan, și acesta s-a ridicat contra lui Israel și l-a îndemnat pe regele David printr-un duh de mândrie să facă numărătoarea poporului (1 Cronici 21:1). Din cauza biruințelor asupra păgânilor, inima lui David nu a rămas smerită, și pe acolo a pătruns satan și l-a îndemnat din mândrie să facă numărătoarea poporului. El nu și-a păzit inima, și nu a ascultat de sfatul lui Dumnezeu dat prin Ioab de a nu face numărătoarea (1 Cronici 21:3).

O traducere mai exactă a textului din 2 Samuel 24:1, ar fi: „Și din nou mânia lui Iehova s-a aprins împotriva lui Israel. Și a incitat pe David zicând: „Du-te şi fă numărătoarea lui Israel şi a lui Iuda!” Cu alte cuvinte, după ce satan l-a păcălit pe David în inimă să facă numărătoarea poporului, prin mândrie, și atât el cât și Israelul s-a îngâmfat datorită biruințelor, atunci și doar atunci, Dumnezeu i-a trimis o lucrare de rătăcire prin satan: „Du-te şi fă numărătoarea lui Israel şi a lui Iuda!”

Astfel cel care l-a împins pe David să facă numărătoarea poporului a fost satan, care după ce l-a înșelat pe David în inimă, Dumnezeu chiar i-a trimis o lucrare de rătăcire, fiind mânios că David și Israelul nu au vegheat pentru a câștiga o biruință deplină contra lui satan.

Dumnezeu i-a spus adevărul prin Ioab, dar inima lui David nu-l primea până în momentul când a început inima să-i bată și atunci și-a dat seama că a făcut un mare păcat (2 Samuel 24:10), și apoi Israelul a fost pedepsit de Dumnezeu (2 Samuel 24:10-25).

Învățăminte pentru noi:

1.   Uneori după mari biruințe avem tendința să ne îngânfăm, dar dacă veghem asupra inimii noastre vom câștiga până la capăt.

2.   Apoi înainte de a primi vreo lucrare de rătăcire de la Dumnezeu, prima dată ne păcălește satan în inimă, doar după aceea Dumnezeu trimite lucrarea de rătăcire. Să ne păzim deci inima de orice gând greșit, căci din ea ies izvoarele vieții (Proverbe 4:23).

3.   Chiar dacă am greșit să nu întârziem să primim mustrarea sau convingerea Duhului că am greșit (Ioan 16:8) și să ne căim sincer (2 Petru 2:9) suferind pedeapsa divină (Evrei 12:5-11).

4.   Să dorim totdeauna să cădem mai bine în mâna lui Iehova decât în mâna oamenilor, căci îndurările Lui sunt nemărginite (2 Samuel 24:14; 1 Cronici 21:13).