Poate te întrebi: Salvat de unde, din ce? De care lucru trebuie să fiu salvat?

Răspunsul pe scurt ar fi: salvat din moarte, din păcat, din întuneric, din împărăţia satanei, salvat dintr-un mod deşert de vieţuire!

Pentru a înţelege cum poţi fi salvat trebuie să cunoşti cum s-a introdus răul în lume.

Cuvântul lui Dumnezeu arată că sursa tuturor relelor, a fost neascultarea primilor oameni: Adam şi Eva, care au cedat la ispita Diavolului (Geneza 3:1-5; Osea 6:7).

Ce aveau Adam şi Eva înainte de a păcătui: viaţa cu Dumnezeu, paradisul, o viaţă fără durere, comunicarea cu Dumnezeu, o lucrare minunată de se îngriji de grădina Edenului şi de stăpâni peste plante şi animale (Geneza 1:28; Geneza 2:15).

Păcatul lor a dus ca ei să piardă: comuniunea cu Dumnezeu şi astfel să devină morţi spiritual, să fie în întuneric, să piardă paradisul o viaţă fără suferinţă şi chiar stăpânirea asupra planetei pe care Dumnezeu le-a dat-o (Geneza cap. 3).

Astfel, a fost introdus în lume: suferinţa, moartea, stăpânirea satanei, întunericul, înclinaţia spre rău a omului. În Romani 5:12, Biblia explică: „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toţi au păcătuit”.

Deci păcatul primului om, Adam, a condus la moarte, de fapt prima pereche a transmis urmaşilor lor păcatul, suferinţa, moartea, actul lor de neascultare, ducând la ruperea de conducerea lui Dumnezeu care este sursa vieţii, şi a ajuns ca omul să fie afectat pe plan spiritual, păcatul rupând relaţia cu Dumnezeu şi a întunecat mintea oamenilor, care din cauza păcatului nu mai pot percepe corect pe Dumnezeu şi adevărurile Sale (Efeseni 24:17-22). Astfel oamenii au ajuns sub puterea întunericului, iar satan se foloseşte de egosim, mândrie, moarte, înţelepciune pământească ca să îi ţină pe oameni departe de lumina lui Dumnezeu (Efeseni 2:1-3).

Astfel s-a ajuns ca omenirea să aibă nevoie de salvare, iar după cum o dovedeşte din plin istoria, noi nu ne putem guverna independent de Dumnezeu cu succes, şi nu putem învinge păcatul, îmbătrânirea şi moartea, nu putem scăpa de vina ce o avem din cauza păcatelor ce le făptuim zilnic, în faţa unui Dumnezeu drept şi perfect.

Cu toate că la ora actuală suntem păcătoşi, având condamnarea morţii în însăşi genele noastre, datorită principiului: „Plata păcatului este moartea” (Romani 6:23), totuşi nu suntem fără o ieşire din această situaţie, deoarece există o soluţie, dată de însuşi Dumnezeu în marea lui iubire pentru noi oamenii.

Soluţia pentru omenire: Dumnezeu a trecut la acţiune pentru a ne salva, trimiţând din ceruri pe singurul său Fiu ca să moară în locul nostru, şi astfel noi să fim salvaţi (Ioan 3:16). Da, Isus Cristos a murit în locul tău şi al meu, deoarece legea lui Dumnezeu cerea: „…viaţă pentru viaţă…” (Deuteronom 19:21), astfel s-a dat o viaţă perfectă, cea a Domnului Isus, născut  în  mod  miraculos  din  fecioara Maria cea aleasă de Dumnezeu şi sub ocrotirea Duhului Sfânt (Luca 1:35), pentru viaţa perfectă pierdută de primii noştri părinţi. Astfel moartea de jertfă a lui Cristos a constituit un preţ de răscumpărare corespunzător pentru toţi urmaşii lui Adam (Marcu 10:45).

Isus Cristos este Salvatorul nostru şi soluţia lui Dumnezeu în ce priveşte: păcatul, dar şi în ce priveşte efectele păcatului, indiferent că ele sunt spirituale (despărţirea de Dumnezeu, vina noastră în faţa lui Dumnezeu) sau fizice (bolile, îmbătrânirea şi moartea).

El a purtat păcatele, vina noastră, bolile noastre, neputinţele noastre, suferinţele noastre (Isaia 53:4-11), tocmai ca să putem fi răscumpăraţi şi eliberaţi de ele (Matei 8:15-17).

Isus este soluţia lui Dumnezeu pentru a ne împăca cu Dumnezeu, pentru a putea fi iertaţi şi spălaţi de păcatul nostru şi vina noastră (Efeseni 1:7; 1 Ioan 1:7-10; 1 Ioan 2:1-2).

Dar să vedem cum în continuare:

          Salvarea omului: se referă la omul ca întreg, omul ca întreg (suflet şi trup) a fost răscumpărat de Isus (Romani 8:23), şi indirect şi planeta, animalele, plantele, care a fost afectată de păcatul omului va fi restabilită (Romani 8:19-22).

Salvarea dată de Domnul Isus, vizează toate aspectele, chiar dacă eliberarea este treptată şi progresivă. În primul rând, un om este salvat spiritual, el este salvat de moartea spirituală, de întuneric, de stăpânirea satanei, de un mod de viaţă trăit în păcat, de vina lui. Astfel, Dumnezeu îi iartă păcatul, îi dă o conştiinţă curată, o inimă curată, o minte înnoită care să înţeleagă adevărul lui Dumnezeu, îl curăţă şi îl schimbă lăuntric (Romani 5:1; Efeseni 4:23-25; Evrei 9:14; Evrei 10:22; 1 Ioan 1:9; Apocalipsa 1:5), şi-l transferă din împărăţia satanei în împărăţia Fiului Său (Coloseni 1:13).

Uneori Dumnezeu potrivit voinţei Sale, poate interveni şi în prezent în sfera materială, aducând eliberare de posesiuni demonice şi vindecare de diferite boli (Matei 8:15-17; Matei 9:35; Psalmi 103:3; Psalmi 107:19-20).

Însă eliberarea şi vindecarea completă a omului şi a planetei va avea loc în împărăţia lui Dumnezeu. De pildă, chiar oamenii înviaţi din morţi de Isus au murit ulterior din nou, însă în împărăţia lui Dumnezeu, va fi eliminată moartea, durerea, boala, îmbătrânirea în mod definitiv (Isaia 11:2-9; Isaia 33:24; Isaia 65:17-25; Apocalipsa 21:4-5).

Astfel chiar dacă acum suntem salvaţi (mântuiţi), aceasta nu însemnă în fapt perfecţiune; ci, noi am fost salvaţi de vina păcatelor noastre, am fost salvaţi de moartea spirituală, de domnia satanei, urmând ca celelalte efecte ale păcatului să fie rezolvate definitiv şi complet în împărăţia lui Dumnezeu.

Atunci şi această planetă care face parte din creaţia lui Dumnezeu, va începe să fie eliberată de păcat, răutate, poluare şi orice formă a răului, chiar de influenţa Diavolului (Romani 8:19-21; Apocalipsa 20:1-3). Deci creaţia va fi eliberată din sclavia descompunerii, având parte de libertatea perfecţiunii, a copiilor lui Dumnezeu. De fapt planeta va deveni un paradis în timpul domniei lui Cristos, care va guverna împreună cu sfinţii timp de o mie de ani, timp în care se va restabili toate lucrurile ca şi înainte de căderea în păcat (Daniel 7:22,Daniel 1:27; Apocalipsa 5:9-10; Apocalipsa 20:6; Isaia 35; Isaia 65:16-25; Matei 19:28; Faptele Apostolilor 3:21).

Apoi va avea loc judecata finală, iar toţi cei necredincioşi, Diavolul şi îngerii lui vor fi aruncaţi în lacul de fac numit în Scripturi şi focul veşnic (comp. Matei 25:31-46; cu Apocalipsa 14:9-11; Apocalipsa 20:10).

Ultimul duşman care va fi învins este moartea, deoarece toţi oamenii drepţi vor primii nemurirea şi orice efect al păcatului va fi nimicit (1 Corinteni 15:24-28; Isaia 25:8; Apocalipsa 21:3-8).

Însă, ce poţi face tu pentru a fi salvat?

În primul rând, să recunoşti că eşti păcătos, că nu poţi să te salvezi prin propriile tale eforturi sau fapte bune, tu nu poţi cu nici un chip să-ţi plăteşti răscumpărarea (Psalmi 49:7-9). De aceea Dumnezeu nu poate să salveze pe cineva care nu se consideră păcătos, adică nelegiuit şi netrebnic, după cum se spune în Romani 3:10-12 : „…Nu este nici un om drept, nici unul măcar…Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici …”. Astfel, noi trebuie să ne căim din inimă cu sinceritate, adică să ne pară rău de faptele noastre rele pe care le-am comis, să le regretăm, să ne schimbăm modul de a gândi faţă de păcat şi să ne mărturisim păcatele lui Dumnezeu Tatăl, cerându-ne iertare de la El prin Domnul nostru Isus care este Mijlocitor la Tatăl (Faptele Apostolilor 3:21; 1 Ioan 2:1-2). După aceea, bineînţeles, nu vom mai practica ceea ce este rău, abandonând orice conduită păcătoasă, arătând astfel că ne-am căit cu adevărat, şi Dumnezeu ne va ajuta prin puterea Sa în această privinţă (Proverbe 28:13; 1 Petru 5:10).

Cu cât ne vom vedea mizeria noastră spiritulă, vina noastră în faţa unui Dumnezeu sfânt (Iacob 4:9), cu atât mai mult vom simţi nevoia unui Salvator! Iar acesta este Isus Cristos; prin credinţa în jertfa lui putem fi salvaţi şi declaraţi: drepţi, după cum se subliniază în Romani 3:21-25: „Dar acum s-a arătat o dreptate a lui Dumnezeu…prin credinţa în Isus Cristos, către toţi şi peste toţi cei care cred: nu este nici o deosebire; căci toţi au păcătuit şi n-au ajuns la slava lui Dumnezeu, fiind îndreptăţiţi fără plată, prin harul său, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus. Pe El, Dumnezeu l-a rânduit să fie ispăşire prin credinţa în sângele lui…”.

Iată că salvarea se primeşte datorită harului Său (bunătăţii Sale ne-meritate), prin credinţa noastră în Isus Cristos, este vorba nu doar a crede că Isus a existat în istorie, sau doar a crede că El e Fiul lui Dumnezeu; ci, însemnă a ne încrede deplin în El în ce priveşte păcatul şi vinovăţia noastră, pe care o avem în faţa lui Dumnezeu. Dumnezeu a notat toate faptele noastre (Apocalipsa 20:12); şi, deci vina noastră este de neşters, însă deoarece Isus a luat şi a purtat vina noastră, şi a fost condamnat şi pedepsit în locul nostru, iar toţi cei ce se încred în El, vor fi salvaţi de păcatul şi vina lor (Galateni 2:16,Galateni 1:21; 2 Corinteni 5:19-21).

Următorul pas să mărturiseşti cu gura în mod public credinţa ta în Domnul Isus (Romani 10:9-10) şi să te uneşti cu El spiritual, intrând în împărăţia lui prin botezul în apă în Numele lui Isus Cristos, spre iertarea păcatelor, şi pentru a fi salvat (Faptele Apostolilor 2:38; 1 Petru 3:21). Atunci când te scufunzi în apă, tu mori faţă de păcat, faţă de lume, şi eşti îngropat cu Cristos, iar atunci când eşti ridicat din apă, tu învii împreună cu Cristos la o viaţă nouă pentru Dumnezeu (Romani 6:3-4,Romani 1:11; Coloseni 2:12). Iar Dumnezeu va fi acela care îţi va da Duhul Fiului, trimiţându-ţi în inimă spiritul de înfiere, şi vei simţi că eşti iertat şi înfiat ca copil al lui Dumnezeu, cu perspectiva vieţii cereşti (Romani 8:14-17).

De aceea, în final, întreabă-te:

Ø     Ai fost cercetat de Cuvântul lui Dumnezeu şi ţi-ai dat seama de vina ta în faţa lui Dumnezeu? De nevoia unui Salvator?

Ø     Pătruns de adevărul Scripturii te-ai căit tu de păcate, abandonând un mod de viaţă păcătos, axat pe iubire de sine?

Ø     Ţi-ai pus nădejdea în jertfa lui Cristos, şi apoi din recunoştinţă faţă de sacrificiul Său duci o viaţă de sfinţenie?

Ø     Ai răspuns la marea iubire a lui Dumnezeu, mărturisind în mod public credinţa în Fiul Său şi ai intrat în împărăţia Lui prin botez?