Iubite cititor: eşti tu un sclav? Poate îmi vei răspunde: Ai înebunit, cum să fiu eu sclav, eu sunt om liber, nu mai există sclavi, căci sclavia s-a abolit de mult. Hai să schimb puţin întrebarea: eşti tu creştin? Cu siguranţă la întrebarea aceasta, majoritatea vor răspune pozitiv.

Dar ce este creştinul? El este un sclav a lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 16:17; Romani 6:22; 1 Petru 2:16), un sclav al lui Cristos (1 Corinteni 7:22); un sclav al fraţilor de credinţă (2 Corinteni 4:5).

Te întreb încă o dată iubite cititor: eşti tu un sclav? Poate acuma vei spune că da, însă întreabă-te sincer, în adâncul inimii tale: eşti tu un sclav? Te raportezi la Dumnezeu ca la un Stăpân, te consideri un sclav al lui Cristos, şi astfel în momentul când ai devenit al Lui, ţi-ai predat complet viaţa Lui?

Un sclav din vechime, nu avea drepturi, el nu putea avea obiecte care să le posede, nu era stăpân nici pe propria sa viaţă, sau pe propriul trup, el nu putea să emită pretenţii, el nu putea avea mofturi, căci el era un sclav, dacă nu asculta de stăpân era bătut, sau putea fi chiar ucis.

Ce se poate spune de tine iubite cititor, eşti tu un sclav? Cum te raportezi la Dumnezeu, la autoritatea din familia ta, la conducerea de la locul de muncă, la conducerea din biserica ta?

Mulţi oameni atunci când Dumnezeu nu le îndeplineşte dorinţele, visurile, poftele, planurile proprii, oamenii îi întorc spatele, sau devin indiferenţi la Dumnezeu, alţii se răzvrătesc, se umplu de amărăciune, contestă bunătatea Lui, încep o viaţă independentă, doresc să fie proprii lor stăpâni, uitând că nu stă în puterea omului când umblă să-şi îndrepte paşii cu înţelepciune şi spre un bine etern (Ieremia 10:23). De multe ori suntem frustraţi că Dumnezeu nu împlineşte dorinţele noastre, sau anumite nevoi pe care noi le considerăm cruciale, uităm însă că Dumnezeu este Singurul Înţelept (Romani 16:27), El este Stăpânul, şi noi Sclavii, uităm că El face ceea ce este plăcut Lui (Psalmi 115:3), căci El este Creatorul, Atotsusţinătorul, Stăpânul nostru Atotînţelept, Atotputernic. Poate să spună ulciorul, Olarului: „Pentru ce m-ai făcut astfel?” (Romani 9:20). Nu ştie El ce este mai bine pentru noi?

Atunci când mintea şi inima noastră, capătă mentalitatea şi atitudinea de sclavi, va începe o eliberare de frustrare, amărăciune, tristeţe, şi începem să devenim mulţumiţi cu ce avem, începem să vedem plnaul lui Dumnezeu, la care până atunci eram orbi, căci eram prea mult concentarţi pe noi şi nu pe Dumnezeu, începem să devenim fericiţi, căci cel mulţumit are un ospăţ necurmat (Proverbe 15:15). Începem să ne încredem tot mai mult în Dumnezeu şi să ne încredinţăm viaţa pe deplin Lui, ştiind că nu la noi este înţelepciunea, nici iubirea perfectă, ci la El, astfel ne abandonăm cu credinţă în mâinile celui mai puternic dar şi mai iubitor din univers.

A fi sclav nu este ruşinos, este un har şi un privilegiu, gândiţi-vă la Isus Fiul lui Dumnezeu, care exista în forma lui Dumnezeu, dar s-a golit de Sine însuşi şi-a luat formă de sclav şi s-a asemănat cu oamenii (Filipeni 2:5-8). El a fost dispus să fie nu doar sclavul Tatălui ceresc, ci chiar sclavul nostru, El însuşi spune în Marcu 10:45: „Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!”

Ba mai mult, chiar după învierea şi înălţarea Sa la cer, şi-a păstrat statutul de sclav (Faptele Apostolilor 4:27,Faptele Apostolilor 1:30), chiar atunci când creştinii vor merge în împărăţia lui Dumnezeu, cuvântul spune: „Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun, că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă şi se va apropia să le slujească” (Luca 12:37).

Ce har, ce favoare, ce privilegiu, dacă eşti sclav (rob), ca să fi slujit de însuşi: Domnul domnilor şi Regele regilor! (Apocalipsa 19:16). Iată a fi sclav a lui Isus este cel mai minunat privilegiu în lumea aceasta, avem nevoie să imităm umilinţa şi smerenia lui Isus, uitându-ne ţină la exemplul Lui, pur şi simplu ne dăm seama de mândria noastră, El care este un Dumnezeu asemănător Tatălui, care este Cuvântul şi Înţelepciunea lui Dumnezeu prin care s-au creat toate, care ţine toate cu Cuvântul puterii Lui (Evrei 1:2,Evrei 1:3), a fost dispus să devină om şi sclav, să sufere şi să moară pe cruce ca un sclav blestemat (Galateni 3:13). Uitându-ne la El, care putea să emită pretenţii fiind al doilea după Dumnezeu, putea să ocoloască: crucea, suferinţa, batjocura, suntem ruşinaţi, ne dăm seama cât de mândrii suntem, ce imagine de „Dumnezeu” avem despre noi, de stăpân, dorim ca ceilalţi să ne împlinească dorinţele, dorim poate ca partenerul de căsătorie sau copii noştrii să fie un fel de sclavi ai noştri, sau dorim ca să nu suferim, să ni se îndeplinească toate dorinţele şi planurile, noi să fim centru, iar cei din jurul nostru servii noştrii.

Iubite cititor, te întreb din nou: eşti tu un sclav? Priveşti la toate lucrurile din perspectiva unui sclav? Priveşti la dorinţele tale, la nevoile tale, la planurile tale, la obiectivele tale, la locul tău de muncă, la slujirea din familie şi din biserică, prin optica de sclav sau de stăpân?

Domnului Isus nu-i i-a fost ruşine să fie sclavul tău şi să moară pentru tine slujindu-te cu însuşi viaţa şi sângele Său. Poate spui că eşti creştin, dar nu vrei să fi sclav, am întâlnit oameni care nu doresc să fie decât copii ai lui Dumnezeu şi fraţi cu Isus, dar nu sclavi. Însă Biblia spune despre creştini, că ei sunt şi copii şi sclavi, şi fraţi cu Isus şi sclavii Lui (Romani 6:22; Efeseni 6:6). Da, Dumnezeu îi priveşte pe creştini ca fii, şi Isus Cristos îi priveşte ca fraţi şi prieteni şi se raportează astfel la ei (Ioan 15:15), însă creştinii adevăraţi nu se raportează la Ei, ca la un Tată şi un Frate, ci şi ca sclavi faţă de un Stăpân şi un Domn.

Chiar şi apostolii în nenumărate rânduri s-au prezenta ca fiind sclavi, citeşte, despre apostolul Pavel, unul dintre cei mai mari apostoli, despre apostolul Petru ce a primit cheile împărăţiei cerurilor, despre Iacov şi Iuda fraţii lui Isus, născuţi şi ei ulterior din Maria, nu au emis pretenţii, ci au spus: 

& Romani 1:1:  „Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol”;

& Tit 1:1: „Pavel, rob al lui Dumnezeu şi apostol al lui Isus Hristos”.

& Iacob 1:1: „Iacob, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Hristos”.

& 2 Petru 1:1: „Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos”.

& Iuda 1:1: „Iuda, rob al lui Isus Hristos şi fratele lui Iacob”.

A fi sclavi ai lui Dumnezeu şi a lui Cristos, implică automat a fi sclavi fraţilor de credinţă (2 Corinteni 4:5; Filipeni 2:25), şi a sluji oamenii de orice fel cu iubire. Nu pot să spun că Îl iubesc pe Dumnezeu şi-L slujesc, dacă nu iubesc oamenii şi nu-i slujesc (1 Ioan 5:20,1 Ioan 1:21). Nu pot să spun că ascult de Dumnezeu ca un rob, dar nu ascult de autoritatea pusă de El, cum ar fi: autoritatea guvernamentală, locală, în familie, în biserică, la şocală, etc. (Romani 13:1).

Să luăm un exemplu, cum slujeşti tu la locul de muncă? Te consideri acolo un sclav al lui Cristos muncind ca pentru El? Sau eşti un om care mai degrabă seamănă cu „stăpân”, după pretenţile şi mofturile tale? În Biblie este scris: „Robilor, ascultaţi de stăpânii voştri pământeşti, cu frică şi cutremur, în curăţie de inimă, ca de Hristos. Slujiţi-le nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca şi cum aţi vrea să plăceţi oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu. Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut”. (Efeseni 6:5-8).

Iubite cititor, a fi sclav, este unul din stările pe care o să-l avem în veşnicie (Apocalipsa 22:3,Apocalipsa 1:4), cei ce acum nu sunt sclavi pentru Cristos, atunci vor fi în lacul de foc împreună cu Diavolul! Iar cei ce aleg acuma să fie sclavi, vor fi şi atunci, dar înălţaţi în poziţia de regi, preoţi şi judecători împreună cu Cristos (1 Corinteni 6:2,1 Corinteni 1:3; Apocalipsa 20:6), iar din această poziţie vor sluji, căci orice, dar, chemare, slujbă, privilegiu, poziţie, ni se dă cu scopul slujirii, tot ce primim, primim ca să dăm, nu să reţinem pentru noi.

În lumea lui Satan, principile după care merge lumea, majoritatea omenirii sun taman invers, ele sunt principii de stăpâni, nu sclavi, dar stăpâni care într-o zi vor pierde tot şi vor ajunge în focul veşnic. Principiile lumii sunt: nu da, ia, umblă să primeşti nu să dai, umblă după: poziţie, onoare, nu ca să dai cinste, respect, încurajează ca alţii să-ţi servească ţie, nu tu lor, etc.

Uitându-ne la exemplul lui Cristos, ne dăm seama că principiul slujirii în smerenie, aduce cele mai mari beneficii de durată. El înainte de a devni om, a fost: Dumnezeu, având chipul lui Dumnezeu, avea o glorie divină, El susţinea toată creaţia (Coloseni 1:15-17), El era Fiul Tatălui (2 Ioan 1:3), avea o părtăşie intimă şi dulce cu Tatăl (Ioan 1:18; 17:24), trăia în splendoarea cerului, în glorie, în perfecţiune (Ioan 17:5), în frumuseţe desăvârşită, şi totuşi din iubire, ca un servitor ascultător de voia Tatălui, a venit pe pământ, pierzând tot: natura divină, gloria, poziţia, cerul, etc. Să lăsăm ca Biblia să ne descrie acest eveniment: „El, cu toate că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci s-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, s-a smerit şi s-a făcut ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce”.

Datorită sacrificiului lui Isus, lepădării de Sine, slujirii Lui, cum a fost recompensat? Să lăsăm tot Biblia să ne răspundă: „De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul”. (Filipeni 2:6-11). Iată în măsura în care dai, în care sacrifici, în măsura în care te goleşti, pierzi, laşi de la tine, în măsura aceea cârştigi, ba chiar mai mult, căci Scriptura spune în Luca 6:38: „Daţi şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.”

Iubite cititor, nu te mai întreb dacă eşti sau nu sclav, te întreb, dacă doreşti să fi sclav, căci Scriptura spune în Filipeni 2:4,Filipeni 1:5: „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora. Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus”.

Dacă doreşti să fi sclav, şi să ai gândul lui Cristos, poţi face câtve din următoarele lucruri:

& Priveşte la exemplul lui Cristos, meditează la El, până când te vei smeri, te vei pocăi de mândria ta, şi Cristos va deveni modelul tău în viaţă (1 Petru 2:21-23).

& Citeşte cartea ce îi prezintă şi descoperă viaţa sclavilor lui Dumnezeu: Sfânta Biblie, acolo vei găsi importanţa slujirii, şi vei fi motivat să fi şi tu un asemenea sclav (Romani 15:1-7).

& Roagă-l pe Dumnezeu să te călăuzească spre comunitatea sclavilor lui Dumnezeu, adunarea lui Dumnezeu, unde vei fi slujit şi vei avea posibilitatea să slujeşti urmând exemplul lui Cristos (Romani 12:9-13; Evrei 10:24,Evrei 1:25).

& Mai presus de toate, roagă-l pe Dumnezeu să-ţi dea: o minte şi o inimă de sclav, umilă, blândă, supusă, gata să se smerească, gata să asculte de Dumnezeu sau de autoritatea rânduită de El: conducerea ţării, conducerea din familie, din biserică, de la locul de muncă, de la şcoală, etc.