Stimate cititor, care ar fi răspunsul tău la această întrebare: Pentru cine trăieşti tu?
Poate ai răspunde: Eu trăiesc pentru a-mi ajuta familia, a lăsa o moştenire bogată după mine, sau poate vei spune: eu trăiesc pentru a-mi face o carieră, pentru a strânge suficienţi bani pentru a duce o viaţă confortabilă şi tihnită, pentru a mă distra, căci şi aşa doar o viaţă am şi pe aceasta să o trăiesc...
Însă Biblia care este Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă în 1 Ioan 2:17: ,,Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac.”
Iar în Eclesiastul 1:14; 12:13-14, se spune: „Am văzut toate lucrările care se fac sub soare; şi, iată, totul este deşertăciune şi goană după vânt!...Să ascultăm încheierea tuturor celor spuse: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui! Pentru că aceasta este datoria oricărui om. Pentru că Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, cu orice lucru ascuns, fie bun, fie rău.”
Prin urmare, ceea ce rămâne veşnic, sunt faptele făcute în acord cu voinţa lui Dumnezeu, toate gândurile, vorbele, faptele izvorâte din iubire de sine, nu sunt decât deşertăciune şi duc decât la pierzare veşnică! – Matei 16:24-27.
Însă, modul de gândire a multor oameni, care caută „fericirea” fără Dumnezeu, nu are nici o finalitate fericită şi de durată, căci viaţa cu toate realizările ei este trecătoare, însă ,,cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac.”
De aceea, poate a venit timpul să reflectezi în mod serios la Adevărurile veşnice ale lui Dumnezeu, care îţi spune că trăind viaţa actuală pentru El, vei câştiga acum o viaţă plină de sens, iar în viitor vei primi viaţa veşnică în împărăţia Lui.
Însă trebuie să înţelegi că a trăi pentru El, înseamnă să renunţi la a trăi pentru tine, aceasta înseamnă să pierzi, să renunţi la plăceri egoiste, la unele obiective, planuri, preocupări care sunt contrare voii lui Dumnezeu, să renunţi la a-ţi mai clădi împărăţia ta, cariera ta, numele tău, în favoarea lucrării la împărăţia lui Dumnezeu, la clădirea Numelui şi gloriei Lui. Dar oare nu se merită să renunţi la ceea nu poţi ţine (viaţa actuală) pentru a primi ceva ce nu trece (viaţa veşnică)?
Însă pentru a putea face aceste lucruri tu ai nevoie de credinţă, acea credinţă care gândeşte astfel:
¨ Credinţa că a trăi pentru Dumnezeu duce la viaţa cea mai împlinită şi este cel mai bun mod de viaţă, căci Dumnezeu ca orice Tată, doreşte cei mai bun pentru copiii Săi (Ioan 10:10).
¨ Credinţa că renunţând ca noi să mai ne dirijăm viaţa după pornirile inimii noastre, în favoarea lui Dumnezeu, ne dăm pe cele mai puternice braţe, dar în acelaşi timp şi cele mai drăgăstoase şi pline de milă (Ieremia 10:23; 17:5-10).
¨ Credinţa că Dumnezeu este demn de încrederea noastră, că El are totul sub control, că nu ne va înşela sau dezamăgi niciodată, căci toate lucrurile, fie rele, fie bune, lucrează în final, spre binele celor ce şi-au dedicat viaţa necondiţionat, Creatorului lor (Romani 8:28).
¨ Credinţa că devenim proprietatea Celui Prea Înalt, şi că noi dându-ne viaţa noastră noastră Lui, primim cadou prin harul (favoarea ne-meritată) lui Dumnezeu şi jertfa Domnului Isus dreptul la viaţă veşnică (Ioan 3:36; Romani 6:23), la a fi iertaţi (Efeseni 1:7; 1 Ioan 1:8; 1 Ioan 2:1-2), la a fi înfiaţi ca copii ai lui Dumnezeu (Romani 8:15-17), dreptul la viaţă din abundenţă (Ioan 10:10), la bucuria deplină ce o găsim doar în Isus (Ioan 15:8), dreptul la a devenii regi, preoţi şi judecători împreună cu Domnul Isus (1 Corinteni 6:2-3; Apocalipsa 1:5-6; 5:8-9), dreptul la avea firea dumnezeiască (1 Petru 1:3-4), şi de a fi făcuţi părtaşi sfinţeniei lui Dumnezeu (Evrei 12:10), etc.
Acum după ce am analizat mentalitatea credinţei celui ce trăieşte pentru Dumnezeu, putem singuri să ne dăm seama dacă într-adevăr trăim pentru Dumnezeu sau nu.
Ce este de făcut dacă ne dăm seama că noi am trăit pentru noi, ceea ce a adus ca viaţa noastră să nu aibă un sens real, căci ţintele după care am alergat până acuma au fost ţinte trecătoare, şi care nu ne-au umplut acel gol din inima noastră, aceea căutare, acea dorinţă de a fi iubit, acceptat şi apreciat la adevărata valoare? Acest lucru, poate fi realizat doar de iubirea desăvârşită şi tandră a Creatorului, căci El te iubeşte mai mult decât te iubeşti tu, îţi vrea binele mai mult decât îţi vrei tu binele. Dar din păcate nu a putut aduce împlinirea şi bucuria deplină în viaţa ta, căci tu ai trăit pentru tine, şi pentru unele lucruri egoiste, ori adevărata fericire începe atunci când dăruim, când ne sacrificăm, căci numai golindu-ne de noi înşine, de putem umple de Cristos care este dragostea şi înţelepciune lui Dumnezeu (1 Corinteni 1:24; Tit 2:11).
Vrei tu să-ţi schimbi macazul vieţii tale? Vrei tu să începi să trăieşti pentru Dumnezeu?
Dacă ai luat această decizie, este timpul să-ţi analizezi viaţa reorientându-ţi priorităţile şi lăsându-l pe Domnul Isus să fie cu adevărat Domn în viaţa ta, şi El să te conducă şi să fie Domn şi Stăpân peste: dorinţele tale, peste planurile şi preocupările tale, peste timpul tău, peste banii tăi, peste inima ta.
În acest sens te va ajuta următoarele lucruri dacă le vei practica cu regularitate:
v Roagă-te frecvent lui Dumnezeu, aducându-i laude şi mulţumiri, dar şi cererile şi implorările tale, mărturiseşte-i Lui păcatele tale, dar şi nevoile şi dorinţele tale, şi fi sigur că El te va înţelege totdeauna (Filipeni 4:6-7; 1 Tesaloniceni 5:17-18).
v Citeşte şi meditează în fiecare zi la Cuvântul lui Dumnezeu, (Iosua 1:8), îţi sugerez, dacă nu ai mai citit Biblia, să începi cu Evanghelia după Luca, apoi citeşte Faptele Apostolilor, restul Noului Testament şi în final Vechiul Testament.
v Spune-le şi celor din familia ta, rudelor, vecinilor, colegilor, etc. de bucuria de a trăi pentru Dumnezeu (poţi copia acest pliant pentru a-l da şi altora) – Romani 10:9-10.
v Caută împreună cu alţii copiii ai lui Dumnezeu mai întâi împărăţia Lui, care este veşnică şi care nu va trece (Matei 6:33).
În final nu uita Cuvintele Domnului Isus: „Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soţie, sau copii, sau ogoare, pentru Numele Meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa eternă” – Matei 19:29.