Mulţi oameni au auzit încă din copilărie de Dumnezeu, de la părinţii sau bunicii lor. Ei au fost învăţaţi că există în ceruri un Dumnezeu care a creat toate lucrurile.
Însă circulă şi informaţii greşite despre Dumnezeu, nu toate învăţăturile populare izvorăsc din Cuvântul lui Dumnezeu, unele nu sunt decât nişte învăţături omeneşti sau basme. Imaginea unui Dumnezeu sub forma unui bătrânel cumsecade cu barbă albă, sau un Dumnezeu distant la care ajungi doar prin „sfinţi”, sau un Dumnezeu care te îndeamnă la „a crede fără a cerceta”, etc. Unele concepţii populare despre Dumnezeu sunt greşite, unele sunt doar păreri omeneşti, însă mulţi oameni şi-au format opinia despre Dumnezeu, doar prin ceea ce au auzit de la părinţi, de la bunici, sau de la diferiţi lideri religioşi, ei nu şi-au format concepţia despre Dumnezeu pe baza Cuvântului revelat a lui Dumnezeu: Sfânta Scriptură!
Domnul Isus când a fost pe pământ a spus: „Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17 - Noua Traducere Românească - NTR). Iar în 2 Timotei 3:16 (NTR), se afirmă: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos pentru învăţătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate”. Iată cum putem ajunge să avem o concepţie corectă despre Dumnezeu, prin studierea Sfintelor Scripturi care ne pot instrui în dreptate şi ne pot învăţa adevărul despre Dumnezeu!
Dumnezeu nu ne-a lăsat în beznă, nu ne-a lăsat să bîjbâim ca să Îl găsim, Dumnezeu nu este departe de fiecare dintre noi (Faptele Apostolilor 17:24-27). El s-a descoperit prin Sfânta Scriptură care a lăsat-o omenirii pentru ca omanirea să-L cunoască pe Dumnezeu şi legile Sale (Psalmi 19:7-11).
Expresia „Dumnezeu”, înseamnă „mare” sau „puternic” derivând de la o rădăcină care înseamnă: „puternic”. Conform Bibliei, Dumnezeu este „Unul” (Galateni 3:20; Iacob 2:19 - NTR), adică o singură persoană: Tatăl ceresc (1 Corinteni 8:6; Efeseni 4:6).
Acesta este descris sub numirea de „Tată”, o denumire care descrie atât de bine adevărul, că din El provin toate lucrurile, fiind izvorul a toate (Psalmi 36:9; Romani 11:36; 1 Corinteni 8:6; 11:12). Tatăl ceresc este Dumnezeu în sensul deplin şi absolut al cuvântului, căci El este Dumnezeu în şi prin sine, ne-născut; şi ne-primind de la nimeni, autoritatea şi poziţia de: Dumnezeu. Doar El, există prin Sine (Exod 314; Ioan 6:57; 1 Tesaloniceni 1:9 1 Timotei 6:16); are totul în Sine (Psalmi 50:7-12); nu are nici un cap (conducător) de care să asculte (1 Corinteni 11:3; Isaia 45:9) El este Suveran pe deplin şi Cel Prea Înalt (1 Cronici 29:11; Geneza 14:19; Numeri 24:16; Psalmi 47:2).
Doar El există din veşnicie într-o formă ne-schimbabilă, ne-având început şi nici sfârşit (Psalmi 90:2; 93:2); doar El nu a murit şi nu va muri niciodată (Deuteronom 32:39,Deuteronom 1:40); doar El este sursa autorităţii (1 Cronici 29:11; Daniel 4:34-35; 1 Timotei 6:15,1 Timotei 1:16). Tocmai de aceea, Domnul nostru Isus Cristos, l-a numit pe Tatăl: „singurul Dumnezeu adevărat” (Ioan 17:1,Ioan 1:3; vezi şi: Ioan 20:17; Apocalipsa 1:6; 3:12). Tot la fel şi apostolii îl descriu pe Tatăl ca fiind: ‘Singurul Dumnezeu’ (vezi: Romani 1:8; 16:27; 1 Corinteni 11:3; Efeseni 1:17; 1 Tesaloniceni 1:9-10; Iuda 1:25; etc.). El este Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos şi Dumnezeul nostru (Efeseni 1:17; Ioan 20:17; Apocalipsa 1:6; 3:12).
Dumnezeu locuieşte în cer, dar El vede totul (1Împăraţi 8:43; Psalmi 139:1-12; Evrei 4:13), El nu poate fi văzut de oameni (Ioan 1:18; 1 Timotei 6:16), deoarece Dumnezeu are un corp spiritual care este invizibil ochilor omeneşti, deoarece El este spirit sau duh (Ioan 4:24).
Dumnezeu are multe calităţi, perfecte, printre care menţionam: dragostea, din care derivă: bunătatea, mila, îndurarea, etc. (1 Ioan 4:8; Exod 34:6). Dreptatea, din care derivă justiţia, judecata, caracterul de Legiuitor, şi corectitudinea (Deuteronom 32:4; Isaia 33:22; Geneza 18:25). Sfinţenia, Dumnezeu este sfânt prin excelenţă, fiind sursa sfinţeniei, (Levitic 20:26; Isaia 6:3; 1 Petru 1:16), din care derivă puritatea, curăţia. Atotputernic (Geneza 17:1; Isaia 40:26; Apocalipsa 4:8), El nu poate fi golit de putere, fiind izvorul oricărei puteri şi autorităţi (Isaia 40:28). Adevărul, El este adevărul, lumina şi singurul Dumnezeu adevărat (Ieremia 10:10; Ioan 3:33; 17:3), tocmai de aceea Dumnezeu nu poate să mintă (Tit 1:2). Omniprezenţa, El este prezent peste tot (Psalmi 139:7-10; Ieremia 23:23,Ieremia 1:24). Omniscienţa sau Atot-înţelepciunea, (Iov 11:7; Romani 11:33), din care derivă şi cunoştinţa, înţelepciunea şi priceperea. Imuabilitatea, sau caracterul neschimbător (Iacob 1:17; Maleahi 3:6); imparţial şi nepărtinitor (Faptele Apostolilor 10:34,Faptele Apostolilor 1:35).
Precum şi alte calităţi ca: credincioşia (Psalmi 40:10,Psalmi 1:11); mila (Isaia 49:13); îndelunga răbdare (1 Petru 3:20; 2 Petru 3:15); El este lumină (1 Ioan 1:5); etc. Însă toate aceste calităţi sunt într-un excelent echilibru împletindu-se între ele, fără ca vreo calitate să fie ştirbită de o altă calitate.
În Biblie, Dumnezeu are multe titluri, să dăm câteva exemple: Împărat (Psalmi 47:2); Împăratul veşniciilor (1 Timotei 1:17), Stăpân (1 Cronici 29:11), Cel Preaînalt (Psalmi 83:18), Judecător (Isaia 33:2), Atotputernic (Geneza 17:1), Dumnezeul dumnezeilor (Deuteronom 10:17), etc.
Pentru a-L putea înţelege, Biblia ne oferă diferite comparaţii utile. De pildă, Dumnezeu este comparat cu un tată îndurător (Psalmi 103:13), un păstor (Psalmi 23), o mamă plină de milă (Isaia 49:15), un olar (Isaia 64:8), un vier (Ioan 15:1).
Dumnezeu mai este descris în Sfintele Scripturi ca fiind: darnic (Matei 7:11), prieten şi călăuzitor (Ieremia 3:4; Psalmi 73:24), răscumpărător (Psalmi 103:8,Psalmi 103:12-13), apărător şi eliberator (Psalmi 91:1-3), Tatăl orfanilor (Psalmi 68:5-6), răbdător (Psalmi 78:35-39), bogat în milă (Psalmi 145:8-9; Efeseni 2:7), sursa oricărei mângâieri (2 Corinteni 1:3), sensibil şi prompt (Plangerile lui Ieremia 3:55-58), preocupat pentru oameni (Ieremia 16:17), plin de afecţiune tandră (Ioan 16:27 n.s BCR; Ieremia 31:3), imparţial şi nepărtinitor (Faptele Apostolilor 10:24,Faptele Apostolilor 1:25), dătătorul oricărui dar bun (Iacob 1:17), vindecător (Psalmi 107:19,Psalmi 1:20), doritor de bine nu de rău (Plangerile lui Ieremia 3:33), neschimbător (Maleahi 3:6), etc.
Reflectând la aceste comparaţii putem ajunge să-L cunoaştem mai bine pe Dumnezeu!
Întreabă-te: Oare nu unui astfel de Dumnezeu doreşti să i te închini? Nu doreşti să devii prieten cu El (Psalmi 25:14)?
Însă cum poţi să-L cunoşti mai bine pe Dumnezeu?
Ø O viaţă de rugăciune: ca să-L cunoaştem pe Dumnezeu avem nevoie să dialogăm cu El, să avem părtăşie cu El, să vorbim cu El, să-i comunicăm necazurile, bucuriile, îngrijorările, frământările noastre, să-L întrebăm, să cerem înţelepciune, să-i împărtăşim căutările noastre, dar de asemenea, să-L lăudăm, să-i mulţumim pentru răspunsul la rugăciuni, pentru intervenţiile Lui, pentru toate lucrurile bune din viaţa noastră (Proverbe 3:5-6; Filipeni 4:6-7; Iacob 1:5; 1 Petru 5:6-7), căci tot ce este bun vine de la El (Iacob 1:17). Dar, chiar şi pentru lucrurile rele trebuie să-i mulţumim (1 Tesaloniceni 5:18), ştiind că toate lucrurile, implicit şi lucrurile rele, lucrează spre binele celor cel iubesc pe Dumnezeu (Romani 8:28), de fapt, încercările ne dezvoltă un caracter răbdător, smerit, sfânt, după voia lui Dumnezeu (Romani 5:3-5; Iacob 1:2-4).
Ø Studiază Sfânta Scriptură: Dacă prin rugăciune noi vorbim cu Dumnezeu, Dumnezeu ne răspunde şi comunică cu noi prin intermediul Cuvântului Său: Sfânta Scriptură. Biblia ne descoperă persoana lui Dumnezeu, aşa cum este El, cine este El, voia Lui, legea Lui, etc. Noi trebuie să citim şi să medităm asupra mesajului Bibliei, având ca prim scop cunoaşterea lui Dumnezeu. În Scripturi vedem cum gândeşte El, atitudinile Lui faţă de păcat (neascultare), faţă de oameni, faţă de umblarea în ascultare, vedem acţiunile Lui, intervenţiile Lui, etc. Prin Scripturi putem cunoaşte voinţa Lui, legea Lui, poruncile Lui, care reflectă caracterul Lui, astfel un alt scop al studierii Scripturilor, este cunoaşterea voinţei şi legilor Sale spre împlinirea Cuvântului Său (Iacob 1:22-25). Pentru a înţelege Scripturile avem nevoie de o inimă smerită, supusă, ascultătoare (Psalmi 25:9; Iacob 4:6-8). De asemenea, avem nevoie să ne rugăm pentru lumină, pentru descoperire, să-L întrebăm pe Autorul Bibliei ca El să ne explice Sfintele Scripturi (Efeseni 1:17; Coloseni 1:9-11).
Ø Oamenii lui Dumnezeu: Putem să apelăm la oamenii lui Dumnezeu, pe ei îi putem recunoaşte după roadele bune din viaţa lor (Matei 7:16-20). Ei ceea ce învaţă şi trăiesc, la ei nu se aplică proverbul: „fă ce zice popa, dar nu fă ce face popa”, ei nu pun poveri grele pe umerii oamenilor ca şi cărturarii din vremea lui Isus, dar ei nu doresc să le împlinească. Despre ei, Domnul Isus a spus în Matei 23:4 (NTR): „Ei leagă poveri grele şi dificil de dus şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei înşişi nici măcar cu degetul nu vor să le mişte”. La cei care sunt cu adevărat oamenii lui Dumnezeu, se aplică principiul: „ceea ce învaţă aceea şi trăiesc”. Apostolul Pavel le spune copiilor săi spirituali în Filipeni 4:9 (NTR): „Ceea ce aţi învăţat, aţi primit, aţi auzit şi aţi văzut în mine, aceea să faceţi! Iar Dumnezeul păcii va fi cu voi”. Învăţătura apostolului Pavel era în concordanţă cu faptele lui, el nu învăţa una şi trăia altceva! Slujitorii lui Dumnezeu, vor fi dispuşi în dragoste, să ne ajute să-L cunoaştem pe Dumnezeu, să înţelegem mai bine Biblia (Faptele Apostolilor 8:30-35) şi vom vedea din viaţa lor, modul cum umblă ei cu Dumnezeu şi cum aplică ei în viaţa lor principiile Bibliei.