ALBINELE melifere îşi construiesc fagurii din ceara secretată de glande situate pe partea inferioară a abdomenului. Fagurele este considerat o minunăţie a ingineriei. De ce? Deoarece spaţiul e utilizat la maximum, iar cantitatea materialelor de construcţie folosite este minimă.

Timp de secole, matematicienii au presupus că împărţirea spaţiului în hexagoane este mai bună decât cea în pătrate ori triunghiuri echilaterale – sau în orice altă formă geometrică – întrucât spaţiul e utilizat la maximum, iar cantitatea materialelor de construcţie folosite este minimă. Totuşi, ei nu au putut explica pe deplin de ce.

În 1999, profesorul Thomas Hales a demonstrat matematic avantajul a ceea ce el a numit „conjectura fagurelui”. El a demonstrat că hexagoanele regulate constituie cel mai bun mod de a diviza spaţiul în părţi egale cu minim de resurse materiale şi efort.

Dând alveolelor fagurelui o formă hexagonală, albinele utilizează cel mai bine spaţiul pe care îl au la dispoziţie, construiesc cu o cantitate minimă de ceară un fagure uşor, dar rezistent şi depozitează o cantitate maximă de miere în spaţiul existent. Nu ne surprinde, aşadar, că fagurele a fost numit „o capodoperă arhitecturală”.

Această lucrare a Creatorului confirmă ceea ce a spus Iov cu câteva mii de ani în urmă consemnat în Biblie despre Creator: “La El este înţelepciunea şi tăria; la El, sfatul şi priceperea” – Iov 12:13, GBV 2001.